Radu Petrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Radu Petrescu
Date personale
Născut 31 august 1927
Decedat 1 februarie 1982
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor, profesor de limba română
Activitate
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata
Studii Universitatea din București  Modificați la Wikidata

Radu Petrescu (n. 31 august 1927 - d. 1 februarie 1982) a fost un prozator român, membru al grupului de la Târgoviște. Este considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale.[judecată de valoare]

Radu Petrescu face parte din așa-numita „Școală de la Târgoviște”, alături de Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. A debutat în 1970 cu romanul Matei Iliescu, dar s-a consacrat postum, devenind un model pentru prozatorii tineri, pentru generația optzecistă.

A absolvit în 1951 Facultatea de Litere a Universității din București.

Diarist înfocat ca toți ceilalți membri ai școlii de la Târgoviște a ținut permanent un jurnal, încă din timpul liceului. Trei volume au fost deja publicate, Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune, ultimul fiind publicat postum. Editura Humanitas a publicat varianta integrală a Catalogului mișcărilor mele zilnice.

Este considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste din România prin transformarea notațiilor de jurnal în fapte tipice oricărei proze ficționale. Romananul Matei Iliescu inserează numeroase pagini de jurnal, combinîndu-le exemplar cu discursul obiectiv.

Radu Petrescu a fost înmormîntat la mănăstirea Cernica[2].

Receptări postume[modificare | modificare sursă]

Unii critici actuali (ca Ion Bogdan Lefter) s-au ocupat de recrearea unei imagini mai complete a lui Radu Petrescu, mizând pe valoarea sa incontestabilă de prozator de tip flaubertian. În canonul românesc postbelic, numele lui Radu Petrescu face concurență cu cel al unor scriitori deja unanim recunoscuți valoric, ca Marin Preda, având posibilitatea devansării acestora și devenind probabil cel mai mare autor de proză de după război.[judecată de valoare]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Matei Iliescu, roman, (1970)
  • Proze, (1971)
  • O singură vârstă, (1975)
  • Ce se vede, (1979)
  • Ocheanul întors (1977)
  • Părul Berenicei (1982)
  • Meteorologia lecturii (1982)
  • A treia dimensiune (1984)
  • Catalogul mișcărilor mele zilnice (1999)
  • Ocheanul întors (Caiet jurnal, 1956), (2001)
  • Prizonier al provizoratului (Jurnal 1957-1970), (2002)
  • Jurnal, ediție integrală (Editura Paralela 45, Pitești, 2014)

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ "Radu Petrescu", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb12175710h, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (help)
  2. ^ http://www.randuiala.ro/info/marturii-despre-unchiul-meu/