Cetatea Albă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cetatea Albă
Білгород-Дністровський
—  Oraș regional  —
Bilhorod-Dnistrovskîi
Cetatea Albă
Cetatea Albă
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Cetatea Albă se află în Regiunea Odesa
{{{alt}}}
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Regiunea Odesa)
Poziția geografică
Cetatea Albă se află în Ucraina
{{{alt}}}
Cetatea Albă
Cetatea Albă (Ucraina)
Poziția geografică
Coordonate:Coordonate: 46°11′32″N 30°20′0″E / 46.19222°N 30.33333°E / 46.19222; 30.3333346°11′32″N 30°20′0″E / 46.19222°N 30.33333°E / 46.19222; 30.33333

Țară Ucraina Ucraina
Regiune Odesa

Cod KOATUU⁠(uk) 5110300000
Atestare secolul al V-lea î.Hr.

Suprafață
 - Total 31 km²
Altitudine 28 m.d.m.

Populație (2014[2])
 - Total 50.078 (01,03,2014)[1] locuitori
 - Densitate 1,622.5 loc./km²

Site web: http://www.bilgorod-d.org.ua/

Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu
Raionul Cetatea Albă, hartă de detaliu

Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський / Bilhorod-Dnistrovski) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa). În timpul lui Burebista, cetatea se numea "Tyras" și ținea de regatul dacic al lui Burebista. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a Regatului României între 1918 și 1940. Populația românească în oraș este de 2% (2001).

Istorie[modificare | modificare sursă]

  • Istoria orașului începe în secolul al V-lea î.Hr. când marinarii greci din Milet (Marea Egee) au întemeiat aici colonia numită Tyras, zisă și Ofiussa ("Cetatea Șerpilor", astfel numită, după Herodot, din cauza numeroaselor napârci din imprejurimi)[3].
  • În jurul cetății trăiau Nevrii și Thiriții, popoare scitice, precum și Bastarnii, popor celto-germanic, care au fost înfrânti de daci în jurul anului 300 î.Hr.
  • În secolul al II-lea î.Hr. orașul este din nou menționat ca cetate grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu Tyrgeții, un popor dacic. Orașul face parte din Regatul Pontic.
  • Romanii cuceresc orașul în anul 57 e.n. și îl folosesc în comerțul cu Sciția.
  • Invazia hunilor din 375 devastează colonia romană, însă orașul s-a renăscut pe la 545 sub stăpînirea bizantină, cu numele de Turris, și face atunci comerț cu Anții (popor slav) și Alanii (popor iranian) dimprejur.
  • În secolul al XIV-lea cetatea, numită acum Mavrokastron ("cetatea neagră), este cucerită de tătari care o denumesc Turla. În 1315 Genovezii stabilesc aici o escală și un contoar comercial, renovând cetatea, pe care o numesc Montecastro sau Moncastro, în grecește "Asprokastron" (Cetatea Albă). Orașul devine parte a Voievodatului Moldovei în 1359.
  • Cetatea este mărită și refăcută în 1407 sub Alexandru cel Bun și în 1440 sub Ștefan al II-lea.
  • În 1450 a fost asediată de turci. Alexandru Vodă în 1451, Ștefan cel Mare în 1481 refac și măresc la rândul lor cetatea. Turcii cuceresc orașul în 1484, îl denumesc Ak-Kerman (Cetatea Albă) și îl stăpînesc până la 1812 când este luat în stăpânire de Imperiul Rus.
  • în 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzînd Cetatea Albă.
  • În 1918, Republica Moldova (Basarabia) unindu-se cu România, orașul trece în componența Regatului României.
  • În 1940, orașul este ocupat de Uniunea Sovietică, fiind atribuit RSS Ucrainene; între 7 august și 1 decembrie orașul este reședința Regiunii Ismail. Românii din oraș sunt deportați în Kazahstan[4].
  • În 1941, după intrarea României în Al doilea război mondial, orașul redevine românesc. Evreii din oraș sunt deportați în Transnistria[4].
  • În 1944 orașul trece din nou în componența Uniunii Sovietice. Clericii, și o parte din credincioșii ortodocși din oraș sunt deportați în Siberia[4].
  • În 1991, ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice, orașul devine parte a Ucrainei independente.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Спасо-Преображенський собор Храм Святого Иоанна (Белгород-Днестровский).jpg Храм на кладбище (Белгород-Днестровский).jpg Спасо Георгиевский Православный храм (Белгород-Днестровский).jpg Білгогрод-Дністровський аграрний технікум.jpg
Catedrala Sfintei Înălțări
Biserica Sf. Ioan
Biserică de la cimitirul Ismail
Biserica Sf. Gheorghe Mântuitorul
Institul tehnic
Аккерманская крепость вид с лимана.JPG Julia Zirka fortez bilgorod dnestrovskij mury129.JPG Belgorod vlasenko.jpg Аккерманская крепость3.JPG Аккерманская крепость вход.JPG
Cetatea dinspre liman
Zidurile fortăreții
Bastionul central
Curtea interioară
Intrare

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența lingvistică a orașului Bilhorod-Dnistrovskîi

     Rusă (54.52%)

     Ucraineană (42.08%)

     Bulgară (1.66%)

     Alte limbi (1.04%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Bilhorod-Dnistrovskîi era vorbitoare de rusă (54,52%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (42,08%) și bulgară (1,66%).[5]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Головне управління статистики в Одеській області
  2. ^ uk Головне управління статистики в Одеській області
  3. ^ G.I.Brătianu: Cercetări asupra Vicinei și Cetății Albe, ed. Universității din Iași, 1935, cota 14.333 la Bibl. Univ. Chișinău
  4. ^ a b c Bugai, Nikolai Feodorovici: Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии // Лагеря, принудительный труд и депортация. Германия. Эссен. 1999 : Deportarea popoarelor din Ucraine, Bielorusia și Moldova. Ed.: Dittmar Dahlmann și Gerhard Hirschfeld, Essen, Germania, 1999, pp.: 567-581
  5. ^ Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Odesa pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. http://database.ukrcensus.gov.ua/MULT/Dialog/varval.asp?ma=19A050501_02_051&ti=19A050501_02_051.%20Distribution%20of%20the%20population%20by%20native%20language,%20Odeska%20oblast%20(1,2,3,4)&path=../Database/Census/05/01/&lang=2&multilang=en. Accesat la 25 august 2014.