Căpușă

Căpușă
	Ixodes scapularis
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Arthropoda
Clasă:	Arachnida
Subclasă:	Acari
Supraordin:	Parasitiformes
Ordin:	Ixodida; Leach, 1815
Suprafamilie:	Ixodoidea; Leach, 1815
Familii
	Ixodidae; Argasidae; Nuttalliellidae;
	Modifică text

Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un ordin de acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag și intermitent, și cu o importanță deosebită din punct de vedere medical și veterinar^[1]. Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul, boala Lyme, febra recurentă etc. Ordinul ixodidelor cuprinde 896 de specii clasificate în trei familii:

În România au fost identificate 27 specii de căpușe, Ixodes ricinus fiind cea mai frecventă specie.

Căpușele au un corp acarian tipic, turtit dorso-ventral, dar care a fost adaptat la viața ectoparazitară. Spre deosebire de insecte, căpușele nu au cap, antene, torace sau abdomen ^[2]^[3]. Corpul este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul sau gnatosoma, și o regiune posterioară, idiosoma, care constituie restul corpului. Capitulul sau gnatosoma, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale care sunt formate de palpi, chelicere și hipostom. Idiosoma este compusă din plăci numite scuturi. Idiosoma este împărțită în podosomă care poartă 4 perechi de picioare la adulți (trei la larve) și orificiile genitale și opistosomă, care se află posterior de picioarele IV și poartă placa spiraculară și orificiu anal. Partea superioară a idiosomei este acoperită de scutul dorsal. La unele specii de ixodide, pe marginea scutului dorsal se găsesc câte o pereche de ochi.

Căpușele sunt cei mai mari acarieni, având o lungime de 2–30 mm, în funcție de specie și stadiu de viață. Dimorfismul sexual este bine dezvoltat la căpușele tari, masculii fiind de obicei mai mici decât femelele.^[4]

Dușmani naturali

Printre dușmanii naturali ai căpușelor se numără:

iernile extrem de reci (cu temperaturi sub −20 °C);
unele specii de fungi (cum ar fi Metarhizium anisopliae);
anumite nematode (viermi cilindrici), care pot afecta fatal căpușele;
păsări care se hrănesc cu insecte. Bibilica poate consuma cantități uriașe de căpușe, doar două păsări putând curăța un teren de aproximativ 8000 m² în decursul unui an;^[5]
anumite viespi parazite mici, ca de exemplu viespile din suprafamilia Ichneumonoidea. Aceste viespi își depun ouăle în corpul căpușelor, iar larvele își consumă gazda dinspre interior, omorând-o.

Sistematică

Căpușele se împart în 3 familii și există peste 850 de specii înregistrate.^[6]

Argasidae
Ixodidae căpușe cu carapace, circa 80 % dintre căpușșe
- Ixodes
  - Ixodes ricinus

((Această specie depune la suprafața pământului ouă din care ies larvele parazitare pe diferite animale mici din pădure(șopârle, păsări, mamifere). După metamorfoză, se urcă pe plante și atacă animalele mari și oamenii.

Nuttalliellidae
- Nuttalliella
  - Nuttalliella namaqua

Înrudiți cu căpușele sunt și reprezentanții ordinului Holothyrida din subclasa Acari.^[7] Aceștia se hrănesc din cadavrele de animale.

Căpușele din România

În România sunt răspândite 27 specii de căpușe (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei Argasidae)^[8]

În România, bolile transmise prin căpușe au fost documentate încă de la sfârșitul secolului al 19-lea. Au fost raportate în România cazuri de infecție la om cu virusul encefalitei de căpușă, virusul febrei hemoragice de Crimeea-Congo, Francisella tularensis (Tularemia), Rickettsia conorii (Febra butunoasă), Coxiella burnetti (Febră Q), Borrelia burgdorferi (Borrelioza Lyme). Unii dintre acești patogeni au fost identificate și la căpușe: Borrelia burgdorferi și Francisella tularensis.

La om au fost identificate 4 specii de căpușe: Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus.

Vitele sunt gazdele a 13 căpușe: Dermacentor marginatus, Dermacentor reticulatus, Haemaphysalis concinna, Haemaphysalis inermis, Haemaphysalis parva, Haemaphysalis punctata, Haemaphysalis sulcata, Hyalomma detritum scupense, Hyalomma marginatum marginatum, Ixodes ricinus, Rhipicephalus annulatus, Rhipicephalus bursa, Rhipicephalus sanguineus. Dintre vite oile sunt cele mai comune gazde, urmate de vaci și capre.

Căpușele din România și gazdele lor:

familia Ixodidae

Dermacentor marginatus (Sulzer, 1776) - om, animale de companie, vite, rozătoare, păsări
Dermacentor reticulatus (Fabricius, 1794) - vite, carnivore
Haemaphysalis concinna (Koch, 1844) - animale de companie, vite, rozătoare, mustelide
Haemaphysalis inermis (Birula, 1895) - vite, rozătoare, carnivore, cervide, reptile
Haemaphysalis parva (Neumann, 1897) - vite, lagomorfe, păsări, reptile
Haemaphysalis punctata (Canestrini & Fanzago, 1878) - animale de companie, vite, rozătoare
Haemaphysalis sulcata (Canestrini & Fanzago, 1878) - vite, reptile
Hyalomma aegyptium (Linnaeus, 1758) - insectivore, reptile
Hyalomma detritum scupense (Schulze, 1918) - vite, cervide
Hyalomma marginatum marginatum (Koch, 1844) - om, vite, rozătoare, lagomorfe, păsări
Ixodes apronophorus (Schulze, 1924) - rozătoare
Ixodes arboricola (Schulze & Schlottke, 1930) - păsări
Ixodes crenulatus (Koch, 1844) - mustelide
Ixodes hexagonus (Leach, 1815) - mustelide, carnivore
Ixodes laguri (Olenev, 1931) - rozătoare
Ixodes redikorzevi (Olenev, 1927) - rozătoare, insectivore, carnivore, păsări, reptile
Ixodes ricinus (Linnaeus, 1758) - om, animale de companie, vite, rozătoare, insectivore, lagomorfe, mustelide, carnivore, cervide, păsări, reptile
Ixodes rugicollis (Schulze & Schlottke, 1930) - mustelide
Ixodes simplex (Neumann, 1906) - chiroptere
Ixodes trianguliceps (Birula, 1895) - rozătoare, insectivore
Ixodes vespertilionis (Koch, 1844) - chiroptere
Rhipicephalus annulatus (Say, 1821) - vite
Rhipicephalus bursa (Canestrini & Fanzago, 1878) - animale de companie, vite, insectivore, mustelide
Rhipicephalus rossicus (Yakimov & Kol-Yakimova, 1911) - rozătoare, insectivore
Rhipicephalus sanguineus (Latreille, 1806) - om, animale de companie, vite, rozătoare

familia Argasidae

Argas persicus (Oken, 1818) - păsări
Argas reflexus (Fabricius, 1794. - păsări

Imagini

Ixodes hexagonus
Dimensiunile unei căpușe mascul

Note

^ Dumitrache Mirabela Oana. Cercetări privind ecobiologia și epidemiologia atacului cu căpușe ixodidae – vectori ai bolii Lyme în România. Rezumat al tezei de doctorat. Cluj-Napoca 2012
^ Vincent H. Resh, Ring T. Cardé. Encyclopedia of Insects. 2003
^ Daniel E. Sonenshine. Biology of ticks - Volume 1. 1991
^ John L. Capinera. Encyclopedia of Entomology. (4 Volume Set). Second Edition. Springer 2008
^ David Cameron Duffy, The effectiveness of Helmeted Guineafowl in the control of the deer tick, the vector of Lyme disease, Wilson Bull., 104(2), 1992, pp. 342-345
^ G. W. Krantz, D. E. Walter (Hrsg.): A Manual of Acarology. Third edition, Texas Tech University Press, 2009, pp. 111-117
^ J. S. H. Klompen, W. C. IV Black, J. E. Keirans, D. E. Norris (2000): Systematics and biogeography of hard ticks, a total evidence approach. In: Cladistics 16, pp. 79–102, doi:10.1111/j.1096-0031.2000.tb00349.x
^ [1]^{[nefuncțională]} Elena Claudia Coipan, Alexandru Filip Vladimirescu, Octavian Ciolpan, Irina Teodorescu. Tick species (acari: ixodoidea) distribution, seasonality and host associations in Romania. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIV (2). 2011

Bibliografie

Fauna Republicii Române. Vol. 5. : Arachnida. Fasc. 2 : Acaromorpha. Suprafamilia Ixodoidea (Căpușe). Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1965
Elena Claudia Coipan, Alexandru Filip Vladimirescu, Octavian Ciolpan, Irina Teodorescu. Tick species (acari: ixodoidea) distribution, seasonality and host associations in Romania. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIV (2). 2011^{[nefuncțională]}
Chițimia, Lidia. Căpușele Ixodide. Ed. Myrton, Timișoara. 2007
Gerald W. Krantz, D. E. Walter. A manual of acarology, third edition. Texas Tech University Press, 2009.
Wall, R., Shearer, D., Veterinary ectoparasites: biology, pathology and control. Blacwell Science, Oxford, 2001.
Coons LB, Alberti G. The Acari-ticks. In: Harrison FW, Foelix R (eds) Microscopic anatomy of invertebrates. Chelicerate Arthropoda, vol. 8B. Wiley-Liss, New York, 1999 Sonenshine DE. Biology of ticks. Oxford University Press, New York, vol. 1 1993, vol. 2 1994
Parasitology and vector biology, 2nd edn. Harcourt, New York, 702 pp
Mike Service. Medical Entomology for Students. 4th Edition Cambridge University Press. 2008
Richard Wall, David Shearer. Veterinary Ectoparasites: Biology, Pathology and Control. 2001
Hans-Peter Wirtz: Zecken als Krankheitsüberträger: Was tun bei einem Stich? In: Biologie in unserer Zeit 31 (4), 2001, ISSN 0045-205X, S. 229 - 238.
Johannes Eckert, Karl Th. Friedhoff, Horst Zahner: Lehrbuch der Parasitologie für die Tiermedizin. Enke, Stuttgart 2008, ISBN 3-8304-1032-8.
Socolovschi C., Doudier B., Pages F., Parola P. Tiques et maladies transmises à l’homme en Afrique. Médecine Tropicale, 2008, 68, 2

Legături externe

Materiale media legate de Căpușă la Wikimedia Commons

Vezi și

Boala Lyme

[1] Dumitrache Mirabela Oana. Cercetări privind ecobiologia și epidemiologia atacului cu căpușe ixodidae – vectori ai bolii Lyme în România. Rezumat al tezei de doctorat. Cluj-Napoca 2012

[2] Vincent H. Resh, Ring T. Cardé. Encyclopedia of Insects. 2003

[3] Daniel E. Sonenshine. Biology of ticks - Volume 1. 1991

[4] John L. Capinera. Encyclopedia of Entomology. (4 Volume Set). Second Edition. Springer 2008

[5] David Cameron Duffy, The effectiveness of Helmeted Guineafowl in the control of the deer tick, the vector of Lyme disease, Wilson Bull., 104(2), 1992, pp. 342-345

[Krantz_2009-6] G. W. Krantz, D. E. Walter (Hrsg.): A Manual of Acarology. Third edition, Texas Tech University Press, 2009, pp. 111-117

[7] J. S. H. Klompen, W. C. IV Black, J. E. Keirans, D. E. Norris (2000): Systematics and biogeography of hard ticks, a total evidence approach. In: Cladistics 16, pp. 79–102, doi:10.1111/j.1096-0031.2000.tb00349.x

[8] [1]^{[nefuncțională]} Elena Claudia Coipan, Alexandru Filip Vladimirescu, Octavian Ciolpan, Irina Teodorescu. Tick species (acari: ixodoidea) distribution, seasonality and host associations in Romania. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa». Vol. LIV (2). 2011

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]