Cetatea Albă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru cetatea omonimă, vedeți Cetatea Albă (cetate).
Pentru alte sensuri, vedeți Cetatea Albă (dezambiguizare).
Cetatea Albă
Білгород-Дністровський
—  Oraș regional  —
Bilhorod-Dnistrovskîi
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Cetatea Albă se află în Regiunea Odesa
{{{alt}}}
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Regiunea Odesa)
Poziția geografică
Cetatea Albă se află în Ucraina
{{{alt}}}
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°11′32″N 30°20′0″E / 46.19222°N 30.33333°E / 46.19222; 30.3333346°11′32″N 30°20′0″E / 46.19222°N 30.33333°E / 46.19222; 30.33333

Țară Ucraina Ucraina
Regiune Odesa
Raion Cetatea Albă

Cod KOATUU⁠(uk) 5110300000
Atestare secolul al V-lea î.Hr.

Suprafață
 - Total 31 km²
Altitudine 28 m.d.m.

Populație (2014[1])
 - Total 50078 locuitori
 - Densitate 1.615 loc./km²

Site web: http://www.bilgorod-d.org.ua/

Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu
Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський, transliterat Bilhorod-Dnistrovskîi) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa). În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al lui Burebista. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a Regatului României între 1918 și 1940. Populația românească în oraș era de 2%, conform ultimului recensământ ucrainean din 2001. Orașul are o formă aproape pătrată.

Istorie[modificare | modificare sursă]

  • Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.Hr. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa ("Cetatea Șerpilor", astfel numită, după Herodot, din cauza numeroaselor napârci din imprejurimi)[2].
  • În jurul cetății trăiau Nevrii și Thiriții, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânti de daci în jurul anului 300 î.Hr.
  • În secolul al II-lea î.Hr. orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrgeții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic.
  • Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
  • Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul s-a renăscut pe la 545 sub stăpînirea bizantină, cu numele de Turris, și face atunci comerț cu Anții (popor slav) și Alanii (popor iranian) dimprejur.
  • În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron ("cetatea neagră), este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Montecastro sau Moncastro, în grecește "Asprokastron" (Cetatea Albă). Orașul devine parte a Voievodatului Moldovei în 1359.
  • Cetatea este mărită și refăcută în 1407 sub Alexandru cel Bun și în 1440 sub Ștefan al II-lea.
  • În 1450 a fost asediată de turci. Alexandru Vodă în 1451, Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc orașul în 1484, îl denumesc Ak-Kerman (Cetatea Albă) și îl stăpînesc până la 1812 când este luat în stăpânire de Imperiul Rus.
  • în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzînd Cetatea Albă.
  • În 1918, Republica Moldova (Basarabia) unindu-se cu România, orașul trece în componența Regatului României.
  • În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul este reședința Regiunii Ismail. Românii din oraș sunt deportați în Kazahstan[3].
  • În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul redevine românesc. Evreii din oraș sunt deportați în Transnistria[3].
  • În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș sunt deportați în Siberia[3].
  • În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte a Ucrainei independente.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența lingvistică a orașului Cetatea Albă:

     Rusă (54.52%)

     Ucraineană (42.08%)

     Bulgară (1.66%)

     Alte limbi (1.04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Cetatea Albă era vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%) și bulgară (1,66%).[4]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ uc Головне управління статистики в Одеській області
  2. ^ G.I.Brătianu: Cercetări asupra Vicinei și Cetății Albe, ed. Universității din Iași, 1935, cota 14.333 la Bibl. Univ. Chișinău
  3. ^ a b c Bugai, Nikolai Feodorovici: Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии // Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999 : Deportarea popoarelor din Ucraine, Bielorusia și Moldova. Ed.: Dittmar Dahlmann și Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, pp.: 567-581
  4. ^ Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. http://database.ukrcensus.gov.ua/MULT/Dialog/varval.asp?ma=19A050501_02_051&ti=19A050501_02_051.%20Distribution%20of%20the%20population%20by%20native%20language,%20Odeska%20oblast%20(1,2,3,4)&path=../Database/Census/05/01/&lang=2&multilang=en. Accesat la 25 august 2014. 

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Iorga, N. (1899), Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe, București 
  • Pippidi, Andrei (1998), „Din nou despre inscripțiile de la Cetatea Albă”, in Barbu, Violeta (ed.), In honorem Paul Cernovodeanu, București: Editura Kriterion, pp. 75–85 

Vezi și[modificare | modificare sursă]