Leonid Dimov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Leonid Dimov
Leonid Dimov.jpg
Poetul Leonid Dimov
Date personale
Născut11 ianuarie 1926
Ismail, Basarabia
Decedat5 decembrie 1987 (61 de ani)
București, Republica Socialistă România
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
PărințiNadejda Dimov <br?> Naum Mordcovici
Căsătorit cuLucia Salam
Ana-Marina Voinescu
CopiiTatiana (cu Lucia)
Ileana Pâcă (înfiată)
Naționalitate România
origine evreiască
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, traducător
Limbilimba română[1]
limba franceză
limba rusă
limba italiană  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Filologie din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literarOnirismul estetic
Specie literarăpoezie
Operă de debut1966 - volumul „Versuri
Opere semnificativeCarte de vise
Note
PremiiPremiul Uniunii Scriitorilor (1979)
Semnătură
Dimov.png

Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d. 5 decembrie 1987, București) a fost un poet și traducător român, cu rădăcini evreiești, unul dintre precursorii Postmodernismului românesc, membru marcant al grupului onirist.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viață de familie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul Nadejdei Dimov, fiică de învățător și nepoată de preot basarabean, și al lui Naum Mordcovici, fiul unui comerciant evreu de caviar (necesita citare). Numele Dimov îl ia în 1941, când, pentru a-l proteja de persecuția antisemită, Nadia îi intentează proces de paternitate lui Naum, proces în urma căruia Leonid e declarat fiu natural, modificându-i-se numele în certificatul de naștere.[2]. Rădăcinile evreiești, odată conștientizate, i-au pricinuit lui Dimov grele complexe de inferioritate, făcându-l în tinerețe să se identifice cu ideologia antisemită legionară.[3]

A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. A mai studiat în paralel, câte un an sau doi, dreptul, teologia și matematica.

Căsătorit de două ori, prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu care are un copil, Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu Ana-Marina Voinescu (pe a cărei fiică, Ileana - tatăl fiind Teodor Pîcă - o va înfia).

Viață profesională[modificare | modificare sursă]

A fost redactor al revistei România literară.

În 1959 îl cunoaște pe Dumitru Țepeneag, alături de care va teoretiza onirismul estetic. Grupul oniric îi va include pe Emil Brumaru, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu.

În 1971, după Tezele din iulie, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul se destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel).

Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la Grupul oniric l-a adus pe poet în atenția Securității, care l-a urmărit ani de-a rândul, după cum o dovedesc documentele din arhiva CNSAS.[4]

Dimov a murit în urma unui stop cardiac; este înmormântat la Cimitirul Șerban-Vodă (Bellu).[5]

Opere[modificare | modificare sursă]

Volume și antologii[modificare | modificare sursă]

  • Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966 (copertă de El. Mărgineanu)
  • Pe malul Stixului, Editura Tineretului, București, 1968
  • 7 poeme, Editura pentru Literatură, București, 1968
  • Carte de vise, Editura pentru Literatură, București, 1969 (conține ciclurile Hipnagogice, 7 proze, La capătul somnului și Poeme de veghe)
  • Semne cerești. Rondeluri, Cartea Românească, București, 1970
  • Eleusis, Cartea Românească, București, 1970 (cu ilustrații de Florin Pucă)
  • Deschideri, Cartea Românească, București, 1972 (copertă de Harry Guttman)
  • A.B.C., Cartea Românească, București, 1973
  • Amintiri, Cartea Românească, București, 1973 (colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă)
  • La capăt, Editura Eminescu, București, 1974
  • Litanii pentru Horia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
  • Dialectica vârstelor, Cartea Românească, București, 1977
  • Tinerețe fără bătrânețe. Basm (după Petre Ispirescu și nu prea), Editura Albatros, București, 1978
  • Spectacol, Cartea Românească, București, 1979 (cu ilustrații de Florin Pucă)
  • Texte, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1980 (prefață de Mircea Iorgulescu)
  • Veșnica reîntoarcere, Cartea Românească, București, 1982

Ediții postume[modificare | modificare sursă]

  • Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991 (selecție și îngrijirea textului de Marina Dimov)
  • Baia, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1995 (selecție de Marina Dimo și copertă de Daniel Nicolescu)
  • Carte de vise, Colecția "Biblioteca școlarului", Editura Litera, Chișinău, 1997 (copertă de Isai Cârmu)
  • Momentul oniric, Cartea Românească, București]], 1997 (texte teoretice de Dimov și Dumitru Țepeneag strânse de Corin Braga; copertă de Tudor Jebeleanu)
  • Versuri, Editura Gramar, București, 2000 (ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de Nicolae Bârna)
  • Scrisori de dragoste (1943-1954), Colecția "Ego-grafii", Editura Polirom, București, 2003 (corespondență; ediție îngrijită, studiu introductiv, bibliografie, notă asupra ediției și note de Corin Braga)
  • Pe malul Styxului, Colecția "Ediții definitive. Scriitori români. Patrimoniu", Editura Vinea, București, 2003 (ediție realizată de Nicolae Tzone și prefațată de Gheorghe Grigurcu)
  • Poezii (carte la borcan), Editura Humanitas, București, 2003
  • Opere. Vol. 1, Colecția "Biblioteca românească. Poezie", Editura Paralela 45, Pitești, 2006 (prefață de Ion Bogdan Lefter)
  • Onirismul estetic. Antologie de texte teoretice, Nedea Print, Curtea Veche, București, 2007 (interpretări critice și prefață de Marian Victor Buciu)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

A tradus din Marcel Raymond, Pierre Daix, Hugo Friedrich, Curzio Malaparte, Giambattista Marino, Gerard de Nerval, Andrei Belîi, Mihail Lermontov etc.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere (1979)
  • Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru poezie (1968, 1977, 1982)

Opinii critice[modificare | modificare sursă]

Ov. S Crohmălniceanu, Dialectica ideilor, Cronică la Dialectica vârstelor[necesită citare]


Florin Manolescu[necesită citare]
Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 21/ 1979, cronică la volumul „Spectacol”


Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 237

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Detalii în lucrarea lui Corin Braga, „Leonid Dimov - Identitatea scindată”, studiu introductiv la Leonid Dimov, Scrisori de dragoste, Polirom, 2003
  3. ^ Dan C.Mihăilescu 2004
  4. ^ Leonid Dimov în Arhiva CNSAS - Fundatia Romania Literara
  5. ^ Leonid Dimov, Versuri, Pagini alese, Literatura Română, Ed. 100+1Gramar, București, 2000, p. 253

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Luminița Corneanu, Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel, București, Editura Cartea Românească, 2014
Alina Ioana Bako, Dinamica imaginarului poetic.Grupul oniric românesc, Cluj, Editura Eikon, 2012, Domeniu: Critică literară
Alina Ioana Bako, Voies et voix de l'imaginaire roumain: Le groupe des poètes oniriques, Editions universitaires europeennes EUE, 2012
Dan Gradinaru, Dimov, Editura Nord Sud, 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

]