Dimitrie Mangeron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dimitrie Ioan Mangeron
Date personale
Născut15/ Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
NaționalitateRomână
Ocupațiematematician Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăRomânia
DomeniuMatematică, mecanică
InstituțieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași
Alma MaterUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
SocietățiAcademia Română
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Bustul acad. Dimitrie Mangeron la mormântul său.
Mormântul acad. Dimitrie Mangeron în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou.

Dimitrie Ioan Mangeron (n. 15/28 noiembrie 1906, Chișinău - d. 27 februarie 1991, Iași) a fost un matematician român, membru corespondent al Academiei Române (din 1990).

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui mecanic de locomotivă din Basarabia, care circula pe ruta Chișinău - Sankt Petersburg. A absolvit liceul la Ungheni și Facultatea de Științe (secția matematici) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a fost oprit să lucreze, inițial ca asistent, mai apoi ca șef de lucrări, conferențiar și profesor. A obținut titlul de doctor în matematică la Universitatea din Neapole în anul 1932 și a devenit doctor docent în științe în 1956. A fost șeful catedrei de mecanică și mecanisme până în 1958, iar în continuare șeful Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași). A fost coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași.

Mangeron este unul dintre matematicienii cei mai prolifici din România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în 3 volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică ș.a. Era poliglot. Citea în 10 limbi și publica în 6 limbi. Ca profesor universitar a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretudindeni. A fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, R.D.G., R.F.G, SUA, Suedia, URSS, inclusiv a Societății Americane de matematică, a Societății Internaționale de astronautică ș.a. A predat cursuri postuniversitare în Franța, R.F.G., Austria, Canada, SUA și Spania, în limbile țărilor respective.

În anul 1936, Mario Salvador de la Columbia University din New York a folosit în una dintre lucrările lui denumirile ecuații Mangeron, funcții Mangeron pentru „ecuațiile undelor polivibrante”, descoperite de Dimitrie Mangeron. Realizările matematicianului român au servit și la transmisia undelor luminoase, radio etc. de la un post la altul. Aceleași ecuații Mangeron stau la temelia așa-numitelor „optimizări de fenomene în rețele spațiale echidistante.” A creat teoria accelerațiilor reduse care urma să fie utilizată în acțiunea de pregătire a zborurilor spațiale. A generalizat ecuațiile lui Lagrange, care se află la baza mecanicii, introducând accelerații de ordin superior, ajungând la ecuațiile denumite Mangeron-Tsenov sau Lagrange-Mangeron.

Dimitrie I. Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, pe mormântul său fiind amplasat un bust de bronz. În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului Dimitrie Mangeron.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Mecanica rigidului (Ed. Tehnică, București, 3 vol., 1978-1980-1981) - în colaborare cu prof.dr. Nicolae Irimiciuc
  • Sopra un problema al contorno per un'equazione differenziale non lineare alle derivate parziali di quarto ordine con le caratteristiche reali doppie. Rendiconti Accad. d. L. Roma (6) 16, 305-310, 1932
  • Sur certains problemes а la frontière pour une classe d'equations aux dérivées partielles d'ordre superieure. C.R. Acad. Sci., Paris, 204, 94-96.
  • Corespondență cu tangenta isoclină . I, II. Gaz. mat., București, 47, 208-212, 257-261. 1942
  • Über Beziehungen zwischen Lösungen partieller Differentialgleichungen unterschiedlicher Typen und über gewisse neue Funktionenklassen bezüglich polyvibrierender Gleichungen. (Spanish). Math. Notae 21(1968/69), 95-103 (1970). - coautor: Mehmet N. Oguztöreli
  • Дифференциальные системы генерирующие классы функций и их приложения.(French summary). Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 25-41 (1989/1991). - coautori: M.P. Lenyuk și conf.dr. Petru-Teodor Crăciunaș
  • Symmetrical branched systems vibrations. (English) Mem. Sect. Stiint., Ser. IV 12, No.1, 43-57 (1989/1991). - coautori: prof.dr. ing. Ioan Goia și lect.dr. Sorin Vlase
  • peste 600 de alte lucrări.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Ștefan Andonie - Istoria matematicilor în România (Ed. Științifică, București, 1966-1967), vol. 2-3
  • Alex Găină - Dumitru Mangeron (apărut în revista "Foaie Matematică" din Chișinău, nr.2/1996, nr.6/1996, nr.1/1997)
  • Nicolae Irimiciuc - D. I. Mangeron, un profesor între profesori (Ed. Glasul Bucovinei, Iași, 1995), 156 pagini

Legături externe[modificare | modificare sursă]