Ion Pillat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Ion Pillat
Ion Pillat.jpg
Ion Pillat
Date personale
Născut 31 martie 1891
București, România
Decedat 17 aprilie 1945 (54 de ani)
București, România
Părinți Ion N. Pillat
Maria, fiica lui Ion C. Brătianu
Căsătorit cu Maria Procopie-Dumitrescu
Copii Dinu Pillat, Pia Pillat
Naționalitate  România
Cetățenie România
Ocupație antologist, editor, eseist, publicist și poet
Limbi limba română[1]
Studii Sorbona
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1912 - 1945
Mișcare/curent literar tradiționalism, parnasianism
Specie literară poezie, eseu, poem
Operă de debut 1912 - „Visări păgâne
Opere semnificative Eternități de-o clipă”, „Grădina între ziduri”, „Pe Argeș în sus
Note
Premii Premiul național pentru literatură

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.

Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ion Pillat s-a născut la București în casa din Calea Dorobanților 6.Tatăl său era moșier și parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu.Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moșia bunicului, Florica, unde a învățat în particular întreaga școală primară.A urmat cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești, iar în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din București. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a continua studiile acolo.Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie În catedrală.

În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare.În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre.În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.A obținut în 1914 și licența în drept, apoi a revenit definitiv la București unde a publicat volumul Eternități de-o clipă.

S-a căsătorit în 1915 cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacovia și a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.

În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poeților români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri Pe Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, Bunicul și Bunica. În 1925 a Publicat volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeților de azi. În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un vers, influențate de haiku și tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză.

A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii - Ion Pillat|Poezii, a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.

La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconștiență, iar în jurul orei 22 a decedat.

Volume de versuri publicate[modificare | modificare sursă]

  • Visări păgâne, 1912
  • Eternități de o clipă, 1914
  • Amăgiri, 1914
  • Grădina între ziduri,1919
  • Pe Argeș în sus, 1923
  • Satul meu, 1925
  • Biserica de altădată, 1926
  • Florica (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) 1926
  • Întoarcere, 1928
  • Limpezimi, Craiova, 1928
  • Caietul verde, 1932, ediție definitivă, 1937
  • Scutul Minervei, București, 1934
  • Poeme într-un vers, 1936
  • Țărm pierdut, 1937
  • Umbra timpului, 1939
  • Balcic, București, 1942
  • Împlinire 1942
  • Asfodela, București, 1943
  • Antologia poeților de azi

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Eternități de-o clipă. Éternités d’un instant, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin, 1980
  • Monostiches et autres poèmes, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2015
  • Le Bouclier de Minerve, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2016

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Ion Pillat", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12174720k, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)

Vezi și[modificare | modificare sursă]