Vlaicu Bârna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Vlaicu Bârna
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vaca, Comitatul Hunedoara, azi Crișan, județul Hunedoara
Decedat (85 de ani) Modificați la Wikidata
NaționalitateFlag of Romania.svg român
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, romancier, memorialist, critic literar, traducător
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor1934 - 1999
Specie literarăpoezie, roman istoric, memorii
Operă de debutCabane albe (1936)
Note
Cetățean de Onoare al Municipiului Brad, din 1996

Vlaicu Bârna (născut la 4 decembrie 1913, la Vaca, Comitatul Hunedoara, Transilvania, azi Crișan, județul Hunedoara – decedat în anul 1999) a fost un poet, romancier, memorialist, critic literar și traducător român.

Biografia lui Vlaicu Bârna[modificare | modificare sursă]

Originea[modificare | modificare sursă]

Vlaicu Bârna s-a născut într-o familie de moți, la 4 decembrie 1913, la Vaca[1], comitatul Hunedoara, în Transilvania, localitate în care, cu o sută optzeci de ani înainte, se născuse Gheorghe Crișan[2], unul dintre cei trei conducători ai Răscoalei de la 1784 din Transilvania.

Studii[modificare | modificare sursă]

Vlaicu Bârna a urmat cursurile Liceului „Avram Iancu” din Brad, iar apoi cele ale Facultății de Litere a Universității din București.

Activitatea literară și publicistică[modificare | modificare sursă]

Primele versuri i-au apărut publicate în revistele Azi și Viața literară, în anul 1934.

În anul 1936 a publicat placheta de poeme Cabane albe, iar în anul 1940 i-a apărut placheta Brume. Volumul Turnuri, apărut în 1945, continuă, prin tonalitate și tematică, sfera preocupărilor din anii anteriori.

Ca urmare a Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940, la București (la 16 februarie 1941) a început să apară publicația Ardealul, sub conducerea dr. Anton Ionel Mureșeanu, secretar general al Asociației Refugiaților și Expulzaților Români din Ardealul de Nord[3]. Timp de patru ani, publicația „Ardealul” a atras numeroși colaboratori, care au susținut acțiunea de afirmare a drepturilor românești în Transilvania de Nord ocupată, în ciuda cenzurii aspre în vigoare. Printre colaboratorii foarte activi ai Ardealului, alături de alte nume sonore din cultura românească a epocii (Vasile Copilu-Cheatră, Ion Groșanu, Ion Herescu, Ion Vlasiu, Nicolae Brana, Coriolan Gheție, Ion Th. Ilea, Gabriel Țepelea, Mia Jaleș-Marian, Corneliu Coposu, Zaharia Boilă[4], Ionel Pop, Mihai Petrovici) se afla și Vlaicu Bârna.[5] În nenumărate rânduri, publicația a fost suprimată de cenzură.[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

Opera originală[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Cabane albe, 1936 (Poeme)
  • Brume, 1940 (Poeme)
  • Turnuri, 1945 (Poeme)
  • Poeme pentru 7 noembrie; autori: Maria Banus, Vlaicu Bârna, Mihai Beniuc... Bucuresti, Editura pentru Literatura si Arta a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., 1949
  • Minerii din satul lui Crișan. Bucuresti, Editura pentru Literatura si Arta a Uniunii Scriitorilor din Republica Populara Româna, 1949 (Poezii)
  • Tulnice în munți, 1950 (Poezii)
  • Cerbul roșu, Bucuresti. Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1956 (Poezii)
  • Romanul Caterinei Varga[6]. București, Editura Tineretului, 1960 (Roman istoric)
  • Arcul aurorii. București, Editura pentru Literatura, 1962 (Roman istoric)
  • Când era Horia[7] împărat, 1962 (Roman istoric)
  • Ceas de umbră. București, Editura pentru literatură, 1966 (Poeme)
  • Pamînt al patriei. București, Editura Militară, 1970 (Poeme)
  • Cupa de aur. București, Editura Minerva, 1970
  • Corabie de fum. București, Editura Cartea Românească, 1971
  • Auster. București, Editura Eminescu, 1973
  • Grauntele timpului. București, Editura Cartea Românească, 1976 (Poeme)
  • Patria mea, plai al Mioritei. București, Editura Eminescu, 1977
  • Sandala lui Empedocle[8]. București, Editura Eminescu, 1980
  • Poligonul de tir. București, Editura Cartea Românească, 1984
  • Monotonia metronomului. București, Editura Eminescu, 1985
  • Între Capșa și Corso, [ediția a II-a]. București, Editura Albatros, 2005, ISBN 973-24-0584-8 (Memorialistică); [ediția a III-a], Editura Polirom, 2014.

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Liuben Karavelov - Povestiri; în româneste de Constantin Velichi ; trad. versurilor de Vlaicu Bîrna. Bucuresti, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1956
  • Adam Mickiewicz - Poezii; în româneste de Vlaicu Bârna, Virgil Teodorescu, Miron Radu Paraschivescu. Bucuresti, Editura de stat pentru literatura si arta, 1956
  • Luisa Carnés - Juan Caballero; în româneste de: Vlaicu Bârna si Maria Ioanovici. Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1964
  • Go Mo-Jo - Ospatul lui Confucius: versuri, povestiri, teatru; trad. de Vlaicu Bârna, Anda Boldur, Alice Gabrielescu si Nina Gafita ; pref. de Al. Oprea. Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1965
  • Kuzma Ciornîi - Generatia a treia; în româneste de Vlaicu Bârna si Nicolae Guma. Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1967
  • Timofei Dmitriev - Vîrtejul verde; în româneste de Vlaicu Bîrna si Ion Porumbaru. Bucuresti, Editura Univers, 1970

Lucrări publicate în periodice[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

  • La 20 mai 1996 Vlaicu Bârna - fiu al Țării Zarandului - a primit titlul de „Cetățean de Onoare” al Municipiului Brad, „pentru întreaga sa activitate în domeniul literaturii.”

Varia[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pe atunci, cu ortografie maghiară: Váka, iar azi, Crișan, județul Hunedoara.
  2. ^ Gheorghe Crișan (Marcu Giurgiu) (1733 - 1785)
  3. ^ Asociația număra în jur de 500.000 de membri. Vd. Scrisoare a lui Corneliu Coposu
  4. ^ Profesorul Zaharia Boilă (în perioada interbelică titular al catedrei de Drept Constituțional la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj) era tatăl viitorului preot unit și senator român (între 1992 - 2000) Matei Boilă.
  5. ^ a b Vd. Scrisoare a lui Corneliu Coposu
  6. ^ Ecaterina Varga (1802 - 1858)
  7. ^ Horea (1731 - 1785)
  8. ^ Empedocle/(Empedokles) a fost un filosof presocratic, medic și poet antic grec (născut la Acragas, azi Agrigento, în Sicilia ≈ 483 - decedat ≈ 424 î.Chr.), discipol al lui Pitagora și Parmenide. Susținea că orice schimbare este rezultatul acțiunii a două forțe cosmice contrare, Iubirea și Ura. Acestea produc amestecul și separarea celor patru elemente eterne și intransformabile: apă, aer, foc, pământ. Tradiția spune că era o fire excentrică și orgolioasă. Legenda spune că s-ar fi sinucis aruncându-se în craterul vulcanului Etna din Sicilia. A jucat un rol politic important în cetatea sa în care, în calitate de șef democrat, a luptat contra tentativelor de tiranie, înainte de a fi exilat. Filosofia sa apare ca o tentativă de sinteză eclectică. Vd. Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres, Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007; Dicționar enciclopedic, vol. II D - G, Editura enciclopedică, București, 1996; Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
  9. ^ Méliusz József (născut la Timișoara, la 12 ianuarie 1909 - decedat la 1 decembrie 1995) a fost un poet, traducător și publicist de limbă maghiară, membru corespondent al Academiei Române.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura Albatros, București, 1971, ediția a II-a, București, 1977;
  • Paul Robert, Le Robert encyclopédique des noms propres, Dictionnaire illustré, Le Robert, Paris, 2007;
  • Dicționar enciclopedic, vol. II D - G, Editura enciclopedică, București, 1996;
  • Le Petit Larousse illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 400–406 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]