Max Reger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Max Reger
Reger.jpg
Max Reger
Date personale
Nume la naștereJohann Baptist Joseph Maximilian Reger Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Brand, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (43 de ani)[1][2][3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Leipzig, Imperiul German[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMunich Waldfriedhof[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the German Empire.svg Imperiul German Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
organist[*]
dirijor
pianist
muzician
muzicolog[*]
profesor universitar
Orgă
profesor de muzică[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)orgă[*]
pian
Orgă  Modificați la Wikidata
Prezență online

Max Reger (n. Johann Baptist Joseph Maximilian Reger, 19 martie 1873, Brand d. 11 mai 1916, Leipzig) a fost un compozitor german.

A debutat la vârsta de 14 ani într-un concert școlar la Weiden, iar între 1886-1889 a fost organist temporar la Biserica catolică din același oraș. După ce a terminat școala pedagogică din Amberg s-a hotărât să studieze muzica serios. A studiat la conservatoriile din Sondershausen și Wiesbaden, iar după terminarea stagiului militar s-a întors la casa părintească ca să-și revină după o apoplexie. Acolo a compus Introducere, passacaglia și fugă, pentru 2 piane.

În 1901 s-a mutat la München, unde a lucrat ca dirijor, pianist și organist. În 1907 a fost numit director muzical și profesor la Universitatea din Leipzig, instituție de care a rămas legat într-un fel sau altul până la moarte. Activitatea pedagogică nu l-a împiedicat să continue să compună: muzică de cameră, simfonii, corale și piese de concert etc.

În 1902 s-a căsătorit cu Elsa von Bercken, o nobilă protestantă divorțată, ceea ce a dus ca Reger să fie excomunicat. Cuplul nu a avut urmași biologici, dar au adoptat două fetițe, Christa și Charlotte.[9]

În 1908 a renunțat la postul de director muzical al Universității din Leipzig, menținându-l doar pe cel de profesor.

În 1911 a fost numit dirijor la Meiningen, dar orchestra s-a dizolvat în 1914, când a început Primul Război Mondial. În același an a suferit un nou atac de apoplexie, iar în 1915 a acceptat postul de dirijor al orchestrei din Jena, de unde făcea naveta o dată săptămânal pentru a preda la Universitatea din Lepizig. În 1916, în timpul unei astfel de navete, a suferit un atac de cord și a decedat.[10]

Max Reger a fost vărul compozitorului Hans von Koessler.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Reger a fost un compozitor baroc modern. Ca și la Bach, orga ocupă un loc central în viața și în compozițiile sale. A compus cca 1000 de piese (147 opusuri), lucrări care sunt din toate genurile muzicale, cu excepția operei.[11]

Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale sunt:

  • Variațiuni și fugă pe o temă de Hiller (op. 100), 1907
  • Suita de balet (op. 130), 1913
  • Variațiuni și fugă pe o temă de Mozart (op. 132), 1914
  • Passacaglia în re minor, 1899
  • Schlichte Weisen, (op. 76), 1904-1912

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • doctor h.c. al Universității din Berlin (1910)
  • La Universitatea din Karlsruhe există un „Institut Max Reger”
  • În SUA există o „Fundație Max Reger”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Max Reger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b International Music Score Library Project, accesat în  
  6. ^ a b Discogs, accesat în  
  7. ^ a b Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ „Max Reger”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ http://www.zeit.de/1953/12/mein-vater-max-reger
  10. ^ http://www1.karlsruhe.de/Kultur/Max-Reger-Institut/de/bio.php
  11. ^ http://www.maxreger.org/max.html

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sverre Hagerup Bull și Kjell Bloch Sandved (red.), Musikens Värld, Musik i ord och bild, AB Kulturhistoriska Förlag, Oslo, 1977

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Albright, Daniel, red. (2004), Modernism and music: an anthology of sources. University of Chicago Press. ISBN 0-22601-266-2.
  • Anderson, Christopher (2003). Max Reger and Karl Straube: Perspectives on an Organ Performing Tradition. Aldershot, Hampshire: Ashgate Publishing. ISBN 0-7546-3075-7.
  • Bittmann, Antonius (2004). Max Reger and Historicist Modernisms. Baden-Baden: Koerner. ISBN 3-87320-595-5.
  • Cadenbach, Rainer (1991). Max Reger und Seine Zeit. Laaber: Laaber-Verlag. ISBN 3-89007-140-6.
  • Grim, William (1988). Max Reger: A Bio-Bibliography. Westport, Connecticut: Greenwood Press. ISBN 0-313-25311-0.
  • Häfner, Roland (1982). Max Reger, Klarinettenquintett op. 146. Munich: W. Fink Verlag. ISBN 3770519736.
  • Liu, Hsin-Hung (2004). "A Study on Compositional Structure in Max Reger Phantasie für Orgel über den Choral, "Hallelujah! Gott zu loben, bleibe meine Seelenfreud!"" D.M.A. dissertation. Seattle: University of Washington.
  • Mead, Andrew (2004). "Listening to Reger". The Musical Quarterly 87, no. 4 (Winter): 681–707.
  • Mercier, Richard (2008). The Songs of Max Reger: A Guide and Study. Lanham, Maryland: Scarecrow Press. ISBN 9780810861206.
  • Reger, Elsa von Bagenski (1930). Mein Leben mit und für Max Reger: Erinnerungen von Elsa Reger. Leipzig: Koehler & Amelang.
  • Reger, Max (2006). Selected Writings of Max Reger, edited and translated by Christopher Anderson. New York: Routledge. ISBN 0415973821.
  • Schreiber, Ottmar, and Ingeborg Schreiber (1981). Max Reger in seinen Konzerten, 3 vols. Veröffentlichungen des Max-Reger-Institutes (Elsa-Reger-Stiftung) 7. Bonn: Dümmler. ISBN 3427862712.
  • Williamson, John (2001). "Reger, (Johann Baptist Joseph) Max(imilian)". The New Grove Dictionary of Music and Musicians, second edition, edited by Stanley Sadie and John Tyrrell. London: Macmillan Publishers.
  • Max Reger - Music as a perpetual state, documentary by Andreas Pichler and Ewald Kontschieder, Miramonte Film 2002
  • Franz Rabich: Regerlieder. Studie, Beyer und Mann, Bad Langensalza 1914.
  • Else von Hase-Koehler (hrsg): Briefe eines deutschen Meisters. Ein Lebensbild, Leipzig 1928.
  • Prof. Dr. Fritz Stein: Max Reger – sein Leben in Bildern, Bibliographisches Institut Leipzig.
  • Lotte Taube: Max Regers Meisterjahre, Edition Bote und G. Bock, Berlin W8 1941.
  • Helmut Wirth: Max Reger. Mit Selbstzeugnissen und Bilddokumenten dargestellt, Hamburg 1973 (Rowohlt Bildmonographien).
  • O. und I. Schreiber (hrsg): Max Reger in seinen Konzerten, 3 Bde. Bonn 1981.
  • Susanne Popp und Susanne Shigihara: Max Reger am Wendepunkt zur Moderne, Ein Bildband mit Dokumenten aus den Beständen des Max-Reger-Instituts, Bonn 1987. ISBN 3-416-02051-0
  • Martin Weyer: Die Orgelwerke Max Regers. Wilhelmshaven 1989. ISBN 3-7959-0528-1
  • Rainer Cadenbach: Max Reger und seine Zeit, Laaber 1991. ISBN 3-89007-140-6
  • Susanne Shigihara: Reger-Studien, Wiesbaden 1993.
  • Hermann J. Busch: Die Orgelwelt Max Regers, Zur Interpretation der Orgelmusik Max Regers (Überarbeitete und aktualisierte Neuauflage), Berlin 2007.
  • Susanne Popp: "Thematisch-chronologisches Verzeichnis der Werke Max Regers und ihrer Quellen", Reger-Werk-Verzeichnis (RWV), München 2011, ISBN 978-3-87328-123-3
  • Herbert Eulenberg Max Reger in Schattenbilder - 20 Musikerporträts ECON-Verlag Düsseldorf 1965
  • Adalbert Lindner: Max Reger. Ein Bild seines Jugendlebens und künstlerischen Werdens, J. Engelhorn Nachf. Stuttgart 1923
  • Max Reger - Musik als Dauerzustand, Film-Biographie von Andreas Pichler und Ewald Kontschieder, Miramonte Film 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Max Reger