Boris Caragea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Boris Caragea
Boris Caragea.jpg
Date personale
Născut 11/24 ianuarie 1906
Balcic, Bulgaria
Decedat 8 august 1982, (76 de ani)
București, Republica Socialistă România
Naționalitate Bulgaria Bulgaria
Cetățenie  România
Ocupație sculptor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artistic sculptură
Studii Universitatea Națională de Arte București
Pregătire Frederic Storck, Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Hrandt Avakian
Profesor pentru Radu Aftenie, Ioan Tolan, Neculai Păduraru
Mișcare artistică realism socialist
Opere importante Basorelieful de pe fațada Operei Române din București
Premii Maestru Emerit al Artei, Artist al poporului

Boris Caragea (n. 11/24 ianuarie 1906, Balcic, Bulgaria — d. 8 august 1982, București) a fost un sculptor român, membru corespondent al Academiei Române din 1955[1].

Basorelief pe faţada Operei Române din Bucureşti, în stânga intrării. Sculptori: Zoe Băicoianu și Boris Caragea

În tinerețe a fost barcagiu în Balcic. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian[2] Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat sudiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea[2].

La un moment dat, din cauza lipsei resurselor materiale, Boris Caragea a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a ajutat să-și ia examenele din doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile.[3]

Prima fază de creație[modificare | modificare sursă]

S-a făcut cunoscut încă din 1933, imediat după absolvirea Academiei, când a expus primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului.

În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor[2].

Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie.

Faza a doua de creație[modificare | modificare sursă]

Statuia lui George Enescu amplasată lângă Universitatea Națională de Muzică București. Sculptor Boris Caragea, 1961

Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice[2].

În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957, iar în anul 1962 a fost numit președintele Consiliului artelor plastice din cadrul Comitetului de Stat pentru cultură și artă[4]. Radu Bogdan relatează că, după ce Boris Caragea, care fusese și artistul Casei Regale, a ajuns în postul de președinte al UAP, și-ar fi distrus toate operele concepute înainte de 1944, lepădându-se astfel de trecutul său[5].

A fost ales membru corespondent al "Academiei Republicii Populare Române", a primit titlul de "Maestru emerit al artei" și, ceva mai târziu, pe cel de "Artist al poporului". I s-a acordat de câteva ori "Premiul de stat".

A primit numeroase comenzi oficiale, realizând importante lucrări plastice, printre acestea numărându-se: Durere, monumentul Aruncătorul de disc (opera lui Boris Caragea din 1958 este amplasată pe faleza din Constanța[6]), lucrarea monumentală George Enescu, reliefurile Muzica și Monumentul Constanței, amplasat la Constanța[4].

Lucrări realizate[modificare | modificare sursă]

  • Statuia lui Lenin, dezvelită la 21 aprilie 1960, care, până la Revoluția Română din 1989 a stat în fața Casei Scânteii, a fost realizată de sculptorul Boris Caragea din bronz rezultat din topirea statuii ecvestre a regelui Carol I[7].
  • Alegorie, reprezentând un nud de fată, statuie turnată în bronz, a fost instalată în 1962 în Parcul Lunca Jiului din Craiova[8].
  • Rod (Maternitate), stauie în bronz, a fost amplasată în anul 1964 pe faleza din Eforie Nord, în zona Debarcader[9].
  • Monumentul Victoriei, realizat din bronz și inaugurat în 1968 în Parcul Primăriei Constanța, glorifică lupta antifascistă a poporului român, realizată în stilul specific realismului socialist[10].
  • Monumentul "Frații Buzești", din Craiova, se află amplasat în colțul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, în apropierea Caselor Băniei, cu fața către Colegiul Național " Frații Buzești". Pe soclul statuii stă scris: “Preda, Stroe și Radu Buzescu, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul (1593-1601). Cinste și recunoștință veșnică înaintașilor eroici care au luptat cu neînfricare pentru liberate, unitate și neatîrnare, punând temelii trainice edificiului României socialiste”. Monument de artă plastică, cod LMI: DJ-III-m-B-08421[11].
  • Monumentul lui George Enescu, din Tescani, județul Bacău[12]
  • Monumentul ostașului sovietic, Iași, 1947;
  • Monumentul Aruncătorul de disc, faleza din Constanța, 1958;
  • Basorelieful Muzica, fațada Operei din București (împreunã cu Zoe Băicoianu);
  • Durere;
  • Muzica (relief) și Monumentul Constanței (relief), Constanța;
  • Descătușarea, Iași;
  • Discobolul, București.

Expoziții[modificare | modificare sursă]

Expoziții personale:

  • 1933 - atelierul sculptorului Dimitrie Paciurea.

Expoziții de grup:

  • 1927 - Salonul Oficial, București;
  • 1929 - Salonul Oficial Barcelona, Spania;
  • 1937 - Salonul Oficial, Paris, Franța;
  • 1952 - machetă din bronz Lenin, Expoziția Anuală de Stat;
  • 1954, 1956, 1964 - Bienala de la Veneția, Italia;
  • 1976 - Expoziție retrospectivă.

A mai expus și în:

  • 1947, 1961, 1968, 1969, 1977 - Moscova, Rusia;
  • 1954, 1956, 1964 - Veneția, Italia;
  • 1959 - Minsk, Belarus;
  • 1959, 1974 - Budapesta, Ungaria;
  • 1960 - Belgrad, Bratislava, Berlin, Helsinki, Alexandria, Cairo;
  • 1960, 1968 - Praga, Cehia;
  • 1961 - Damasc, Sofia și Paris;
  • 1962 - Varșovia, Polonia;
  • 1963 - Viena și Varșovia;
  • 1969 - Tallinn, Estonia;
  • 1970 - Torino, Italia;
  • 1967 - Anvers, Belgia.

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1932 - 1934 - Bursa Dimitrie Paciurea;
  • 1937 - Meritul pentru sculptură al Ministerului Artelor;
  • 1949, 1951, 1953 - Premiul de Stat;
  • 1951 - „Maestru emerit al artei";
  • 1962 - Titlul de „Artist al poporului";
  • 1968 - 1971 - Ordinul „Meritul Cultural I”.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Pavel Amelia: Boris Caragea, Editura Meridiane, 1970

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Drăguț, Vasile, 50 Contemporary Sculptors, Editura Uniunii Artiștilor Plastici, București, 1979.
  • Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D, Colecția Sinteze, Editura META, 2001, pp. 99 - 100.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii români ai Academiei Române (1866 - prezent)
  2. ^ a b c d Boris Caragea, sculptorul oficial al unei epoci intunecate
  3. ^ [tt_news=4050 Oscar Han - între daltă și politică]
  4. ^ a b Dicționar de personalități
  5. ^ Cr. Vasile, Evoluția artelor plastice în primul deceniu comunist
  6. ^ Constanța
  7. ^ Ciocan vs. Ulyanov
  8. ^ Consiliul Local al Municipiului Craiova
  9. ^ Eforie Nord
  10. ^ Monumente
  11. ^ Monumentul Frații Buzești
  12. ^ Monumentul Enescu din Tescani