Tatiana Nicolescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tatiana Nicolescu
Date personale
Născută (100 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiefilologă[*]
istoric literar[*]
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București
PatronajUniversitatea de Stat din Moscova
Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Insigna de Onoare  Modificați la Wikidata

Tatiana Nicolescu (n. 8 iulie 1923, Chișinău) este un critic, istoric al literaturii și traducător român.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută la Chișinău din părinți fugari din Ucraina bolșevizată. Numele adevărat al părinților este Goriușcenco și Golem. A urmat studii de filologie la București. A fost profesor doctor docent la catedra de literatură rusă de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. În anii 70 a fost și profesor universitar la Universitatea din Moscova, unde a predat limba și literatura română. A contribuit la promovarea relațiilor culturale dintre Rusia și România. A fost redactor la revista „Secolul XX”, unde a colaborat cu diverse articole. S-a specializat și a ținut cursuri de literatură rusă la București și de literatură română la Moscova. A folosit metoda comparatistă în cercetările literare. A semnat numeroase prefețe la ediții românești din scriitori ruși și traduceri. Este autoarea unui studiu asupra creației lui Andrei Belîi, apărut în seria „Multum in Parvo”(1975). A fost căsătorită cu criticul și istoricul literar George Cristea Nicolescu. Este mama filologului și traducătorului Adina Nicolescu. Actualmente, locuiește în Italia (Milano).

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Opera lui Gogol în România (1959)
  • Tolstoi și liteartura română (1963)
  • Prozatori sovietici contemporani (1968)
  • Ivan Bunin (1970)
  • Pe scara timpului (1972)
  • Andrei Belîi, studiu la ediția din seria „Multum in Parvo” (1975)
  • Andrei Belîi și teatrul, Moscova, Ed. Radix, 1995, 204 p. (în limba rusă)

Biblioteca Națională a Italiei[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 412.