Mircea Cărtărescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mircea Cărtărescu
Mircea cartarescu by cosmin bumbutz.jpg
Născut 1 iunie 1956 (1956-06-01) (59 de ani)
București
Ocupație poet, prozator, critic literar, conferențiar universitar.
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie România
Studii Universitatea din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literar postmodernism
Note
Premii Vilenica Prize[*]
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956 în București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București. [1] Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. [2] Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. [3] În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. [1] În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, [4] coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. [5]

Debutul literar[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 [6], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant'83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitori și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară[7], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.

Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.[6] Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.

Prezent[modificare | modificare sursă]

Actualmente, Mircea Cărtărescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București.[8] Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie.[9] Ultimele sale cărți publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.


Debut[modificare | modificare sursă]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

  • Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
  • Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
  • Totul, Cartea Românească, București, 1985
  • Levantul, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990[10]
  • Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
  • 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timișoara, 2003
  • Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010 [11]

Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, București, 1998
  • Plurivers, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)
  • Poeme în garanție, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)
  • Dublu album de versuri, Editura Humanitas, București, 2009

Colaborări, volume colective

  • Aer cu diamante (volum colectiv), Editura Litera, București, 1982 (cu prefață de Nicolae Manolescu și ilustrații de Tudor Jebeleanu)
  • Antologia poeților tineri, Cartea Românească, București]], 1982 (antologie alcătuită de George Alboiu)
  • Antologia poeziei generației `80 (volum colectiv), Editura Vlasie, Pitești, 1993 (antologie îngrijită de Alexandru Mușina)
  • Antologia poeziei românești culte, Editura Teora, București, 1998 (antologie coordonată de Florin Șindrilaru)
  • Experimentul literar românesc postbelic, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (cu secțiune antologică)
  • Antologia poeziei române de la origini până azi, Editura Paralela 45, Pitești, 1999 (antologie alcătuită de Dumitru Chioaru și Ioan Radu Văcărescu)
  • 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (volum experimental realizat împreună cu Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Florin Iaru, Ioana Godeanu, Doina Ioanid și alții)

Proză[modificare | modificare sursă]

Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

  • Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996
  • Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
  • Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007

Alte lucrări:

  • Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994
  • Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
  • Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
  • Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010

Eseu și publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992
  • Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
  • Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
  • De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
  • Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
  • Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012

Colaborări, volume colective:

  • Desant '83 (volum colectiv), Cartea Românească, București, 1983
  • Generația `80 în proza scurtă, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa)
  • Competiția continuă. Generația `80 în texte teoretice, Editura Vlasie, Pitești, 1994 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun)

Jurnal

  • Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
  • Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
  • Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011

Audiobooks

  • Parfumul aspru al ficțiunii, Editura Humanitas Multimedia, București, 2003
  • Levantul, Casa Radio, 2004
  • De ce iubim femeile, Editura Humanitas Multimedia, București, 2005
  • Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, Editura Humanitas Multimedia, București, 2009
  • Travesti, Editura Humanitas Multimedia, București, 2009

Opere traduse[modificare | modificare sursă]

În anul 2003 au fost traduse în italiană de către Bruno Mazzoni două cărți importante ale lui Mircea Cărtărescu, sub titlurile Nostalgia și Quando hai bisogno d’amore. Acestea s-au dovedit a fi un adevărat succes. [12]

Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradusă lucrare a lui Mircea Cărtărescu. Primele două volume au fost traduse în olandeză (cu titlul De Trofee) pe rând în 2010 și 2012 de către Jan Willem Bos. A treia carte este încă în lucru. [13] Traducerea acestei cărți a fost un mare eveniment, ziarul de referință olandez NRC Handelsblad publicând chiar și o recenzie amplă pentru aceasta. [14] Tot în limba neerlandeză a fost tradusă și cartea Travesti de către Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, în 1994. [15] De asemenea, Orbitor a fost tradus în două versiuni: Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999 și Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit).

  • Poetry at Annaghmakerrig, Dedalus Press, Dublin, 1994
  • Lulu, Editura Austral, Paris, 1995
  • Nostalgia, Editura Volk und Welt, Berlin, 1997
  • Sóvárgás (Nostalgia), Editura Jelenkor, Pécs, 1997
  • Travesti, Editura Bok Vennen, Oslo, 1998 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)
  • Bebop Baby, Meeting Eyes Bindery, New York, 1999 (traducere în limba engleză de Adam J. Sorkin)
  • Nostalgien, Editura Bokvennen, Oslo, 2000 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)
  • Vakvilág - A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000
  • Selbstportrait in einer Streichholzflamme (Autoportret într-o flacără de brichetă), Editura Deutscher Akademischer Austauschdienst, 2001 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)
  • Nostalgia, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2002 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
  • Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
  • L'oeil en feu, Editura Denoël, Paris, 2005 (traducere în limba franceză de Alain Paruit)
  • Por qué nos gustan las mujeres (De ce iubim femeile), Editura Funambulista, Madrid, 2006
  • Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
  • Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stângă), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)
  • Travesti, Editura Czarne, Wolowiec, 2007 (traducere în limba poloneză de Joanna Kornas-Warwas)
  • Travesti, Editura L'Association, 2007 (traducere în limba franceză de Baudoin)
  • Носталгия, Editura Faber-Print Ltd., Sofia, 2007 (traducere în limba bulgară de Ivan Stankov)
  • Europa hat die Form meines Gehirns (Europa are forma creierului meu), Editura Akademie Schloss Solitude, 2007 (traducere de Eva R. Wemme, Ernest Wichner și Gerhardt Csejka)
  • Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007 (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)
  • De ce iubim femeile, Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007 (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)
  • Pourquoi nous aimons les femmes (De ce iubim femeile), Editura Denoël, Paris, 2008 (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)
  • Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stângă), Editura Bokvennen, Oslo, 2008 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone
  • Warum wir die Frauen lieben (De ce iubim femeile), Editura Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008
  • Dlaczego Kochamy Kobiety, (De ce iubim femeile), Editura Czarne, Wolowiec, 2008 (traducere în limba poloneză de Joanna Kornas-Warwas)
  • Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
  • L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009 (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)
  • Cegador (Orbitor. Aripa stângă), Editura Funambulista, Madrid, 2010 (traducere în limba spaniolă de Manuel Lobo Serra)
  • El Ruletista (Ruletistul), Editura Impedimenta, Madrid, 2010 (traducere în limba spaniolă de Marian Ochoa de Eribe)
  • Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Bokvennen, Oslo, 2010 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)
  • De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010 (traducere în limba neerlandeză de Jan Willem Bos)
  • Der Körper, (Orbitor. Corpul), Editura Zsolnay Verlag, Viena, 2011 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka și Ferdinand Leopold)
  • Lulu (Travesti), Editura Impedimenta, Madrid, 2011 (traducere în limba spaniolă de Marian Ochoa de Eribe)
  • Blinding, (Orbitor), Editura Archipelago Books, New York, 2013 (traducere în limba engleză)
  • Γιατί αγαπάμε τις γυναίκες (De ce iubim femeile), Editura Allotropo, Atena, 2011 (traducere în limba greacă de Panos Apalidis)

Volume colective

  • Romanian Fiction of the `80s and `90s. A concise anthology , Editura Paralela 45, Pitești, 1999 (antologie îngrijită de Alexandru Vlad; ediție în engleză, franceză și germană)
  • Romanian Poets of the `80s and `90s, Editura Paralela 45, Pitești, 1999 (antologie coordonată de Andrei Bodiu, Romulus Bucur și Georgeta Moarcăs; ediție în engleză, franceză, germană și italiană)
  • Literatur Total: Autoren lesen in der daadgalerie, audiobook, Editura Deutscher Akademischer Austauschdienst, 2002 (antologie în care mai apar Zsófia Balla, Bora Cosic, Hugo Hamilton, etc.)
  • Comme dans un dessin d'Escher: Huit poètes roumains (Ca într-un desen de Escher: 8 poeți români), Editions PHI, 2002 (antologie în care mai apar Daniel Bănulescu, Ileana Mălăncioiu și Mariana Marin)
  • Nabokov u Brašovu : Antologija rumunjske postrevolucionarne kratke priče (1989-2009) (traducere: Marina Gessner, Luca-Ioan Frana, Ivana Olujić), MeandarMedia, Zagreb (Croația), 2010
  • Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română (Daniel Ionita, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu a primit următorarele premii:

  • 1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 1989: Premiul Academiei Române
  • 1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger
  • 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
  • 1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
  • 1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor' nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine
  • 2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 2002: Premiul ASPRO, Premiul AER
  • 2005: Premiul literar "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia
  • 2006: "Meritul cultural" în grad de mare ofițer, acordat de către Președintele României
  • 2011: Premiul Internațional pentru Literatură de la Vilenica
  • 2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012”, Berlin [16]
  • 2013: Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția[17][18]
  • 2013: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad[19]
  • 2015: Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană[20]

Controverse[modificare | modificare sursă]

Mircea Cărtărescu și activitatea sa ca scriitor și jurnalist au constituit, de-a lungul timpului, subiectul unor polemici, controverse și acuzații. Printre cele mai semnificative se numără:

  • acuzația de plagiat prezentă în mai multe reviste literare, printre care și cea menționată de ziaristul Victor Roncea în revista Oglinda literară, nr. 161, mai 2015, pag. 10850[21]referitoare la modalitatea de folosire a unui fragment din cartea lui Laurence Sterne, Tristram Shandy,[22]:p. 174, în lucrarea sa de debut Faruri, vitrine, fotografii...[23]:pp 32-33. Aceeași acuzație o face și scriitorul Virgil Diaconu în revista Actualitatea literară din 17 martie 2014[5]. Cărtărescu și-a precizat punctul de vedere într-un articol publicat anterior în România Literară din 12 februarie 1981, spunând că preluarea integrală a unei fraze altfel prezentate drept creație personală este “un simplu și foarte cunoscut procedeu artistic”, fără a menționa despre ce procedeu artistic este vorba. Cărtărescu se apăra încă din acea vreme spunând că poemul cuprinde în substanța sa câteva texte cu caracter de citat cultural, valoarea acestor citate nefiind una literară, ci una de aluzie culturală. Cărtărescu a considerat ca neadecvată interpretării poemului marcarea prin ghilimele sau caractere diferite a pasajelor respective.[24] Victor Roncea, într-un articol din Cotidianul, nr. din 22 iunie 2015, consideră că Mircea Cărtărescu recunoaște, după 35 de ani, că a plagiat în cartea lui de debut, deoarece în volumul „Poezia”, apărut acum la Humanitas, în mod miraculos, același pasaj este pus în ghilimele! [6]. Reputatul critic literar și eminescolog Theodor Codreanu semnalează, la rândul său, plagiatul într-un articol din Convorbiri literare nr. din 23 decembrie 2013 (sursa inițială fiind volumul Transmodernismul, Editura Junimea, 2005; ediția a doua, Iași, Princeps Edit, 2011.), precizând că odată "cu optzeciștii, se produce însă o resurecție a spiritului sincronic, ca recădere în primatul imitației, a ceea ce Eminescu numise maladia epigonismului, încă în 1870 (Epigonii). Ba, imitația merge spre parodism și chiar plagiat, eufemisticizat în tehnică a intertextualității prin chiar debutul liderului de generație, Mircea Cărtărescu, în Faruri, vitrine, fotografii (1980), „experiment” refuzat, din clipa apariției, de către Cezar Ivănescu tocmai fiindcă amenința cu „canonizarea” plagiatului".[7]
  • acuzația de a fi beneficiat de o susținere preferențială (sub aspectul finanțării și al promovării) din partea Institutului Cultural Român, în perioada cât acesta a fost condus de Horia Roman Patapievici. Acuzațiile au fost prezentate într-o serie de articole apărute în ziarul Cotidianul[25][26] și la postul de televiziune Antena 3, în cursul anului 2012. Mircea Cărtărescu a replicat într-un articol publicat în ziarul Adevărul.[27]
  • afirmația că Mircea Cărtărescu a slujit cu fervoare laborioasă regimul băsist, fiind ultrarăsfățat de acesta, și n-a ezitat să atace poporul român, identitatea și valorile neamului românesc". Articolul cu numele Intelectualii „recenți” și prăpastia libertății a fost scris de Aura Christi în revista Contemporanul din 24 iunie 2015 (II). Și politicianul Bogdan Olteanu îi acuză în două scrisori deschise pe Mircea Cartarescu și Horia Roman Patapievici că au o gândire dictatorială, că sunt lipsiți de coloană vertebrală și s-au pus în slujba lui Băsescu pentru bani. Olteanu îi reproșeaza lui Cărtărescu faptul că este exponentul școlii de gândire "carlista", care a dus la dictatură și legionarism[8]
  • Acuzația că Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitatea ca sublocotenent, că a fost antrenat ca politruc în caz de război și a scris la revista “Activistul” a Comandamentului Trupelor de Securitate. Acuzația a fost publicată de Victor Roncea în revista Oglinda literară, nr. 161, mai 2015, pag. 10850[28]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b ro Biografia lui Mircea Cărtărescu la http://personalitati.infoportal.rtv.net/ Accesat pe 18 martie 2013
  2. ^ La o nouă lectură:Mircea Cărtărescu – scris de Alex. Ștefănescu Accesat pe 18 martie 2013
  3. ^ ro Biografia lui Mircea Cărtărescu, online Accesat pe 18 martie 2013
  4. ^ Lista operelor scrise de Mircea Cărtărescu
  5. ^ Despre lucrarea Postmodernismul românesc, 1999
  6. ^ a b {{ro icon} Biografie Mircea Cartarescu, accesat pe 18 martie 2013
  7. ^ Actualitatea literară, nr. din 17 martie 2014
  8. ^ Catedra de Literatură Română - Universitatea din București
  9. ^ Femeia de lângă Mircea Cărtărescu; iulie 2009, Accesat pe 18 martie 2013
  10. ^ O epopee orientala, 14 septembrie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 30 martie 2013
  11. ^ „All the small things“, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 541, septembrie 2010, accesat la 1 februarie 2014
  12. ^ Două cărți de Mircea Cărtărescu în italiană” (în română). http://www.observatorcultural.ro/Doua-carti-de-Mircea-Cartarescu-in-italiana*articleID_8766-articles_details.html. Accesat la 18 martie 2013. 
  13. ^ Romanul Corpul de Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză” (în română). http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-12994697-romanul-corpul-mircea-cartarescu-tradus-olandeza.htm. Accesat la 18 martie 2013. 
  14. ^ Volumul "Corpul" din "Orbitor" de Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză” (în română). http://www.mediafax.ro/cultura-media/volumul-corpul-din-orbitor-de-mircea-cartarescu-tradus-in-olandeza-9938651. Accesat la 18 martie 2013. 
  15. ^ Despre Mircea Cărtărescu și lucrările sale” (în engleză). http://romania-on-line.net/whoswho/CartarescuMircea.htm. Accesat la 18 martie 2013. 
  16. ^ Mircea Cărtărescu premiat la Berlin. http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/mircea-cartarescu-premiat-la-berlin-264985.html. 
  17. ^ Mircea Cărtărescu a câștigat Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția, 2 iulie 2013, Oana Ghita - Mediafax, Gândul, accesat la 3 iulie 2013
  18. ^ Trilogia „Orbitor“ a lui Mircea Cărtărescu, premiată în Elveția, 2 iulie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 8 ianuarie 2014
  19. ^ http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/premii-pentru-literatura-de-ziarul-de-duminica-11078033
  20. ^ http://www.observatorcultural.ro/Mircea-Cartarescu-laureat-al-Premiului-de-stat-al-Austriei-pentru-literatura-europeana-pe-2015*articleID_31737-articles_details.html
  21. ^ Acuzația lui Victor Roncea despre plagiatul lui Mircea Cărtărescu în revista Oglinda literară nr. 161, mai 2015, pag. 10850
  22. ^ Laurence Sterne, Tristram Shandy , Editura pentru Literatura Universala, București,1969
  23. ^ Mircea Cărtărescu, Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980
  24. ^ Mircea Cărtărescu, Precizare, în România Literară, anul XVI, nr. 7, din 12 februarie 1981 la [1], accesat la 22.03.2013
  25. ^ Ion Spînu, Primele date despre jaful de la ICR (I): Imaginea lui Cărtărescu a costat statul 4.086.887.500 lei, publicat în ziarul Cotidianul, luni, 08 octombrie 2012, la [2] accesat la 22.03.2013
  26. ^ Ion Spînu, În numele soțului, și nevasta lui Cărtărescu este abonată la banii ICR, publicat în ziarul Cotidianul, duminicã, 13 mai 2012, la [3], accesat la 22.03.2013
  27. ^ Ana-Maria Onisei, Reacția lui Mircea Cărtărescu la acuzele din ultima vreme: „Orbirea de azi ne poate costa viitorul” publicat în ziarul Adevărul, 15 octombrie 2012, la [4]accesat la 22.03.2013
  28. ^ Acuzația că Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitatea ca sublocotenent, că a fost antrenat ca politruc în caz de război și a scris la revista “Activistul” a Comandamentului Trupelor de Securitate. Articol în revista Oglinda literară nr. 161, mai 2015, pag. 10850

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mircea Cărtărescu
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Mircea Cărtărescu.

Interviuri