Sari la conținut

Dimitrie Belizarie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Belizarie
Date personale
Nume la naștereDimitrie Belizarie Modificați la Wikidata
Născut1880 Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBucurești Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Mișcare artisticăArhitectura neobizantină, Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata

Dimitrie Belizarie, născut Dumitru Belizarie Paraschivescu (n. 1880 – d. [1][2]), a fost un pictor român care a activat îndeosebi în pictura murală bisericească din România. El a fost considerat un maestru al picturii bisericești și un adept și susținător al stilului neobizantin.[3]

Dimitrie Belizarie a zugrăvit în stil neobizantin Catedrala Patriarhală din București (1932 - 1935) și Mănăstirea „Sfântul Ilie” din Toplița (1928),[3] precum și biserica „Sfântul Nicolae” din Comarnic, catedrala din Costești (Argeș), biserica mănăstirii din Căldărușani (1911), biserica Mitropoliei din Târgoviște, iar în București biserica „Sfânta Vineri” și biserica Cărămidari (1929 – 1930)[4]. În anul 1937, Belizarie a ocupat funcția de vicepreședinte a Sindicatului Artelor Frumoase.[5]

Împreună cu pictorul Arthur Verona a pictat în anul 1936 Capela Cimitirului Bellu din București. La începutul secolului al XX-lea, Arthur Verona împreună cu pictorul Dimitrie Belizarie au înființat pe lângă Mitropolia din București o școală de pictură prin care s-a dorit readucerea picturii românești în iconografia ortodoxă la tradițiile bizantine, atât în frescă precum și în iconografia de șevalet.[6]

Belizarie a pictat şi icoanele tâmplei de la biserica Aşezământului românesc de la Ierusalim.[7]

Spre finalul vieții, Dimitrie Belizarie a donat către Sindicatul Artelor Frumoase proprietatea sa din strada Nedeia nr 25, București.[5] Scopul donației a fost ca această proprietate să fie folosită de către membrii sindicatului care nu aveau mijloace de trai și titulatura locației a fost Căminul Belizarie, urmând ca pe frontispiciul clădirii să fie scris „Sindicatul Artelor Frumoase, donațiunea pictor Belizarie DomneștiMuscel”.[5]

  1. ^ Foaia Diaceza - Organul oficial al eparhiei ortodoxe rom\ne a Caransebeșului - din 9 noiembrie 1947 - accesat 28 octombrie 2016
  2. ^ Grigore Constantinescu, Belizarie - o "dinastie" de pictori argeșeni, ArgesExpres.ro, 16-II-2017, accesat 2-VII-2020.
  3. ^ a b Ziarul Lumina - Dimitrie Blezarie - Un pictor legendar - accesat 28 octombrie 2016
  4. ^ Parohia Cărămidari Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 28 octombrie 2016
  5. ^ a b c Istoric al Uniunii Artiștilor Plastici din România Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 28 octombrie 2016
  6. ^ Muzeul Mănăstirii Căldărușani
  7. ^ {{Timotei Prahoveanul, Aşezământul românesc din Ierusalim - pagini de istorie (II), Ziarul Lumina, 14 mai 2014, accesat 7 iunie 2021.}}