Lucian Grigorescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lucian Grigorescu
LucianGrigorescu02.jpg
Lucian Grigorescu
Date personale
Născut 1 februarie 1894
Medgidia, România
Decedat 28 octombrie 1965 (71 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate  România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație pictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artistic Pictură, acuarelă
Studii Academia de Arte Frumoase din București, Académie de la Grande Chaumière, Académie Ranson
Pregătire Roger Bissière
Profesor pentru George Ștefănescu
Mișcare artistică postimpresionism, Tinerimea artistică
Opere importante "Arlechinul"
Influențat de Paul Cézanne

Lucian Grigorescu (n. 1 februarie 1894, Medgidia - d. 28 octombrie 1965, București) a fost un pictor român postimpresionist. Este apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români.[1]

Studiază pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu între 1912 și 1915 la Academia de Belle Arte din București. După întreruperea cauzată de război, reia studiile în anii 1918-1920. Își continuă formația artistică la Roma (1921-1923) și Paris (1924), unde frecventează atelierele de la "Grande Chaumière" și "Académie Ranson", în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu reprezentanții impresionismului, călătorește spre sudul Franței, lucrând, între 1927-1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii.

Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de "Tinerimea Artistică", "Grupul nostru", "Arta" etc. Pictorul, pe care criticul N. Argintescu-Amza îl considera, în monografia ce i-a consacrat-o, "unul dintre cei mai interesanți, mai complecși și mai personali postimpresioniști în cadre mondiale", rămâne credincios elanurilor sale din tinerețe, dăruindu-se cu o nedisimulată plăcere lucrului în "plein-air" (Peisaj la Martigne, Mogoșoaia).

Lucian Grigorescu a fost înainte de toate un pictor al naturii, dar aici trebuie adăugată și natura umană. Cele mai multe portrete aparțin perioadei târzii a artistului, totuși și în tinerețe a realizat unele portrete semnificative. Printre acestea este de menționat "Arlechinul", aflat în muzeul Zambaccian. Din tablou se degajează o tristețe care nu este atenuată de îmbrăcămintea colorată a personajului, o lumină de pastel acoperă întreaga imagine, a cărei valoare cromatică este depășită de semnificația umană vibrantă.

Trăind cu patetism miracolul inepuizabil al unei naturi exuberante, scăldată de soare, artistul dezvoltă, departe de experiențele de ultimă oră ale Parisului sau altor centre europene, idealurile devenite clasice ale impresionismului. Pe această direcție, resimte și ecouri din creația lui Paul Cézanne, deschizător de noi orizonturi pentru arta secolului al XX-lea. Realitatea este respectată, transfigurată însă de o puternică sensibilitate personală.

În 1948, Lucian Grigorescu a fost ale membru corespondent al Academiei Române.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, pictorului Lucian Grigorescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[2]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • N. Argintescu-Amza: Lucian Grigorescu. București, 1969

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Citat[modificare | modificare sursă]

Nu vreau să fac alegorie; socot că acest nivel de exprimare este desuet, depășit, pentru că e convențional ca sens și discursiv ca expresie plastică. Delacroix încercase cu "Libertatea pe baricade" visul contemporanilor săi, Rosenthal crea tabloul "România rupând-și cătușele la Câmpia Libertății". Ei s-au servit de alegorie pentru că n-au avut de model realitatea, ci idealul... Nu m-am documentat ad-hoc, cu popasuri "pe teren" și bloc de schițe. Pe această temă documentarea se săvârșește perpetu, confundându-se cu viața. (Lucian Grigorescu, 1959)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cine a fost celălalt Grigorescu din pictură. „Cel mai latin dintre pictorii români“ s-a născut într-un târg pitoresc din Dobrogea, 28 octombrie 2015, Sinziana Ionescu, Adevărul, accesat la 9 octombrie 2016
  2. ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.