Leon Viorescu
| Leon Viorescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1886 Botoșani, România |
| Decedat | 1936, (50 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | pictor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | Pictură |
| Studii | Școala de Belle Arte din Iași |
| Mișcare artistică | impresionism, postimpresionism |
| Influențat de | Signac, Dărăscu |
Modifică date / text  | |
Leon Viorescu (n. 1886, Botoșani - d. 1936, București) a fost un pictor român.
Carieră[modificare | modificare sursă]
Leon Viorescu a fost absolvent al Școlii de Belle Arte din Iași, făcând parte din generația lui Ștefan Dimitrescu și Tonitza cu care a fost foarte bun prieten. Profesia sa de bază pe tot parcursul vieții a fost de funcționar în cadrul Ministerului Cultelor începând din anul 1920. Stabilitatea financiară pe care i l-a dat locul de muncă a fost determinantă pentru traseu său artistic din arta plastică. Astfel, Leon Viorescu, alege pointilismul ca principalul mod de exprimare plastică abordat, stil pe care-l reinterpretează în stilul său propriu despre ce ar trebui să fie pictura. A creat în acest mod o atmosferă proprie ce-i aparține în totalitate, preluând doar o fațetă din această tehnică și anume acea sacadație a tușelor cu care construiește imaginile. Principala diferență dintre Signac, Dărăscu și Viorescu este exceptarea voită a interogației luminii. Viorescu în principal descompune mai întâi forma după care recompune cu minuțiozitate întregul.[1]
Viorescu a abordat peisajul, interioare, naturi statice, toate aceste definindu-l ca un maestru interbelic. Dintre toate temele, cele mai preferate au fost compozițiile de interioare la care se remarcă îndeosebi atmosfera creată, tipică și inconfundabilă.[1]
Critică de artă[modificare | modificare sursă]
„LEON VIORESCU nu este - pentru înțelegerea curentă - nici un artist perfect, nici un original.
Nu mânuiește penelul cu verva grigorescianismului plăcințiu al cutărui maestru „specific românesc” - și nici nu cată să exercite, scrijelind retina, cu afectarea morfinomanică braco - picaso -latiană, a atâtor desrădăcinați.
Fiindcă Leon Viorescu ignorează moda, ignorează trucul, ignorează până și inofensivele rețete tehnice, transmise din atelier în atelier, cari, suplinind experiențele seculare, ușurează munca lucrătorului și-i liberează căile creațiunii.
E în opera lui, însă, o atențiune, o sinceritate - (oh! blestemat cuvânt compromis de cronicari!!) - o nu știu ce cucernicie, o fierbere lăuntrică, O IZBUCNIRE NEPREFĂCUTĂ A UNUI SENTIMENT ÎNCĂ NEINTÂLNIT IN PLASTICA ROMÂNEASCĂ și pe care - vag - l'aș putea compara cu sentimentul ce se ițește și perzistă, - dându-i o particulară coloratură - în DOINA noastră bătrână...
Din toată opera acestui pictor, se mai degajează totuș nu știu ce sfântă resemnare, nu știu ce evanghelică umilință, care te surprinde, te încântă ca un psalm - și te absoarbe.
Dacă ești un adevărat artist - pornești din expoziția lui Leon Viorescu cu semntimentul că ai poposit o clipă pe tărâmuri neprihănite și biblic odhnitoare. Parc'ai fi primit un nou botez...”
Galerie imagini[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- “Note de Artă” în “Dimineața”, 6 februarie 1927
- Dan Botta, “Cronica Plastică” în “Calendarul”, nr 550, 31 decembrie 1933
- Petre Oprea, “Leon Viorescu”, Pro Arte, nr. 9, 1998, pp. 12–13
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]