Ion Grigore Popovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ion Grigore Popovici
Ion Grigore Popovici.jpg
Sculptorul Ion Grigore Popovici
Date personale
Născut16 iulie 1907
Codăești, Vaslui, România
Decedat3 august 1946, (39 de ani)
București, România
Căsătorit cuNadia Ajder
CopiiConstantin Popovici,
Eliza Popovici - Palade
Naționalitate România
Ocupațiesculptor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticsculptură
PregătireAcademia de Belle-Arte din București
Opere importanteBustul lui George Coșbuc din Parcul Cișmigiu
PremiiPremiul pentru Sculptură al Ministerului Cultelor și Artelor, 1937

Ion Grigore Popovici (n. 16 iulie 1907, Codăești, Vaslui - d. 3 august 1946, București) a fost un sculptor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Elev la Școala de Arte și Meserii din Iași (1925). În anul 1926 se înscrie la Academia de Arte Frumoase București. Între 1929-1931 satisface serviciul militar. În 1932 îl regăsim la Academia de Arte Frumoase București, iar în 1934 obține "Bursa "Paciurea" și expune la Salonul Oficial, București lucrarea "Adam". 1935 este anul în care se căsătorește cu pictorița Nadia Ajder (Popovici). Expune la Salonul Oficial,București "Autoportret", "Făt-Frumos" și "Zmeu". Prima expoziție personală are loc în anul 1936 la Muzeul Theodor Aman. În anul 1937 obține Bursa Școlii Române de la Roma. În același an expune la Salonul Oficial lucrarea "Tors" și obține Premiul Ministerului Cultelor și Artelor al României pentru sculptură. În 1942 proiectează fațada pavilionului României la Expoziția Internațională de la Milano. Între anii 1944-1945 ocupă funcția de inspector al Ministerului Artelor, iar în 1946 i se acordă pentru a doua oară pentru sculptură Premiul Ministerului Cultelor și Artelor al României.

Ion Grigore Popovici s-a bucurat încă din tinerețe de aprecierea criticilor, colecționarilor și a cunoscătorilor de artă.

Studii[modificare | modificare sursă]

1925 - Școala de Arte și Meserii, Iași

1926 - 1927 - Studii de canto la Conservatorul din București

1926 - 1928 (1927 - 1933 vezi cat. Muz. Simu, 1965) - Academia de Belle-Arte, cu Dimitrie Paciurea, București

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

1944 - 1945 - Inspector al Ministerului Artelor.

Expoziții personale[modificare | modificare sursă]

1936 - Muzeul Theodor Aman, sculptură, București

1938 - Expoziție personală - acuarelă, guașă, desen (împreună cu Gh. Vânătoru și Dem.Iordache), Sala Dalles, București

1947 - Expoziție retrospectivă în cadrul Salonului Oficial, București

1965 - Muzeul Simu [cat., prefață N. Argintescu-Amza și Gh. Cosma]

1999 - Muzeul Național de Artă al României (împreună Nadia și Constantin Popovici), expoziție organizată de Mariana Vida și Zoe Pop, prefață de Mariana Vida, București

Expoziții de grup[modificare | modificare sursă]

1933 - 1937, 1940, 1942, 1944 - 1946 - Salonul Oficial, București

1942 - Bienala de la Veneția, Italia

1945 - Tinerimea Artistică, București

1972 - 25 de ani de artă plastică românească [cat., prefață Dan Hăulică], Muzeul de Artă al R.S.R., București

Muzee[modificare | modificare sursă]

Cabinetul de stampe, Biblioteca Academiei Române, București

Muzeul Național de Artă al României (sculptură și grafică), București

Muzeul de Istorie și Artă a Municipiului București

Decesul[modificare | modificare sursă]

Impresionanta sa carieră artistică a fost curmată mișelește cu rafale de mitralieră. Evenimentul a fost comentat de presa vremii ca fiind un accident secundar în urma unei spargeri, ceea ce se află departe de adevăr. În realitate, Ion Grigore Popovici s-a numărat printre victimele unei serii de asasinate politice. Astfel, moartea sa tragică a fost precedată de asasinarea unor artiști plastici ca Anatol Vulpe, Elena Popeea și Ion Diaconescu.

Ziarul Curentul din 27 noiembrie 1998 îl citează pe sculptorul Constantin Popovici, fiul lui Ion Grigore Popovici, care povestește că în seara de 2 august 1946 tatăl său îi citea din Snoavele lui Petre Ispirescu:

„Pe la ora 1 noaptea m-am trezit îngrozit în zgomot de împușcături. Tata încerca să se ridice de lîngă mine. S-a îndreptat cu greu spre ușa deschisă, îndepărtând-o pe mama pentru a o proteja. Când a ajuns în pragul ușii o rafală de armă automată l-a doborît.”
— Constantin Popovici

Asupra taxiului cu care sculptorul a fost transportat la Spitalul Brâncovenesc au fost trase alte focuri de armă automată. După o odisee care îl poartă la Spitalul de Urgență și la Spitalul Colțea, marele artist moare. Întorcându-se acasă, în strada Elisabeta nr. 29, sub protecția unui polițist, familia sculptorului asasinat este atacată din nou cu focuri de armă. Din fericire, nimeni nu este rănit. „Când am ajuns acasă”, relata în continuare Constantin Popovici, „am constatat că locuința fusese devastată. Cartea lui Petre Ispirescu se salvase. O păstrez și acum.”

Sculpturi[modificare | modificare sursă]

  • Bustul lui George Coșbuc, amplasat în Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București.
  • Statuia lui Papinian (Aemilius Paulus Papinianus), Facultatea de Drept, UNIVRSITATEA Bucuresti
  • Colaborează (1934) cu Cristea Grosu la Monumentul Infanteriei Romane de Ion Jalea, demolat, București
  • 1946 - Câștigă concursul pentru Monumentul Victoriei (nerealizat)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

1934 - Bursa Paciurea

1937 - 1938 - Bursa Școlii Române de la Roma, Italia

1937 - Premiul pentru sculptură al Ministerului Cultelor și Artelor

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bénézit, E., Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveurs, Tomes I-VIII, Paris, 1999
  • Cârneci, Magda, Artele plastice în România 1945 - 1989, Editura Meridiane, 2000, p. 31
  • Deac, Mircea , 50 de ani de sculptură, OID.ICM, București, 2000
  • Dublea, Eugeniu, Artiști plastici români, București, 1936
  • Florea, Vasile, Istoria artei românești, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 1982
  • Nanu, Adina, I.G.P., Editura Meridiane, București, 1983
  • Oprea, Petre, Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924-1944, Ministerul Culturii și Cultelor, București, 2004
  • Pelin, Mihai, Deceniul prăbușirilor (1940-1950). Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști, Compania, București, 2005
  • Prut, Costantin, Dicționar de artă modernă și contemporană, Univers Enciclopedic, București, 2002
  • Repertoriul graficii rom. XX., VII vol., Muzeul de Artă al Republicii Socialiste Române, Cabinetul de Stampe și Desene, București, 1978-2008
  • Vianu, Tudor, Sculptura românească, în: „Artă și tehnică grafică”, nr. 4-5, iun-sept 1938
  • Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România, Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 231-233
  • Ciucă, Valentin, în: „Revista muzeelor monument”,  Rev muz. mon., nr. 6, p. 19