Rezina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Rezina (dezambiguizare).
Rezina
—  Oraș  —
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Rezina se află în Moldova
Rezina
Rezina
Rezina (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°44′57″N 28°57′44″E / 47.74917°N 28.96222°E / 47.74917; 28.9622247°44′57″N 28°57′44″E / 47.74917°N 28.96222°E / 47.74917; 28.96222

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Rezina
Atestare 5 februarie 1495
Promovat oraș 1940

Guvernare
 - Primar Simion Tatarov (PDM, 2015-2019)

Populație (2014)[1]
 - Total 11.032 locuitori

Cod poștal MD-5400
Prefix telefonic 254

Prezență online
Primăria Rezina
GeoNames Modificați la Wikidata

Rezina (mai demult Rezina-Târg) este un oraș din Republica Moldova, reședința raionului omonim, este situat pe malul drept al Nistrului, la 98 km de municipiul Chișinău și la 3 km. de gara feroviară a or. Râbnița. Orașul este intersectat de traseul Orhei – Râbnița. Cea mai importantă întreprindere din Rezina este Fabrica de ciment, sucursală a Lafarge România.

Localitatea are un profil turistic accentuat datorită obiectivelor turistice naturale din preajmă.[necesită citare]

Populația Rezinei de circa 16 mii persoane este alcătuită din persoane ce locuiesc nemijlocit în oraș - 13.800 persoane și restul care locuiesc în satele care intră în componența orașului.

În sudul orașului, la circa 4 km, se găsesc niște foste chilii și lăcașuri de rugăciune săpate în calcarul unor înălțimi. Ele datează de 800-900 de ani.[necesită citare] În consecință, în apropierea acestui sit a fost întemeiată mănăstirea Saharna.

Rezina are o atestare documentară de la 5 februarie 1495. Informația vine din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, când un oarecare diac Matei scria la Iași că se vinde "...un sat pe Nistru, la gura Rezinei,lîngă moșia satului Țareuca, unde a fost Alexa, vataman...".[necesită citare] Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea Rezina este calificată ca târg, pentru că abia în secolul al XIX-lea localitatea devine centru de voloste. Începând cu anul 1940, în urma ocupării Basarabiei de către URSS, a devenit centrul administrativ al raionului cu același nume. Dar dezvoltarea bruscă a început abia de prin anii 1970.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Legende privind numele orașului[modificare | modificare sursă]

1) Legenda spune că prin aceste locuri s-a oprit odată la popas o familie mama, tata, fiica și feciorul. Cum ședeau ei așa pe malul rîului, s-a apropiat de ei un bătrîn înțelept care spune :

„- Cum se numește acest pămînt? l-au întrebat călătorii. - Nu are nici un nume, a răspuns bătrînul. Mie mi-au plăcut însă tare mult copiii aceștia ai voștri. Voi numi acest loc după numele lor. Pe fecior îl chema Răzanu, iar pe fiică Elina”.

2) Dintr-o altă legendă aflăm despre doi îndrăgostiți Rez și Ina. Erau niște tineri foarte cumsecade, care nu pregetau să le vină în ajutor celor săraci și obidiți de soartă. Oamenii din jur îi iubeau pe acești tineri și se pregăteau de nunta lor. Dar au năvalit tătarii și i-au ucis pe Rez și Ina. În amintirea lor oamenii recunoscători au numit localitatea în care trăiau Rezina

3) Cea de-a treia legendă ne spune că prin partea locului își avea moșia un om pe nume Răzanu. El era puternic și viteaz, își apăra cu multă bărbăție pămîntul de invaziile dușmanilor. Răzanu a lăsat cuvînt oamenilor că dacă moare în vreo luptă, pămîntul să-i poarte numele. Și cînd s-a întîmplat nenorocirea că el a fost răpus de o mînă vrăjmașă, oamenii au numit pamîntul acela Rezina.

  • O legendă spune că anume aici, în mănăstirea de lângă orașul Rezina, s-a cununat Ștefan cel Mare cu soția sa Maria Voichița.
  • O altă legendă spune că într-o nișă de la poalele cascadei de lângă Rezina se află mormântul vestitului cântăreț Orfeu.

Despre numele orașului[modificare | modificare sursă]

Numele satului după părerea cercetătorului Anatol Eremia, a fost preluat de la hidronimul Rezina, adică de la numele râulețului Rezina, care pare să aibă la bază numele unei moșii, pe stăpânul căreia îl chema Răzanu și în apropierea acestei moșii sau chiar pe teritoriul ei curgea râulețul care a fost numit Rezina.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema orașului Rezina reprezintă un scut de tip antic în centrul căruia e un cerc verde-haki cu o biserică de aur cu 2 turnuri, așezată în profil, la poalele căreia trece o fascie ondulată de argint. Scutul e timbrat cu o coroană murală de aur cu trei turnuri. Elementul central este biserica mănăstirii ,,Răzana” , înființată la 1700 și desființată de către administrația rusă după anexarea Basarabiei. Fascia ondulată de argint care trece la poalele bisericii reprezintă apele Nistrului – rîu al dăinuirii și continuității. Cercul verde-haki semnifică nu numai fabrica de ciment, ci și tradițonalele cariere de piatră, calcar, precum și tradiționalele întreprinderi de stingere a varului, care au existat la Rezina.Coroana murală de aur cu trei turnuri sugerează faptulcă Rezina este o localitate urbană și poziția ei în erarhia orașelor din Republica Moldova. Stema a fost elaborată de Andrieș Tabac și Nicolae Proca,.

Drapelul[modificare | modificare sursă]

Drapelul orașului reprezintă o pânză dreptungiulară mărimea 1,0 pe 1,5 m, albă, avînd în centru un cerc verde-haki, încărcat cu o cruciuliță de aur și o fascie ondulată de argint în partea inferioară. Drapelul orașului Rezina este elaborat în baza stemei. Pentru armonizarea ansamblului vexilologic biserica din stemă a fost înlocuită cu o cruciuliță din același metal. Ciucurii exprimă poziția Rezinei în ierarhia generală a unităților administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Vârful hampei și panglica tricoloră arată apartenența de stat a urbei. Culoare albă a drapelului semnifică puritatea, nevinovăția și sinceritatea orășenilor. Drapelul a fost elaborat de Andrieș Tabac și Nicolae Proca.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2002 suprafața Rezinei era de 100,08 km2, însă din 2003 ea constituie 33,52 km2 datorită faptului că unele localități rurale care intrau în componența localității au fost transformate în primării separate. Din totalul terenurilor 1.777 ha constituie terenurile cu destinație agricolă sau 46,2%. Toată zona aferentă Rezinei, situată pe malul râului Nistru, este foarte pitorească. Un interes deosebit prezintă două rezervații naturale: Saharna (de 670 ha) și Țipova (de 430 ha). De o rară frumusețe este râulețul Saharna, care formează 22 cascade mici. Printre cele mai impresionante se numără „Cascada Țiganului” cu înălțimea de 4m și lățimea de 6m, însuși bulboaca având adâncimea de 10m. Rezervația naturală Țipova se întinde pe vechile terase ale Nistrului și pe valea râului Țipova, care, curgând prin defileu, formează mai multe cascade cu o înălțime de 10–16 m. Pe malul drept al acestui râu, între văgăuna Blănăriței și Valea-Satului, se mai păstrează urmele unei fortificații getice.

Demogrfie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[2]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Moldoveni / Români 8,341 81.81%
Ucraineni 868 8.51%
Ruși 839 8.28%
Bulgari 29 0.28%
Evrei 28 0.27%
Găgăuzi 20 0.19%
Alții 71
Total 10,196 100%

Economie[modificare | modificare sursă]

Rezina pe drept cuvânt este considerat un oraș industrial. Pe teritoriul localității activează 915 agenți economici, dintre care 422 constituie gospodării țărănești. Unul dintre cei mai mari agenți economici este uzina de ciment S.A. „Ciment”, care produce unul dintre cele mai calitative cimenturi din Europa. Pe teritoriul orașului în anul 2003 a fost deschisă o unitate de cazare pentru turiști, își desfășoară activitatea 5 filiale ale băncilor, 3 a companiilor de asigurare și 2 instituții de consultanță juridică. Localitatea are un profil turistic accentuat datorită obiectivelor turistice naturale din preajma localității. Operator pe piața de servicii turistice este „Agenția de Turism și Voiaj Rezina”. În domeniul agricol activează întreprinderea „Ost-Nord-Agrocom” care se ocupă cu producerea și prelucrarea produselor agricole și o fabrică de prelucrare a laptelui. Deoarece în componența orașului intră două localități rurale Ciorna și Stohnaia în structura agenților economici o pondere semnificativă o constituie gospodăriile țărănești.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Primarul orașului Rezina este Simion Tatarov (PDM), ales în iunie 2015.

Componența Consiliului Local Rezina (23 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Democrat din Moldova 9                  
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 5                  
  Partidul Liberal 3                  
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 2                  
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 1                  
  Partidul Nostru 1                  
  Partidul Regiunilor din Moldova 1                  
  Independent (Perciun Ion) 1                  

Social[modificare | modificare sursă]

Populația Rezinei este de circa 16.700 persoane, dintre care populația nemijlocită din aria urbană constituie 13.800 persoane, restul locuiesc în satele care intră în componența orașului. Pe teritoriul orașului sunt 3 instituții preșcolare, o școală medie, 3 licee, un colegiu privat „Miriade-Prim” și o școală profesională polivalentă. În oraș funcționează filiala Universității de Criminologie. În spitalul din oraș și Centrul medicilor de familie lucrează 98 medici și 249 personal medical mediu.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Orașul are o vastă rețea de instituții culturale: Palatul de cultură, 2 biblioteci publice și 9 formații artistice de amatori printre care corul „Doina Nistrului”, teatrul de păpuși „Spiriduși”, formația folclorică „Opincuța”, etc. Lângă Saharna s-a păstrat și un vechi complex monastic săpat în stâncă. Și astăzi aici pot fi văzute chiliile călugărilor și o biserică rupestră unde aceștia oficiau slujbele.

Lângă satul Țipova se află complexul monastic cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Acest ansamblu de unicat e compus din două mănăstiri - una rupestră, de construcție veche, înălțată probabil prin secolele XI-XII și alta mai nouă, edificată în secolele XVI-XVII. Mănăstirea veche, săpată într-o stâncă gigantică de calcar, include 18 peștere, legate prin treceri interioare. Ea este una din cele mai importante construcții mănăstirești rupestre de pe malurile râului Nistru.

La Saharna se mai găsește vechea clădire a școlii de viticultură edificată la începutul secolului al XIX-lea de moșierul Nicolaie Apostolopulo și o cramă din secolul al XIX-lea.

În zona Rezinei și în apropierea ei se află mai multe monumente arheologice: așezările geto-dacice de la Horodiște, Țipova, Țareuca, Mateuți și Saharna. Lângă satul Prpiceni-Răzești a fost găsit scheletul unui dinoteriu care a trăit cu circa 5 milioane de ani în urmă.

Finanțele publice locale[modificare | modificare sursă]

Rezina este o localitate cu un potențial economic mare, comparativ cu alte localități similare din republică. Din acest motiv, după cum putem observa, în structura veniturilor publice locale predomină veniturile proprii și defalcările care sunt strâns legate de potențialul economic al localității. Datorită majorării veniturilor publice locale, în mare măsură condiționată de creșterea volumului transferurilor, s-a modificat esențial structura cheltuielilor publice locale. Astfel au crescut de 2,6 ori cheltuielile comunale, care influențează direct bunăstarea populației.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. 2017. http://www.statistica.md/public/files/Recensamint/Recensamint_pop_2014/Rezultate/Tabele/Caracteristici_populatie_Comune_RPL_2014_rom_rus_eng.xls. Accesat la 1 mai 2017. 
  2. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioniță Veaceslav: Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi, Chișinău: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • Nicolae Proca, Olga Proca. Rezina. Schiță istorică. Chișinău, 1999. Editura CIVITAS.
  • Iurie Răileanu. Cele 7 minuni ale Moldovei
  • Valerian Ciobanu. Popas în Valea Adâncă. Chișinău, 2005. Ed. Pontos.
  • Istoria orașului Rezina

Legături externe[modificare | modificare sursă]