Alexandru Călinescu (sculptor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexandru Călinescu
Date personale
Născut 18 mai 1889
Râmnicu Vâlcea, România
Decedat 3 februarie 1978, (89 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Activitate
Domeniu artistic sculptură
Studii Școala de Belle Arte din București, École Nationale des Beaux-Arts din Paris
Pregătire Wladimir Hegel, Dimitrie Paciurea, Antonin Mercié, Constantin Brâncuși, Jean Boucher
Mișcare artistică Tinerimea artistică, Cenaclul Idealist
Opere importante cele două altoreliefuri de bronz, de pe fațada sudică a Arcului de Triumf din București, care îi reprezintă pe Regele Ferdinand și Regina Maria
Premii 1925 - Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona
Bustul lui Duiliu Zamfirescu

Alexandru Călinescu (n. 18 mai 1889, Râmnicu Vâlcea - d. 3 februarie 1978, București) a fost un sculptor român.

Între 1909 și 1914 a studiat la Școala de Belle Arte din București, având ca profesori pe Wladimir Hegel și Dimitrie Paciurea[1]. A continuat studiile la École Nationale des Beaux-Arts (Școala Superioară de Arte Frumoase) din Paris, din 1912, avându-l ca profesor pe maestrul Antonin Mercié (1845-1916), cu care învățase și Constantin Brâncuși. Începerea Primului Război Mondial, îl obligă să se întoarcă în România, unde se raliază la principiile Tinerimii Artistice și la cele ale Cenaclului Idealist.[2]

În anii războiului a fost mobilizat și a fost integrat în grupul artiștilor plastici trimiși să se documenteze pe front pentru a cunoaște realitățile Războiului de Întregire. La 24 ianuarie 1918, a expus la Iași în cadrul Expoziției organizate de Marele Cartier General al Armatei Române.[3]

După război a primit o bursă și s-a întors la Paris, unde a studiat cu Jean Boucher (1870–1939), între 1923 și 1925. În această perioadă, a participat la Salonul Artiștilor Francezi, la Salonul de Toamnă, în 1925 la Expoziția de Arte Decorative de la Paris, și la Expoziția Internațională de la Barcelona, unde a primit Marele Premiu pentru lucrarea Cap antic.[2]

În 1928 a revenit definitiv în țară, unde a obținut postul de profesor la catedra de modelaj în cadrul Școlii Superioare de Arhitectură, activând ca dascăl până în 1963. În paralel, a continuat să creeze, prezentându-și lucrările în expoziții personale, în 1930 și 1931 la Ateneul Român, apoi în 1936 și 1943 la Sala Dalles.[2]

Alexandru Călinescu a realizat cele două altoreliefuri de bronz, de pe fațada sudică a Arcului de Triumf din București, care îi reprezintă pe Regele Ferdinand și Regina Maria.[4]

Lucrări ale sale sunt expuse în muzee din România: Muzeul Militar Național, Muzeul Municipal, Muzeul Teatrului Național, Muzeul Zambaccian[1] din București, Muzeul de Artă din Tulcea[5], Muzeul de Artă din Ploiești[6], Muzeul de Artă din Tulcea[7], Muzeul de artă din Constanța[8].

Lucrări în colecții particulare din Anglia, Franța, România, SUA.[1]

Sculpturi[modificare | modificare sursă]

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Paul Rezeanu: Artele plastice în Oltenia, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1980;
  • Florica Cruceru, Adina Nanu: Alexandru Călinescu (monografie), Editura Meridiane, 1988;
  • Petre Oprea: Artiști participanți la expozițiile Societății Tinerimea Artistică, Editura Maiko, București, 2006;
  • Paul Rezeanu: Sculptori puțin cunoscuți, Editura Alma, Craiova, 2007.

Identitate[modificare | modificare sursă]

A nu se confunda cu sculptorul Alexandru Călinescu-Arghira (n. 1935, București)[12].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Alexandru Calinescu (1889 - 1978) sculptor
  2. ^ a b c Alexandru Călinescu
  3. ^ Gh. Buzatu: Trecutul la judecata istoriei
  4. ^ Arcul de Triumf, fațada de nord
  5. ^ Muzeul de Artă Tulcea
  6. ^ Muzeul de Artă Ploiești
  7. ^ Excursii în Deltă și arheologie în Dobrogea
  8. ^ Obiective de vizitat în Constanța
  9. ^ Basorelief
  10. ^ Grădina Cișmigiu
  11. ^ Statuia lui Ion Luca Caragiale
  12. ^ Alexandru Călinescu-Arghira