Aleksandr Pușkin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aleksandr Sergheevici Pușkin
AleksandrPushkin.jpg
Portretul lui Aleksandr Sergheevici Pușkin de Vasili Tropinin (1827)
Născut 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799
Moscova, Imperiul Rus
Decedat 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837 (la 37 de ani)
Sankt Petersburg, Imperiul Rus
Ocupație poet, dramaturg, prozator
Naționalitate rusă Rusia
Cetățenie Imperiul Rus
Limbi limba rusă
Studii Tsarskoye Selo Lyceum[*]
Părinți Sergey Pushkin[*]
Nadezhda Pushkina[*]
Frați Lev Sergeyevich Pushkin[*], Olga Pavlischeva[*]
Căsătorit cu Natalia Goncearova
Copii Maria Pushkina[*], Natalya Alexandrovna Pushkina[*], Alexander Alexandrovich Pushkin[*], Grigory Aleksandrovich Pushkin[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1814-1837
Mișcare/curent literar Romantism
Specie literară poezie, teatru, proză
Operă de debut poezia „Către un amic versificator”
Opere semnificative Evgheni Oneghin, The Captain's Daughter[*], Boris Godunov[*], Ruslan and Ludmila[*]


Aleksandr Sergheevici Pușkin (rusă: Александр Сергеевич Пушкин, n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță veche.[1] Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin (17671848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (17751836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (17441807) și a soției lui, Maria Alexeievna Pușkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, născut în Eritreea.

În octombrie 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo[2], (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817, când se stabilește la Petersburg și devine membru activ al cercului literar „Lampa verde”.[3] La vârsta de cincisprezece ani publică primul poem.

În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila.[4] Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.

După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai.[5]

În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri, Evgheni Oneghin care va aduce triumful realismului în literatura rusă.[6]

Puşkin la şaisprezece ani, recitând un poem

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să călătorească sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.[7]

În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.[8]

Pușkin a avut patru copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut în 1835) și Natalia (născută în 1836), cea din urmă s-a căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Countesă de Merenberg.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Poeme[modificare | modificare sursă]

Basme[modificare | modificare sursă]

Romane în versuri[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

Proze (romane, nuvele și povestiri)[modificare | modificare sursă]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Sunt copleșit de versurile lui Pușkin, izvor de apă vie.”
Mihai Eminescu - poet, prozator și ziarist[9]
„Poezia lui Pușkin este ca un soare. Luminează întreaga lume.”
„Fără îndoială, Pușkin este acela care a creat limba noastră poetică, limba noastră literară, iar nouă și urmașilor noștri nu ne rămâne decât să mergem pe drumul trasat de geniul lui.”
Ivan Turgheniev - scriitor
„Poezia lui Pușkin este uimitor de fidelă realității ruse, fie că descrie natura rusă, fie că zugrăvește caracterele ruse; acesta este motivul pentru care Pușkin a fost proclamat în unanimitate poetul cu adevărat național al Rusiei, poet popular.”
Vissarion Belinski - critic literar
„Cu cât inspirația este mai puternică, cu atât este nevoie de mai multă migală pentru a-i da glas. Îl citim pe Pușkin și versurile lui sunt atât de curgătoare, atât de simple, încât avem impresia că ele s-au rânduit într-o astfel de formă, așa, de la sine, fără nicio greutate. Nu ne dăm seama însă câtă muncă a cheltuit poetul pentru ca totul să iasă atât de simplu și de curgător.”
Lev Tolstoi - scriitor
„Suntem niște pigmei în comparație cu Pușkin. Nu mai există printre noi un asemenea geniu. Ce frumusețe, ce vigoare are fantezia lui! Am recitit de curând Dama de pică. Ce fantezie!... Cu o analiză subtilă el a urmărit toate mișcările lui Hermann, toate chinurile lui, toate speranțele și, în sfârșit, neașteptata și îngrozitoarea lui cădere.”
Feodor Dostoievski - scriitor
„Când se pronunță numele lui Pușkin te gândești imediat la poetul național rus. Și într-adevăr, niciunul din poeții noștri nu e mai mare și nu poate fi numit cu mai multă dreptate național. În el, ca într-un lexicon, se află bogăția, puterea și flexibilitatea limbii noastre. Mai mult decât oricare altul, el i-a deschis granițele și a indicat imensitatea spațiului său. Pușkin este un fenomen excepțional, poate unic, al spiritului rus: el e omul rus în dezvoltarea sa finită, așa cum va apare poate peste două sute de ani.”
Nikolai Gogol - scriitor

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gane, Tamara: Pușchin - creator de epocă literară în A.S.Pușchin, Opere alese, volumul 1, Editura Cartea Rusă, București, 1954
  • Bezviconi, Gh., Calimachi Scarlat: Pușkin în exil: 1837 - 10 februarie - 1947, București, 1847
  • Veresaev, V.: Viața lui Pușkin, Editura pentru Literatură și Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., București, 1949
  • Toma, A.: Puskin, făclie peste vremuri, Editura Academiei R.P.R., București, 1949
  • Nicolesco, Tatiana: Pușkin în amintirea contemporanilor, Editura Cartea Rusă, București, 1960
  • Soptereanu, Virgil: A. S. Puskin în contextul cultural românesc, volum editat de Universitatea din București, 1984

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 14
  2. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 15
  3. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 17
  4. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 18
  5. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, pp. 19-20
  6. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 22
  7. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 28
  8. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 29
  9. ^ Gane, Tamara, Pușchin - creator de epocă literară, p. 7

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Autor:Aleksandr Pușkin