Gândirism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Curente culturale românești
Romania 1930, Administrative Map.svg

Gândirismul este un curent ideologic care s-a format în România la începutul primelor decenii ale secolului XX, în jurul revistei „Gândirea”, de la care își trage numele. Orientarea acestui curent este spre Ortodoxie și autohtonism, aducând tradiționalismul, naționalismul și unitatea națională sub egida Ortodoxiei. Principalii exponenți au fost trei importanți colaboratori ai revistei: Radu Dragnea, Pamfil Șeicaru și Nichifor Crainic. Gândirismul are afinități cu alte curente tradiționaliste din secolul XIX, printre care cel mai relevant este Sămănătorismul lui Nicolae Iorga, însă se deosebește de acesta din urmă prin preocuparea excesivă față de rolul social și cultural pe care ar trebui să-l joace credința ortodoxă.

Curentul gândirist a contribuit, pe de o parte, la revelarea unor elemente de substrat, la încurajarea preocupărilor folclorice și etnografice, iar pe de altă parte, s-a dovedit predispus la culminări naționaliste, clasificate ca susținând aripa dreaptă. Mult mai moderat, însă, decât „trăirismul” lui Mircea Eliade, Emil Cioran ori Constantin Noica, Nae Ionescu.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Vrabie, Gândirismul: istoric, doctrină, realizări, București, Ed. Cugetarea-Georgescu Delafras, 1940
  • Dumitru Micu, „Gândirea” și gândirismul, București, Ed. Minerva, 1975
  • Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei românești, EDP, 1984,