Nicolae Donici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un boier basarabean, vedeți Nicolae N. Donici.
Nicolae Donici
Md476.jpg
Portretul lui Nicolae Donici pe o marcă poștală din Republica Moldova
Date personale
Născut 13/ Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat 1960
Puget Théniers, Franța.
Cetățenie Imperiul Rus
România
Franța Modificați la Wikidata
Etnie român Modificați la Wikidata
Religie Biserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupație astronom Modificați la Wikidata
Activitate
Conducător de doctorat Q4231100[*]  Modificați la Wikidata
Portretul lui Nicolae Donici pe o marcă poștală din Republica Moldova (2009)

Nicolae Donici (n. 1/13 septembrie 1874, Petricani, Chișinău, Imperiul Rus - d. 1960, 22 noiembrie 1960, Puget-Théniers, Alpes-Maritimes, Franța) a fost un astronom român originar din Basarabia.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Contextul familial[modificare | modificare sursă]

A fost fiul familiei nobililor Nicolae A. Donici și Limonia Macri, strănepotul fabulistului Alexandru Donici și stră-strănepotul legislatorului Andronache Donici, rudă a generalului Matei Donici și a scriitorului Leon Donici (Dobronravov) (pe linie maternă).

Pregătire[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile liceului Richelieu din Odesa (promoția 1893) și ale Universității din Odesa. După absolvirea cu distincție a universității în 1897 a plecat la Sankt Petersburg unde și-a început cariera științifică sub conducerea astronomului rus acad. F.A. Bredihin, ocupându-se în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai importanți astronomi ruși ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A. Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Kostinskii.

Carieră[modificare | modificare sursă]

După alegerea sa unanimă în calitate de membru al Societății Astronomice din Rusia (1904), N. Donici a prezentat la ședința Societății un referat detaliat despre lucrările sale și despre activitățile de pregătire a expediției pentru observarea eclipsei totale de Soare de la 30 august 1905. Lui Donici, care era deja un specialist cu renume în domeniul cercetării Soarelui, Academia i-a încredințat conducerea expediției în Spania în anul 1900. În perioada 1901-1916 N. Donici era șeful misiunii astronomice a Academiei de Științe din St. Petersburg.
În anul 1908 a construit un observator astronomic propriu la Dubăsarii Vechi în Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Aici avea „o lunetă astronomică Zeiss cu o distanță focală de 10 m și o deschidere a obiectivului de 100 de mm, la care se poate atașa fie un spectrograf, fie un spectroheliograf autocolimator” (Mircea Herovanu), precum și multe alte aparate. Era al șaptelea observator din Europa cu spectroheliograf și singurul din Europa Orientală. A avut asistenți pe Leonid (Lev) Oculici (Okulitch, basarabean, pe la 1936 era directorul unui observator din Polonia), baronul Emanuel A. von der Pahlen (1882-1952, un crater de pe lună îi poartă numele), doctor în matematică de la Gottingen și Andrei Baicov (1886-1958). Între anii 1918 -1944 a locuit și lucrat la Dubăsarii Vechi și București. Din 1924 conduce secțiunea „Fundației Culturale Principele Carol”. În iunie 1936 a condus expediția română pentru studiul eclipsei totale de Soare din Turcia. Expediția a fost sponsorizată de Fundația Regală Română, iar la observarea științifică a fost folosit un telescop cu distanță focală de 10 m. Din 1944 a locuit în Franța. A lucrat la Meudon și Nisa. S-a stins din viață la Puget-Théniers, o comună situată la cca 55 km de Nisa, într-un azil de bătrâni, în anul 1960 (Magda Stavinschi, vezi monografia dedicată savantului apărută în 2015, cea mai completă din punct de vedere științific și biografic).

Cercetările astronomice ale lui Nicolae Donici se referă la astronomia Soarelui, cromosferei, planetelor, luminii zodiacale. A observat 8 eclipse de Soare în diferite părți ale lumii, 8 eclipse de Lună. A stabilit că planeta Mercur nu are atmosferă, a observat și fotografiat cometa Halley în anul trecerii acesteia la periheliu (1910), a cercetat planeta Saturn, a observat și măsurat lumina zodiacală în Egipt (1908) și în Algeria (1947-1952). La 1907 o fotografiat în Egipt trecerea planetei Mercur pe discul Soarelui, ca și în 1914.

A fost membru al Uniunii internaționale pentru studiul Soarelui din 1907 din partea Rusiei, al Uniunii Astronomice Internaționale (din 1922), al societăților astronomice din Rusia (până la 1917), Germania și Franța. A fost membru al comitetului astronomic român, membru de onoare („Membru Onorar”, în text) al Academiei Române din „24 maiu” 1922 până în 1948 și repus în drepturi din 1991 (post mortem) și doctor honoris causa al universității din Coimbra, Portugalia, al cărui membru era din 1912. Autor a cel puțin 77 de publicații științifice scrise aproape toate în limba franceză (multe în Bulletin astronomique. Revue générale des travaux astronomiques), dar are și puține articole în română, rusă și germană, multe publicate în Memoriile Secțiunii Științifice ale Academiei Române, în limba română sau în cea franceză.

Conacul său din comuna Dubăsarii Vechi, (Raionul Criuleni, Republica Moldova) se mai păstrează și astăzi (într-o stare avariată), deși un monument i-a fost instalat cu ocazia aniversării de 120 de ani de la naștere.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Rapport sur le Premier congres de l'Union astronomique tenu à Rome de 2 au 10 mai 1922, București, 1923;
  • Observatoire d’Astronomie Physique, 1924;
  • Sur une méthode nouvelle d’investigation des phénomènes solaires, Bulletin de la Section Scientifique de l'Academie Roumaine, 1923, VIII année, nr. 9, Bucarest (și d.rom., Chișinău, 1927);
  • Al patrulea congres al Uniunii astronomice internaționale (septembrie, 1932).
  • Catalogul BNRM Nume persoană: donici, nicolae n.
  • Observatorul de astronomie din Doboșarii-Vechi (Basarabia), Natura : Revistă științifică de popularizare, nr. 5/1928, p. 28.
  • Ueber die Vergrœsserung des Radius des Erdschattens bei Mondfinsternissen (Astr. Nachr., I5I); XVIII, 46.

Omagieri[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fotografie (Donici apare penultimul din dreapta)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=773
  • http://www.astro.websib.ru/Rasnoe/pismo/Gaina/p-Doni.htm ; *http://www.astro.websib.ru/Rasnoe/pismo/Gaina/astron-Don.htm
  • http://articles.adsabs.harvard.edu/full/2003SerAJ.166...71B; Erratum: *http://articles.adsabs.harvard.edu/full/2004SerAJ.168...79B
  • .A. Baikov (1886-1958), A.Gaina. The astronomer N.N. Donitch (Engl)
  • Donici, Nicolae, Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol.2, Chișinău.
  • A. Fowler (ed.), Transaction of the International Astronomical Union - First Assembly held at Rome, Imperial College Bookstall, London, 1922.
  • Mircea Herovanu, "Un astronom român și observatorul său", în Natura, Anul XXI, 15 februarie 1932, numărul 2, accesibil și prin www.digibuc.ro
  • Poggendorf Biographisch-literarisches Handwörterbuch für Mathematik, Astronomie, Physik mit Geophysik, Chemie, Kristallographie und verwandte Wissensgebiete. Bd. VI: 1923 bis 1931. Leipzig. Redigiert von H. Stobbe. Teil I: A-E. (German)LXXII + 696 S. Berlin, Verlag Chemie, G. m. b. H., 1936.
  • Lucian Predescu, Enciclopedia României, Cugetarea, București, 1939, p.282.
  • The International Who’s Who, London,1939, p.296.
  • G.St. Andonie. Istoria matematicilor aplicate clasice în România. Astronomie și mecanică.București,1971, pp. 238—240.
  • Alex Găină, "Astronomia sub semnul dispariției", Făclia , 9 Septembrie 1994.
  • Mihai Cimpoi, Mihail Gheorghe Cibotaru, Nicolae Corlateanu, T.Zbârnea,Haralambie Corbu, Magda Stavinschi, Alexandru Roman, Radu Miron, Viața Satului, 22 octombrie 1994.
  • Virgil V. Scurtu, "Astronomul Nicolae N. Donici (1874-1956?). Pioner al cercetărilor astrofizice în România", în Anuarul astronomic 1994, București, Editura Academiei, 1994.
  • А. Б. Гаина и М. Ю. Волянская, "О работах по астроприборостроению Н. Н. Донича". Страницы истории астрономии в Одессе, Одесса, т. 4, с. 12-14, 1997.
  • Donici, Nicolae, Dicționar Enciclopedic ilustrat. Nume proprii,Chișinău-București, Ed. Cartier, 2004.
  • Коварская Бригита Петровна, Историко-астрономические исследования,М.,вып. 29, с. 209—235 (2004).
  • "Celebrități de origine românească: Nicolae N. Donici" - Mica enciclopedie AS, Formula AS - anul 2009, numărul 858.
  • Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, București, Editura Litera, 2011.
  • Magda Stavinschi, Astronomul Nicolae Donici. Enigme uitate, București, Curtea Veche Publishing, 2015.
  • Ion Holban, Elanul tineresc și visul cutezător al astrofizicianului Nicolae Donici ctitorul unei citadele științifice la Nistru, Chișinău, 2015.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]