André Breton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
André Breton
AndreBreton.jpg
André Breton
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Tinchebray, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1][4][2][5][6][7] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[8] Modificați la Wikidata
Înmormântat Batignolles Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Jacqueline Lamba[*]
Elisa Breton[*] Modificați la Wikidata
Copii Aube Elléouët[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație poet
scriitor
romancier[*]
scenarist
eseist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba franceză[9]  Modificați la Wikidata
Studii Lycée Chaptal[*]  Modificați la Wikidata
Specie literară suprarealism  Modificați la Wikidata
Prezență online
André Breton în 1924

André Breton (Tinchebray (Orne), n. 19 februarie 1896 - Paris, d. 28 septembrie 1966) a fost un poet francez, eseist, editor și critic, șef inițiator și unul dintre fondatorii curentului cultural suprarealism, împreună cu Paul Eluard, Luis Buñuel și Salvador Dalí printre alții. Manifestele suprarealiste ale lui Breton conțin cele mai importante expuneri teoretice ale mișcării.

Biografie[modificare | modificare sursă]

André Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Și-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice începând să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valéry. A studiat medicina și mai târziu psihiatria datorită căreia, în 1921, l-a cunoscut pe Sigmund Freud. În timpul primului război mondial, l-a cunoscut pe Jacques Vaché, un dadaist înfocat.

De la dadaism la suprarealism[modificare | modificare sursă]

În 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după un timp a formulat o serie de obiecții la adresa dadaismului, declarând: „Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ți nevasta. Lasă-ți amanta. Lasă-ți speranțele și temerile. Lasă-ți copii în păduri. Lasă-ți substanța pentru umbră. Lasă-ți viața ușoară, lasă-ți ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.” Atunci s-a întors la suprarealism și a colaborat cu Louis Aragon și Philippe Soupault la revizuirea operei Littérature. Foarte importante pentru el au fost întâlnirile din timpul războiului cu Guillaume Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate în 1924. Influențat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime, fie oral, în scris sau într-o altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.”


Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry și chiar în conceptele revoluționare ale lui Karl Marx.

Deși mișcarea suprarealistă a fost, încă de la început, în continuă schimbare sau conflictuală, totuși, în toate lucrările majore, La Révolution surréaliste (1924 - 1930) și Le Surréalisme au service de la révolution (1930 - 1933), au canalizat cooperarea și răspândirea ideilor și peste hotarele Franței.

„Subiectivitatea și obiectivitatea comit o serie de atacuri una alteia în timpul vieții unde prima suferă cele mai mari lovituri.”(citat din Nadja, 1928).

Din 1930 publică câteva colecții de poeme printre care Iubire nebună (1937), volum ce apără emoțiile iraționale ale iubiților, inspirat din mitul Cenușăresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută decât poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja (publicată în 1928), un portret al lui Breton și al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femeie, de fapt numele soției sale, și începutul cuvântului "speranță" sau "nădejde" în rusește.

Într-o plimbare cu barca la Martinique, în 1941, Breton îl cunoaște pe antropologul Claude Lévi-Strauss cu care discută despre creația artistică. Claude Lévi-Strauss critică definiția dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că „foarte puțin îl interesează ierarhia operelor suprarealiste – chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice și simboliste.”

În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști.

Între 1940 și 1950 el a scris eseuri și colecții de poeme printre care Arcane 17 (1945). Ultima sa lucrare poetică se numește CONSTELLATIONS (1959).

Moarte[modificare | modificare sursă]

Moare la Paris la 28 septembrie 1966.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "André Breton", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014 
  2. ^ a b "André Breton", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ http://republique-des-lettres.com/breton-9782824900483.php  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ Бретон Андре, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ André (1896-1966) Breton, RKDartists 
  6. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017 
  7. ^ SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  8. ^ Бретон Андре, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ "André Breton", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb118939509, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de André Breton