Alexandru Ciucurencu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexandru Ciucurencu
Alexandru Ciucurencu.jpg
Alexandru Ciucurencu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tulcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAna Asvadurova
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarta picturii  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Academia Julian  Modificați la Wikidata
PregătireGeorge Demetrescu Mirea, Camil Ressu, André Lhote  Modificați la Wikidata
Profesor pentruTraian Brădean, Horea Paștina, Angela Popa Brădean, Mircea Deac, Constantin Piliuță, Bogdan Pietriș, Ion Pacea, Spiru Chintilă, Valeriu Pantazi  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăpostimpresionism, fauvism  Modificați la Wikidata
Opere importanteNatură statică cu vase și flori[2], „Jucătoarea de șah”, „Olga Bancic pe eșafod
A influențat peCopilaș Romeliu Ieronim, János Thorma, Sorin Adam
PremiiOrdinul Muncii ()
Maestru Emerit al Artei ()
Artist al Poporului (România) ()  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române

Alexandru Ciucurencu (n. 27 septembrie 1903, Ciucurova, Tulcea - d. 27 decembrie 1977, București) a fost un pictor român, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

A început să picteze în 1916 la Tulcea, ca ucenic al zugravului Mihail Paraschiv.[3].

A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București (1921 - 1928), unde i-a avut ca profesori pe George Demetrescu Mirea și pe Camil Ressu. Ciucurencu își face debutul artistic la Salonul Oficial București în anul 1930.[4] După ce a lucrat un timp cu grupul de artiști care formau Școala de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris și în atelierul lui André Lhote[3]. În 1948, a devenit profesor, apoi redactor (1957- 1968), la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963.

Colorist exultant într-o fază inițială, a evoluat spre o paletă mai rafinată, un desen concis și compoziții geometrizate. În prima perioadă de creație a pictat mai ales naturi moarte, nuduri și peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944, Ciucurencu și-a schimbat tematica, realizând compoziții cu subiecte istorice sau sociale. A mai pictat și portrete ale personalități culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora, etc.) sau portrete de muncitori și peisaje industriale.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Jucătoarea de șah, 1941
  • Ana Ipătescu, 1949
  • Epilogul răscoalelor, 1957
  • 1 Mai liber, 1958
  • Olga Bancic pe eșafod, 1959

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Elevi ai lui Alexandru Ciucurencu[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Alexandru Ciucurencu”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ Alexandru Ciucurencu (1903 – 1977), Natură statică cu vase și flori
  3. ^ a b c Dicționar Enciclopedic Britannica, Ed. De AGOSTINI HELLAS SRL, pag. 610, ISBN 978-960-416-725-8
  4. ^ en Oxford Grove Art: Alexandru Ciucurencu
  5. ^ Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, pentru conferirea de titluri și ordine unor cadre artistice, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 22 ianuarie 1964.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Radu Ionescu: Alexandru Ciucurencu, București, 1987
  • Radu Ionescu: Alexandru Ciucurencu, Editura Semne, București, 2004
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964 ;
  • Catalogul Expoziției retrospective Ciucurencu 1964 Sala Dalles.
  • Krikor H. Zambaccian - Însemnările unui amator de artă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957
  • Mircea Deac - Alexandru Ciucurencu: [Album]. – București: Meridiane, 1978. – 56 p., 62 f.pl.color

Legături externe[modificare | modificare sursă]