Zoe Băicoianu
Zoe Băicoianu | |
![]() Zoe Băicoianu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1][2] ![]() Predeal, România ![]() |
Decedată | (76 de ani)[1] ![]() București, RS România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | sculptoriță ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | sculptură, ceramică ![]() |
Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Accademia di Romania ![]() |
Pregătire | Andre Lhote ![]() |
Mișcare artistică | realism socialist, Tinerimea artistică ![]() |
Premii | 1964 - Artist Emerit |
Modifică date / text ![]() |
Zoe Băicoianu (n. ,[1][2] Predeal, România – d. ,[1] București, RS România) a fost o sculptoriță și ceramistă română.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Zoe Băicoianu era nepoata* unei doamne de onoare de la Curtea Regală[3].
- Doamna Zoe Bengescu (nascuta Rosetti) a fost doamna de onoare la Curtea Regala ; a avut 4 fete, cea mai mare, Ella (maritata Baicoianu) a avut 2 copii, un baiat (Serge, eminent medic ftiziolog) si Zoe (sculptor, creatoarea Scolii de Arta a sticlei in Romania).
A urmat studii de artă în Franța, la Școala de Arte Frumoase din Paris, și a fost „ospitantă” (găzduită) (1932-1933) și apoi bursieră (1937-1938) a Școlii române din Roma. A avut preocupări multilaterale de abordare ca manieră și materiale (metal, sticlă șa.) și a realizat artă monumentală și decorativă.[4] La Paris a studiat în 1937 cu André Lhote.[5]
Zoe Băicoianu a fost profesoară la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu” din București.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, sculptoriței Zoe Băicoianu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[6]
Sculpturi[modificare | modificare sursă]

- A realizat, în colaborare cu Boris Caragea, unul dintre basoreliefurile monumentale de pe fațada Operei Române din București.
- "Tineri Sportivi" (1960), basorelief pe Sala Sporturilor Constanța.[7]
- "Marea și Navigația" (1965), lucrare de artă monumentală, pe parapetul digului Portului Tomis[7], lucrare din care au mai rămas doar câteva cioburi de sticlă [8], deși este declarată monument istoric, cu cod LMI CT-III-m-B-02923[9].
- Monumentul Eroilor Patriei din București, amplasat în fața Universității Naționale de Apărare, inaugurat la data de 17 august 1957, care este opera colectivă a sculptorilor colonel Marius Butunoiu, Zoe Băicoianu, N. Ionescu și Ion Dămăceanu (cod LMI B-III-m-A-19982).
- "Femeia gânditoare", amplasată în extremitatea de jos a clădirii ce găzduiește Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași[10].
Expoziții[modificare | modificare sursă]
Expoziții personale:
- 1963 - București.
Expoziții de grup:
- 1938 - Bienala de la Veneția, Italia; Expoziția Școlii Române, Roma, Italia;
- 1947 - Expoziție de artă românească, Budapesta, Ungaria;
- 1957 - 10 ani de creație plastică 1947 - 1957, Muzeul Național de Artă al României, București [cat.];
- 1964 - Expoziție de artă românească, Sofia, Bulgaria;
- 1965, 1970 - Expoziție de artă românească, Moscova, Rusia;
- 1966, 1967 - Form und Qualitat, München, Germania;
- 1966, 1969 - Ausstellung fur Kunsthandwerk, Stuttgart, Germania;
- 1967 - Expoziție de artă românească, Köln, Varșovia, Polonia; Antwerpen-Middelheim, Anvers, Belgia;
- 1970 - Viena, Austria;
- 1971 - Roma, Italia, Düsseldorf, Germania;
- 1972 - Tokyo, Japonia;
- 1973 - Expoziție de artă românească, Paris, Franța;
- 1976 - Expoziție de artă românească, Atena, Grecia.
Premii[modificare | modificare sursă]
- 1933, 1936 - Salon des Artistes Français, premiu obținut pentru lucrările Chinezoaica și Eva;
- 1938 - Premiul Anastase Simu pentru lucrarea Maternitate;
- 1952 - Premiul de stat;
- 1964 - Artist Emerit;
- 1966 - Întâlnirea (sticlă), A III-a Expoziție Internațională de Artizanat de Artă, Stuttgart.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani, Editura Meridiane, București, 1976.
- Bénézit, Emmanuel, Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs et graveures, Tomes I-VIII, Librairie Grüd, Paris, Ediția a III-a, 1966.
- Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D, Colecția SINTEZE, Editura META, 2001, pp. 49 - 50.
- Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 51 - 52.
- Florea, Vasile, Arta românească modernă și contemporană, Editura Meridiane, București, 1976, 1982.
- Grigorescu, Dan, Idee și sensibilitate. Direcții și tendințe în arta contemporană românească, Editura Meridiane, București, 1991.
- Oprescu, George, Artele plastice în România după 23 August 1944, Editura Academiei, București, 1959.
- Oprescu, George, Sculptura românească, Editura Meridiane, București, 1965.
- Repertoriul graficii românești din secolul al XIX-lea, vol. I, Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București, 1978.
- Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, K. G. Saur München-Leipzig, 1960 - 1962.
- Vollmer, H., Allgemeines Lexikon der bildenden Kunstler des XXsten Jahrhunderts, volumul V, Leipzig, 1961.
- 50 Contemporary Sculptures (catalog), text introductiv de Vasile Drăguț, Uniunea Artiștilor Plastici, București, 1979.
- Ioniță, M., Revista „Arta”, nr. 9, 1989, p. 25.
- Muzeul de Artă al Republicii Populare România, Galeria Națională (catalog f. a.).
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Zoe Baicoianu, RKDartists, accesat în
- ^ a b Zoe Băicoianu, Allgemeines Künstlerlexikon Online
- ^ Sculptura nu trebuie povestită
- ^ Gheorghe Buzatu (coord.), Trecutul la judecata istoriei, Editura Mica Valahie, ISBN: 9789737858757.
- ^ Zoe Baicoianu - escultor
- ^ Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pentru conferirea de titluri unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Obiective turistice din județul Constanța
- ^ Doru COPOT, Emilian ANDREI, „Neglijenta distruge munca artiștilor”, Ziua de Constanța, 11 ianuarie 2003.
- ^ Arta monumentală "Marea și navigația"
- ^ Daniela IRIMIA, „Unde odihnesc acum statuile ieșene ale Epocii de Aur”, Ziarul de Iași, 16 iulie 2002.
- ^ Patrimoniul de artă al ASE
|
|