Dimitrie Paciurea
| Dimitrie Paciurea | |||
 Dimitrie Paciurea |
|||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 2 noiembrie 1873 București, România |
||
| Decedat | 14 iulie 1932, (59 de ani) București, România |
||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu  |
||
| Naționalitate |  România |
||
| Cetățenie |  România |
||
| Ocupație | sculptor[*] |
||
| Activitate | |||
| Domeniu artistic | sculptură | ||
| Studii | Școala Națională de Arte Frumoase din București, Școala de Belle-Arte din Paris, Academia Julian | ||
| Pregătire | Wladimir Hegel, Gabriel Thomas, Jean-Antoine Injalbert, William Bouguereau, Gabriel Ferrier | ||
| Profesor pentru | Oscar Han, Gheorghe Naum, Iosif Fekete, Ion Irimescu, Gheorghe D. Anghel, Ion Jalea, Teodor Burcă, Romulus Ladea | ||
| Mișcare artistică | „Arta Română", Tinerimea artistică | ||
| Opere importante | Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții | ||
| Premii | 1927 - Premiul Național pentru Sculptură (pentru Himera văzduhului) | ||
|
|||
Modifică date / text  |
|||
Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București - d. 14 iulie 1932, București) a fost un sculptor român. Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși.
În anul 2012 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.[1]
Cuprins
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Născut în București, a studiat aici între 1890 și 1894 la Școala de Arte și Meserii, secția Mecanică, apoi Sculptură, avându-l ca profesor pe sculptorul Wladimir Hegel, care i-a insuflat cultul pentru formă, și care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris[2] (între 1896 și 1900). Studiază în perioda 1895 - 1899, sprijinit de Ministerul Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor la Școala de Arte Decorative și Industriale din Paris după care se înscrie la Școala de Belle-Arte, atelierul lui Gabriel Thomas, apoi al lui Jean-Antoine Injalbert. Între anii 1898 - 1899 studiază în cadrul Academiei Julian, în atelierele lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier.[3]
Debutează în 1894 la Expoziția artiștilor în viață, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările "Cercului artistic" și ale "Tinerimii artistice". În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societății "Arta română". Operele îi sunt prezentate în expoziții personale în București, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.
Încă de la primele sale lucrări a apărut foarte clar desprinderea de formulele academizante - destul de respectate de colegii din institutele de artă bucureștene - orientarea decisă spre o creație, în care tradiții îndepărtate și experiențe apropiate coexistă, aducând originalitate și distincție în sculptura românească. Aluziile la patrimoniul bizantin sau al Renașterii (Gigantul, 1905; Christ încoronat cu spini, 1907) se produc în desfășurarea unui discurs plastic ce vizează realitățile epocii. Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la Omul primitiv (1906) și Sfinxul (1913), trece la seria de "Himere": Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții. Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții (Fata cu ulciorul, 1920) și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române.
Este înmormântat la Cimitirul Bellu fig. 35A.
Opera[modificare | modificare sursă]
Lucrări monumentale:
- 1904 - Mon. Gheorghe Duca (bronz, grup alegoric), București;
- 1906 - Omul primitiv;
- 1905 - Două fântâni, cu arh. V.G. Ștefănescu, Parcul Carol, Craiova, Dolj;
- 1905 - Gigantul (piatră), frontonul Muzeului „Grigore Antipa”(distrus);
- 1907 - Christ încoronat cu spini;
- 1912 - Madona Stolojan, Cimitirul Bellu, București;
- 1913 - Sfinxul;
- 1920 - Fata cu ulciorul (portret);
- 1931 - Zeul Pan, Academia României din Roma, Italia;
- 1931 - Seria Himere - Himera văzduhului, Himera pământului, Himera apei, Himera nopții.
Lucrări în colecții publice:
- Muzeul Național de Artă al României, București;
- Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București;
- Muzeul de Artă, Brașov;
- Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
- Muzeul de Artă, Constanța;
- Muzeul de Artă, Craiova, Dolj.
Expoziții[modificare | modificare sursă]
Expoziții personale:
- 1907 - cu Gheorghe Petrașcu, Ateneul Român, București;
- 1922 - cu Gabriel Popescu și Cornel Medrea, Ateneul Român, București;
- 1930 - cu Gabriel Popescu și Iosif Steurer, Muzeul Aman, București;
- 1932 - Pavilionul Artelor, București;
- 1957, 1973 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.
Expoziții de grup:
- 1894 - 1896 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
- 1905, 1910, 1923 - Cercul Artistic, București;
- 1907 - 1909, 1913 - 1915, 1928 - Tinerimea Artistică, București;
- 1909 - 1911, 1913, 1914, 1927 - 1929, 1931 - Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, București;
- 1912 - Tinerimea artistică, München, Germania;
- 1912, 1929 - Expoziția Universală, București;
- 1917 - 1918 - Expoziția artiștilor români, București;
- 1919 - Arta Română, Salonul sculptorilor români, București;
- 1920 - 1921, 1923 - Arta Română, București;
- 1924 - Cercul Artistic și Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, Veneția, Italia;
- 1924 - Bienala de artă, ediția a XIV-a, București;
- 1925 - Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, Paris, Franța;
- 1925 - Expoziția de artă românească, Muzeul Jeu de Paume, București;
- 1929 - Salonul Oficial de Grafică, Barcelona, Spania;
- 1930 - Expoziția de artă românească veche și modernă, Bruxelles, Belgia;
- 1931 - Expoziția de artă românească, București;
- 2008 - Against Nature: the Hybrid Forms of Modern Sculpture, Henry Moore Institute, Leeds, Marea Britanie;
- 2009 - Centrul de Artă Modernă și Contemporană, Messiah, Debrecen, Ungaria;
- 2011 - L’Europe des esprits ou la fascination de l’occulte 1750-1950, Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Strasbourg, Franța.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- 1894 - Mențiune onorabilă Expoziția Artiștilor în Viață;
- 1905 - Premiul I, împreună cu arhitectul V.G. Ștefănescu, concurs pentru două fântâni monumentale, Craiova, Dolj;
- 1909, 1910 - Premiul al II-lea la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, București;
- 1914 - Medalia cl. a II-a la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, București;
- 1927 - Premiul Național pentru Sculptură (pentru Himera văzduhului);
- 1929 - Medalia de bronz „Marele premiu clasa a II-a” pentru Zeul războiului la Expoziția universală din Barcelona, Spania.
Galerie imagini[modificare | modificare sursă]
-
Statuia Gigant expusă în Parcul Carol din București, parte din grupul cu Statuile Giganții
-
Himeră, laviu
-
Dimitrie Paciurea - Autoportret
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm Academia Română - Membrii post-mortem ai Academiei Române
- ^ Obiectul Lunii Mai 2011: Bustul Reginei Elisabeta
- ^ ro Un secol de sculptură românească
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ion Frunzetti: Paciurea (cu un catalog și un tabel cronologic de Petre Oprea). București, 1971
- Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România, Lit. H-Z, Vol. II, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 188-195.
- Mircea Deac - Dimitrie Paciurea, Editura Gramar, 2000, 2004
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Biografia lui Dimitrie Paciurea la ici.ro
- Dimitrie Paciurea, un sculptor pentru modernitate
- Paciurea
- Sculpturile lui Dimitrie Paciurea, în patrimoniul Muzeului de Artă
Articole biografice[modificare | modificare sursă]
- Vă mai amintiți de... Dimitrie Paciurea, 19 ianuarie 2010, Eliza Zdru, Adevărul
|
|||||||||||||||||
|
