Chișinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru unitatea administrativ teritorială omonimă din anii 1997–2003 vedeți Județul Chișinău, Republica Moldova.
Chișinău
—  Capitala Republicii MoldovaRepublica Moldova  —
Municipiul Chișinău
Chișinău. Ansamblul catedralei
Chișinău. Ansamblul catedralei
Drapel
Drapel
Stema Chișinău
Stemă
Poreclă: Orașul din piatră albă
Chișinău se află în Moldova
{{{alt}}}
Chișinău
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°01′0″N 28°52′0″E / 47.01667°N 28.86667°E / 47.01667; 28.8666747°01′0″N 28°52′0″E / 47.01667°N 28.86667°E / 47.01667; 28.86667

Țară  Republica Moldova
Prima atestare 17 iulie 1436

Subdiviziuni

Guvernare
 - Primar Dorin Chirtoacă (PL; reales în 2011, ales 2007)

Suprafață [1]
 - Capitala Republicii MoldovaRepublica Moldova 123  km²
 - Metropolitană 563.3 km²

Populație (2014)[2]
 - Capitala Republicii MoldovaRepublica Moldova 674 500 locuitori
 - Densitate 5 483,7 loc./km² 
 - Metropolitană 804 500 locuitori

Site: Chișinău.Md

Harta orașului
Harta orașului

Chișinău (arhaic Chișineŭ,[3] în rusă Кишинёв, transliterat Kișiniov) este centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă.[4] Este străbătut de râul Bâc (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluenții Durlești și Bulbocica. Este unul dintre cele mai mari orașe din Europa Centrală și de Sud.[5] La 1 ianuarie 1984,[6] aici locuiau 604 500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661 400,[7] în 1996 – 662 000 persoane,[8][9] iar în 2004, la ultimul recensământ, 589 445 persoane.[10] În prezent (2013), Chișinăul găzduiește 672 000 de locuitori.

Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).

Localitatea este supranumită „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. O celebră carieră de piatră exploatată în acest sens este cea situată la Cosăuți.[11] Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu din albe flori de piatră.[12] Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră[13]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö (micul + izvor) pronunțat Chișienău, trăgîndu-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpîniseră ținutul între 1224 și 1359.[14] Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvîntului român Nouă peste cuvîntul tătar Kîșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Cîșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Tîrgul moldovenesc[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune a tîrgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un tîrg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați Constantin și Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.

În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rand cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777".[15]

Pînă în 1812 tîrgul moldovenesc se ridica pe malul Bîcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.

Orașul rusesc[modificare | modificare sursă]

Gimnaziul bărbătesc din Chişinău, 1837

Dezvoltarea tîrgului ca oraș începe odată cu stăpînirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele purtat pînă atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra tîrgului moldovenesc de pe malul Bîcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 românii moldoveni nu reprezentau decât 14 % din populația orașului.

Pogroame[modificare | modificare sursă]

Biserica Măzărachi. Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de la sfârsitul sec. XIX.

În aprilie 1903, folosind ca pretext o crimă săvîrștă la Dubăsari, la circa 40 de km. de Chișinău, anume uciderea unui adolescent ucrainean și creștin de 14 ani: Mihail Rîbacenko, publicistul rus de origine basarabeană Pаvel Alexаndrovici Krușevan a atribuit această crimă evreilor. Krușevan era pe atunci redactor la ziarul „Znamia” din Sankt-Petersburg și colabora cu ziarul „Bessarabeț”, primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa sa, în limba rusă.

Înmormântare după pogrom

Conform convingerilor sale antisemite, destul de răspîndite în acea vreme printre creștini, asasinatul adolescentului ucrainean din Dubăsari, Mihail Rîbacenko, cică ar fi rezultatul practicării de către evrei a ritualului de sacrificii umane, în special ale creștinilor. Faptul în cauză a condus la o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate - au intrat în istorie sub numele de „Pogromul de la Chișinău”.

Pogromul a trezit proteste în lumea largă; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat lui Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, pe care țarul a refuzat să o accepte. Și în cadrul Imperiului Țarist, o serie de intelectuali au luat atitudine, printre aceștia și scriitorul Lev Tolstoi. Intelectualii au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ebraică "Be-Ir ha-Haregah")[2].

Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre criminali pogromiști, care însă au scăpat cu sentințe destul de ușoare.

Chișinăul anilor 1930

Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită, lui Krușevan i s-au intentat mai multe procese de instigare la crimă, de calomnie, de ofense și de atacuri personale, procese care au fost anulate prin intervenția personală a guvernatorului provinciei. Studentul P.S. Dașevschi l-a acuzat a fi unul din principalii instigatori ai pogromului și a încercat să-l înjunghie, rana fiind însă superficială. Krușevan a refuzat să primească asistența medicală pe care i-a oferit-o un medic evreu. Timorat în urma atentatului, Krușevan a început să meargă înarmat și însoțit de un bucătar personal, ca să nu fie otrăvit

După 1918[modificare | modificare sursă]

În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc.[16] Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.

Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerariul principal l-a constituit linia București - Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).

În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în mod simbolic în 1991 de către coimpania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.) Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri. Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul Chișinău. Itinerarii: București - Galați - Chișinău și Cernăuți - Iași – Chișinău – Cetatea Albă.

Complex locativ din perioada sovietică

După 1918 au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iasi), Conservatorul National de Muzica si Arta Dramatica, 2 conservatorii particulare.

De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, care întretine în judet 179 de camine culturale, 5 societati muzicale si 15 biblioteci, adica în total 199 de organizatii culturale dintre care 130 au personalitate juridica.

Mănăstirea Ciuflea, este un simbol al rezistenței prin credință. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. XX) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele[17].

Alte institutii culturale în Chisinau: Universitate Populara, Muzeul National al Basarabiei, Muzeul istorico- arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipala (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universitatii Populare, Biblioteca Centrala, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul National, 4 cinematografe, 8 societati sportive, 8 societati de vânatoare, Automobil Clubul Regal Chisinau etc.

În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului si, Ospiciul de alienati „Costiugeni”. Spitale si sanatorii particulare (în Chisinau ): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sanatatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).

Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.

Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte republici unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.

În 1988 mai multe personalități de la Cenaclul "Grai Matern", printre care poeta Renata Verejanu, istoricul Vasile Ciubuc sau academicianul Mihai Cimpoi au venit cu ideea de a schimba numirea străzilor din capitală, numiri care la acel moment „lăsau impresia unei localități siberiene”. Schimbarea a început cu redenumirea sectoarelor capitalei, apoi și schimbarea numelui străzilor, într-un specific mai local, moldovenesc.

După independență[modificare | modificare sursă]

Centrul Comercial "Atrium"

După independență, capitala republicii a fost centrul vieții economice și politice, unde apărură numeroase întreprinderi și magazine, ziare și reviste, consulate și ambasade străine, sedii ale partidelor. Ca atare, în Chișinău avură loc mitingurile și protestele cele mai importante, ale pensionarilor săraci, ale foștilor luptători din armata română sau din forțele moldovenești, ale diferiților meseriași sau funcționari puțin plătiți, ale profesorilor moldoveni cărora li s-a interzis să „se refere la limba și istoria poporului român, în timp ce rușii sau ucrainenii au voie să se refere nestingherit la limbile și istoria popoarelor rus sau ucrainean”, ale studenților care nu găseau locuri în cămine sau contestau modalitățile de examen, sau, mai recent (pe 7 aprilie 2009) ale opoziției politice, care au întrunit peste 30 de mii de persoane contestînd victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. La acest mare protest, liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și au incendiat documente în fața lor. La Parlament, forțele ordinii, numeric inferioare au lăsat manifestanții să pătrundă în clădire unde au forțat ușile cabinetelor de lucru, accedînd la documente importante de stat pe care le-au aruncat afară pe ferestre, și care au fost mai tîrziu arse în fața clădirii. Căutînd dovezi de manipulări ale alegerilor, manifestanții au deteriorat o parte din mobila și calculatoarele Cabinetului Președintelui. La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naționale similar FSN-ului românesc și condus de scriitorul Nicolae Dabija. Din CSN fac parte reprezentanți ai studenților moldoveni, membri ai societății civile și niciun politician. În urma protestelor s-au înregistrat 3 victime: Valeriu Boboc, Eugen Țapu si Ion Țâbuleac iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Parcul "Feciorii Patriei"

Structura geologică[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este formată din plăci de granit și gnaisuri din epoca arhaică, dispuse la o adâncime de cca. 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară a secțiunii geologice a acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare din erele siluriană, devoniană, paleogenului și neogenului. În secțiunea erozică apar numai argile, nisipuri și piatră calcaroasă din Cenozoicul superior. De la nord la sud orașul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe pantele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului.

Bogății minerale[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție: var, calcar, piatră brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră și var stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămida. Țigla se produce din materia primă extrasă la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul, prundișul și pietrișul se extrag la Cobusca și Vadul lui Vodă.

De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția semiconductorilor, în industria microelectronică. Mina ce exploatează aceste zăcăminte este operată de SA Mezon.

Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită de chișinăueni, 20 % revine apelor subterane. În straturile acvatice sarmatice sunt și ape minerale. Acestea sunt utilizate pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale.

Geografia și divizarea administrativă[modificare | modificare sursă]

Orașul pe timp de noapte
Nr. Sector
Populație (2004)[10]
Populație (2013)[18]
Din pop. totală
Densitate loc/ha[1]
1 Botanica 156,633 172,600 27.04% 172
2 Buiucani 107,744 112,100 17.56% 148
3 Centru 90,494 94,800 14.85% 110
4 Ciocana 101,834 119,100 18.65% 168
5 Rîșcani 132,740 139,800 21.90% 223

Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: de vest și de sud, care țin de zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și de pante de teren alunecător și, de asemenea, de sectoarele de est și de nord ce se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă importantă a reliefului chișinăuean o constituie valea Bâcului și pantele ei dezmembrate. Partea cea mai mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupă trei terase străbătute de câteva vâlcele. Zona de nord-vest și parțial cea de vest sunt despărțite la centru de valea îngustă a râulețului Durlești. Nu departe de str. Grenoble își începe cursul un râuleț ce curge prin vâlceaua de la Mălina Mică. Paralel se află vâlceaua Mălina Mare. În partea de sud a orașului se găsește vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă a orașului ocupă două terase: prima coboară spre râu, cea de-a doua are o altitudine de 60–90 m. Aici a fost construit cartierul (sectorul) Râșcani. Partea din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, este întretăiată de mai multe văi și vâlcele, orientate mai ales de la nord spre sud.[8]

Climă[modificare | modificare sursă]

Pescăruşi și lișițe în parcul central iarna
Lacul Valea Morilor în Chișinău

Primele observații meteorologice instrumentale au început să fie înregistrate la Chișinău în anul 1844.[19] Clima Chișinăului este temperat continentală. Iarna este blândă și scurtă, iar vara călduroasă și de lungă durată. Observațiile meteorologice se fac regulat (din 3 în 3 ore) la Centrul Hidrometeorologic Chișinău. Anual sunt înregistrate 71 zile fără soare, dintre care 40 iarna. Predomină vânturile din direcțiile de nord și nord-est, iarna acestea pot bate și din direcție sud-estică. Viteza medie anuală a vântului oscilează între 2,5 și 4,5 m/s, cele mai puternice înregistrându-se în lunile februariemartie, iar cele mai slabe în septembrieoctombrie.

Iarna durează în jur de 78 zile, cu temperaturi instabile: în medie, -2,3 °C. Temperatura minimă, de -31,5°C, a fost înregistrată în 1937.[20] Primăvara durează cca 70 zile, timp în care temperatura medie o este de 9,3 °C. Vara începe la mijlocul lui mai și se termină în jurul datei de 20 septembrie.

Temperatura medie este de 20,5 °C, iar cea maximă absolută 43 °C, în iulie și august. Sfârșitul toamnei este determinat de coborârea temperaturii sub 0 °C, ceea ce durează aprox. 2 luni, și precipitații atmosferice de lungă durată. Temperatura medie este toamna aproape 10 °C (9,9(6)°C).

Temperatura mai ridicată a aerului în anumite regiuni ale municipiului este cauzată de activitatea întreprinderilor industriale, a transportului, de încălzirea asfaltului cauzată de radiația solară etc. Astfel, temperatura din interiorul orașului este cu 0,7 °C mai ridicată decât cea din exteriorul său.

Umiditatea relativă medie anuală a aerului este de 71%, maxima înregistrându-se în decembrie, iar minima în mai. Cantitatea precipitațiilor atmosferice nu este echilibrată pe tot parcursul anului: cea mai mare parte (77%) cade în sezonul cald. Iarna precipitațiile cad atât sub formă de lapoviță, cât și de zăpadă, mai rar de ploaie. Vulnerabilitatea teritoriului municipiului Chișinău față de depunerile complexe de gheață constituie 13-18 zile/an și față de polei: 7-10 zile.[21] Numărul maxim de zile cu polei a fost înregistrat în iarna anilor 1968-1969, însumând 37 de zile.[22] Precipitațiile din perioada de vară cad mai ales sub formă de averse. Cantitatea anuală de precipitații în oraș este cu 20–40 mm mai mare decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată anul 1998 – 890 mm.

Ape curgătoare[modificare | modificare sursă]

Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul Bâc, iar la periferia sa de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului. Râul Bâc are o lungime de 155 km, suprafața bazinului - peste 2000 km². Bîcul se revarsă în fluviu Nistru la un km distanță de satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi.[23] Debitul maxim al apelor mari de primăvara în râul Bâc a fost de 40,7 m3/s (1973), iar a viiturilor pluviale de 222 m3/s (1948).[24]

În zona suburbană a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de la Ghidighici și de la Ialoveni ca locuri de recreere și agrement. La începutul anilor '50 în partea de sud-vest a orașului a fost amenajat Lacul Comsomolului (astăzi Valea Morilor). În parcurile din cartierele Râșcani și Botanica, la Bariera Sculeni au fost construite cascade mici cu lacuri naturale.

Floră[modificare | modificare sursă]

Carcasa verde a municipiului Chișinău este constituită din circa 220 specii și 55 varietăți de foioase și conifere, dintre care 168 specii de arbori, 97 arbuști și 10 liane.[25]

În 2011, din cei 87 de arbori luați sub protecție sau păstrat doar 77 din de specii și 36 de amplasamente. Arborii ocrotiți aparțin a 23 de specii, inclusiv specii autohtone: fag (Fagus sylvatica), frasin (Fraxinus excelsior), paltin de câmp (Acer platanoides), păr (Pyrus pyraster), plop cenușiu (Populus canescens), ștejar pedunculat (Quercus robur), tei argintiu (Tilia tomentosa), volniș (Ulmus levis); specii alohtone: brad de caucaz (Abies nordmanniana), castan porcesc (Aesculus hippocastanum), cedru de California (Libocedrus decurrens), dud (Morus alba), duglas verde (Pseudotsuga meneziesii), glădiță (Gleditcia treacanthos), maclura pomiferă (Maclura pomifera), molid argintiu (Picea pungens), molid de Canada (Tsuga canadensis), pin negru (Pinus nigra), platan occidental (Platanus occidentalis), sâmbovină (Celtis occidentalis).[26]

De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate speciile de licheni fruticuloși: Ramalina fraxinea, Evernia prunasti și Ramalina farinacea. La periferiile ecosistemului, mărginit de șoseaua Balcani, str. Petricani), apar specii – Physcia aipolia, Physcia orbicularis, Physcia hispida, Parmelia scortea, Bacidia luteola, în parcul Ștefan cel Mare: Physcia ascendens, Physcia caesia, Physcia grisea, Xanthoria parietina, în Valea Trandafirilor: Parmelia sulcata.

Briofitele sunt reprezntate de așa specii ca: Brachytecium glareosum, Eurhynchium hians, Hypnum cupressiforme, Leskea poycarpa, Leskeela nervosa, Orthotrichium fastigiatum, Pylaisia polyantha

Faună[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 89 specii de păsări și 14 specii de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtițele, aricii, șoarecii de câmp, liliecii, diferite rozătoare, veverițele ș.a.. Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii. Își fac cuib 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai în timpul iernii.

Cercetările efectuate demonstrează că în prezent pe teritoriul or. Chișinău populează cca 89 de specii de păsări. Printre acestea predomină speciile arboricole-arbusticole, care își construiesc cuiburile în coronamentul arborilor (Fringilla coelebs, Oriolus oriolus, Carduelis chloris, Columba palumbus, Streptopelia turtur, Streptopelia decaocto, Turdus merla și Turdus philomelos, Silvia atricapila etc.) sau în scorburi (Parus ater, Parus major, Dendrocopos major, Dendrocopos medius, endrocopos syriacus, Muscicapa striata, Sitta europea etc.). Unele specii în condiții naturale trăiesc în stâncării (Phoenichurus ochruros Apus apus), iar în oraș ocupă nișele din clădiri. Un număr redus de specii (Phylloscopus collibita, Luscinia luscinia) preferă să-și camufleze cuiburile pe sol în învelișul ierbos de la baza arbuștilor.[27]

Componența reptilelor și amfibienilor nu este prea bogată. Cel mai des sunt întâlnite șopârlele, șerpii, broaștele, broaștele de râu, broaștele țestoase, broaștele râioase. În lacul Valea Morilor (fostul lac al Comsomolului) și în cel de la Ghidighici au fost numărate cca 20 specii de pești. Unele lacuri sunt populate speciile de amfibieni: broasca-mare de lac (Rana ridibunda) și broasca mică de lac (Rana lessonae).[28]

În rezervoarele de apă din oraș viețuiesc: babușca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se întâlnesc diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de plantă, căpușe, viermi de mătase etc.). în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi albi americani.[9]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Circle frame.svg

Structura etnică, conform recensământului din 2004

     Băștinași declarați Moldoveni (67.62%)

     Ucraineni (13.94%)

     Ruși (8.29%)

     Băștinași declarați Români (4.49%)

     Bulgari (1.25%)

     Găgăuzi (0.91%)

     Evrei (0.37%)

     Polonezi (0.12%)

     Alții (3.54%)

Rezultatul recensământului din 2004 legat de naționalitatea populației municipiului Chișinău este:

Compoziție etnică[modificare | modificare sursă]

Grup etnic Populație  % din total*
Băștinași declarați Moldoveni 481,626 67.62%
Băștinași declarați Români 31,894 4.49%
Băștinași (în total) 513,520 72.11%
Ruși 99,149 13.94%
Ucraineni 58,945 8.29%
Bulgari 8,866 1.25%
Găgăuzi 6,448 0.91%
Evrei 2,649 0.37%
Polonezi 834 0.12%
Alții 25,200 3.54%
Sursă: Rezultatul recensământului din 2004

Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români ; persoanele care totuși se declară români în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004[29]) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece Românii de cetățenie română rezidând în Republică, nu sunt numărați în recensământ[30].

Administrație[modificare | modificare sursă]

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Chișinău are în componența sa 35 localități: 1 municipiu (cu 5 sectoare), 6 orașe (care includ 2 sate), 12 comune care includ 14 sate. Pentru mai multe informații, a se vedea diviziunile administrative ale Chișinăului.

Panorama Chișinăului nocturn
Panorama Chișinăului nocturn

Transport[modificare | modificare sursă]

Gara de Nord a Chişinăului

Transport public[modificare | modificare sursă]

Transportul public urban este asigurat de două companii de stat, aflate în subordinea Primăriei municipiului Chișinău, și mai multe firme private. Companiile de stat sunt organizate în regii autonome de transport, una având în gestiune transportul electric al orașului - RTEC și cealaltă transportul cu autobuze. Companiile private au în gestiunea lor rutele de microbuze, numite generic, în Chișinău, rutiere.

Din 1949 în municipiu circulă troleibuzele, cel mai ieftin mijloc de transport din oraș.[31] În 2014 pe străzile Chișinăului circulau 268 de unități,[32][33] existând 3 parcuri[31] și 24 de rute.[34] De asemenea, în 2014 în municipiul Chișinău circulă 96 de autobuze[32] pe 28 de rute.[35]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Festivaluri[modificare | modificare sursă]

Cinematograful "Patria"

Chișinăul găzduiește anual festivalul de operă și balet „Invită Maria Bieșu”. Prima ediție a fost organizată în 1990 sub auspiciile cântereței de opere moldovene Maria Bieșu. În fiecare an cei mai buni cântăreți de operă și soliști de balet din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franța, Austria, SUA și alte țări vin la Chișinău pentru a lua parte la acest festival.

Copiii capitalei și poeta Renata Verejanu lansează în 1993 Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii "Micul Prinț", care va sta apoi la temelia fondării Organizației Mondiale a Copiilor Talentați (primul ONG internațional cu cartierul general la Chișinău și statut participativ la Consiliul Europei). Devenit o tradiție, concursul se desfășoară anual, descoperind și lansând la nivel local, național și internațional zeci de mii de tinere talente din toate țările din Europa, dar și din țări de pe alte continente.

Din 2001 la Chișinău se desfășoară festivalul international de film documentar „Cronograf”. În cadrul festivalului se proiectează și premiază filme documentare realizate de regizori din diverse părți ale lumii. Festivalul este unicul festival de film documentar din Moldova, organizat de OWH Studio și ssustinut de canalul „TV5 Monde”, Alianța Franceza, Uniunea Cineaștilor. Statul nu ofera nici un fel de suport, desi la fiecare editie sunt prezenti unii idili cu discursuri pompoase si declaratii de drag.

Totodată, începând cu anul 2000, „TV 5 monde” și ambasada Frantei organizează „Festivalul Filmului Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova.

În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de jazz din Moldova, Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ș.a.

“Orașul improvizat al etniilor își deschide larg ușile” A fost la 19 septembrie 2010, Biroul Relații Interetnice în colaborare cu Ministerul Culturii și Primăria municipiului Chișinău a organizat tradiționalul Festival al etniilor, cu genericul „Unitate prin diversitate”, ediția a X-a jubiliară. În acest an, circa 48 etnii conlocuitoare în Republica Moldova au transforma Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din capitală, într-o citadelă multinațională doldora de cîntec și dans, expoziții de arte plastice și cărți, lucrări de artizanat și altele.

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Turnul de Televiziune din Chișinău pe timp de noapte

La 30 aprilie 1958 este fondată la Chișinău compania publică de televiziune din Moldova, acum „Teleradio Moldova”. În martie 1988 s-a dat în exploatare releul de la Strășeni, de unde se face și astăzi retransmiterea programelor pentru Chișinău și zonele adiacente capitalei. În prezent programele TV pot fi recepționate pe o rază de 100 - 120 de km de la amplasamentul acestuia.

În octombrie 1990 începe transmiterea în Chișinău a primului canal românesc de televiziune, „TVR 1”. La 1 ianuarie 1992 se întrerupe transmiterea programelor televiziune ruse (fostul canal secund al televiziunii pan-sovietice). Pe 1 februarie același an, „TVR 1” înlocuiește canalul „Ostankino 1”, în vreme ce programului „Оstankino 1” îi este atribuit spațiul rezervat anterior fostului canal doi al televziunii pan-sovietice. În martie 1993, începe la Chișinău transmiterea canalului francez „TV5 Europe”.

La 10 iunie 1994 în Chișinău a fost fondată întreprinderea moldo-română „Eurocablu” cu capital străin, primul operator de televiziune prin cablu din republică. De la sfârșitul anului 1995 la Chișinău există un sistem TV multicanal MMDS în bandă S (2,5-2,7 GHz) al întreprinderii moldo-americane „SUN TV”. În decembrie 1996, întreprinderea „Eurocablu” a fost achiziționată de firma „SUN TV”. La ora actuală Sun TV oferă pachete de programe de 21, 24, 42, 63 și 68 canale de televiziune, în cea mai mare parte a lor românești sau rusești.

Din mai 1995, la Chișinău se înființează studioul de televiziune „VTV”, care în septembrie același an începe retransmiterea programului „TV6 Moscova”. La 14 octombrie 1997 începe producția programelor proprii sub marca „NIT” („Noile Idei Televizate”).

În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM.

În 1999, trustul român MEDIAPRO înființează la Chișinău o stație locală a canalului său de televiziune, lider de piață în România, sub denumirea Pro TV Chișinău, care va transmite programul de la București, cu buletine de știri locale zilnice în limbile română și rusă.

În august 1999 din transmițătorul amplasat pe cea mai înaltă clădire din Botanica începe transmiterea canalului de limbă rusă „TV 26”. La sfârșitul anului 2000 în Chișinău, și alte trei orașe moldovenești începe retransmiterea canalului rusesc de muzică Muz TV.

În prezent în Chișinău se recepționează terestru canalele de televiziune „M1”, „Jurnal TV”, „Publika TV”, „TV-5 Europe” „TVR 1” „PRO TV” „NIT” „TV N4” „MUZ TV” „EU TV”. Sunt prezente 2 multiplexuri digitale (DVB-T) 6 canale fiecare: NIT, PRIME, MUZ-TV, TVM1, PROTV, N4 TV; TV7, TVR1, TVC21, VDT, Noroc TV, Alt TV;

Radio[modificare | modificare sursă]

Radio Basarabia în 1940, înainte de ocupația sovietică

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău.[36]

După alte surse bazate pe publicațiile de presă ale vremii, primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia" la Chișinău au răsunat în 1927, în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

În anii "90 ai sec. 20, la Chișinău au apărut mai multe posturi de radio retransmise de la Moscova, care au denaturat și continuă până astăzi să denatureze spațiul mediatic radio din acest municipiu. Recent, Consiliul Coordonator al Audiovizualului din R. Moldova a decis ca aceste posturi să transmită nu mai puțin de 30% de emisiuni de producție autohtonă.

În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM.

Presă[modificare | modificare sursă]

Arhitectură[modificare | modificare sursă]

Chișinăul suprapune stilul arhitectural modernist peste cel clasic

Chișinăul ca marcă[modificare | modificare sursă]

Chișinăul a ajuns să fie utilizat și ca marcă de produse comerciale. Astfel, în Republica Moldova este foarte populară berea Chișinău, produsă de Efes Vitanta Moldova Brewery. Mai mult, unul dintre sortimentele de bomboane ale celebrei fabrici moldovenești Bucuria se numește Chișinăul de seară.

Locuri în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Vedere spre strada Alexei Mateevici

Personalități născute în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Alecu Russo
Bogdan Petriceicu Hasdeu
Lev Tolstoi

Personalități care au locuit în Chișinău[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Planul Urbanistic General al Municipiului Chisinau”. Primăria Chișinău. http://www.chisinau.md/download.php?file=cHVibGljL3B1YmxpY2F0aW9ucy8xMDA0NTAxX21kX3B1Z19jaGlzaW5hdS5wZGY%3D. Accesat la 20 ianuarie 2013. 
  2. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  3. ^ Zamfir C. Arbure: Basarabia în secolul XIX, 1898
  4. ^ Arbore, Z. Dicționarul geografic al BasarabieiBucurești, 1904
  5. ^ Hramul orașului Chișinău și puțină istorie urbană, 17 octombrie 2006. Accesat la data de 12 decembrie 2008.
  6. ^ Кишинев. Энциклопедия – Chișinău, 1984
  7. ^ Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chișinău, 1990
  8. ^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 10) – Chișinău, 1996
  9. ^ a b Chișinău. Enciclopedie (pag. 13) – Chișinău, 1996
  10. ^ a b Populația pe medii, localități și sexe, în profil teritorial”. Biroul National de Statistica. http://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamintul_populatiei/vol_1/2_Populatia_pe_sexe_localit_ro.xls. Accesat la 23 ianuarie 2013. 
  11. ^ [1]
  12. ^ [2]
  13. ^ [3]
  14. ^ Iorgu Iordan: Toponimie românească, București, 1963, p. 310.
  15. ^ Pretura sectorului Râșcani - http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=448
  16. ^ Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 268.
  17. ^ Ce fac comuniștii în biserică, publicat în Ziarul de Gardă, nr. 26 din 3 februarie 2005 Cea de a doua biserică ortodoxă ce mai funcționa în Chișinău, biserica Măzărachi, aparținea și aparține în continuare comunității creștine de rit vechi rus ortodox din oraș
  18. ^ Anuarul Chișinău. 2013
  19. ^ Gheorghe Șalaru, Ilie Boian. Vremea, clima și apa – forțele motrice ale viitorului nostru. Mediul ambiant, nr. 2(62), 2012, p. 2-5.
  20. ^ Ilie Boian. Cele mai intense răciri masive ale aerului din ultimii 60 de ani În Republica Moldova. Mediul ambiant, nr. 2(62), 2012, p. 44-47.
  21. ^ Anatolie Puțuntică. Vulnerabilitatea teritoriului Republicii Moldova față de depunerile complexe de gheață. Mediul Ambiant, nr. 1 (37), 2008, p. 11-12.
  22. ^ Ilie Boian. Depunerile de gheață în Republica Moldova. Mediul Ambiant, nr. 1 (37), 2008, p. 40-43.
  23. ^ Mihail Lavric, Elena Ceban. Problemele ecologice ale râului Bîc. Mediul ambiant, nr. 2 (56), 2011, p. 21-23.
  24. ^ Cazac, V.; Boian, I. Riscul inudațiilor în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 4(40) august, 2008, p. 43-48.
  25. ^ Strategia Națională și Planul de Acțiuni în domeniul conservării diversității biologice. -Chișinău: Știința, 2002. - 108 p.
  26. ^ Gheorghe Postolache. Arbori ocrotiți de stat din municipiul Chișinău. Mediul ambiant, nr. 6 (60), 2011, p. 28-34.
  27. ^ Vasilașcu, N.; Munteanu, A. Măsuri de îmbogățire a diversității avifaunei în orașul Chișinău.Mediul ambiant, NR. 3 (39) iunie, 2008. p. 17-19.
  28. ^ Cârlig V., Cârlig Tatiana. Polimorfismul Rana KL. esculentus (Amphibia, Ecaudata) în cadrul populațiilor locale. Mediul Ambiant, nr. 3 (45), 2009, p. 28-32.
  29. ^ Articolul 13 al Constituției Republicii cu privire la limba de stat
  30. ^ Recensământul populației 2004
  31. ^ a b Atelierul Mecanic al Regiei de Transport Electric din Chișinău
  32. ^ a b Situația în oraș, ca urmare a condițiilor meteo, chisinau.md
  33. ^ Încă 20 de troleibuze noi vor fi scoase pe linie în Chișinău, publika.md, 16 septembrie 2013. (Precizare: citare - ”Până la sfârșitul anului, în capitală vor fi puse pe linie 20 de troleibuze noi.” + ”Până în prezent, pe străzile capitalei, circulă peste 250 de troleibuze, dintre care 112 sunt noi.”. Deducere: 250+20 - cifră aproximativă cu datele de pe site-ul primăriei)
  34. ^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de troleibuz, chisinau.md
  35. ^ Rețeaua transportului public pe Rute — Rute de autobuz, chisinau.md
  36. ^ Radiofonie românească: Radio Basarabia
  37. ^ Descrierea Catedralei, Dieceza de Chișinău (accesat 21 iulie 2011).
  38. ^ Orașele Chișinău și Tbilisi se înfrățesc. http://www.chișinău.eu/libview.php?l=ro&idc=403&id=3586. 
  39. ^ Chișinăul s-a înfrățit cu Tbilisi. http://www.jurnaltv.md/ro/news/chisinaul-s-a-infratit-cu-tbilisi-300510/#. 
  40. ^ ru Ашдод и Кишинев стали городами-побратимами

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Chişinău