Arcul de Triumf din Chișinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arcul de Triumf din Chișinău
Кишинёв. Арка Победы..jpg
Poziționare
Arcul de Triumf din Chișinău se află în Moldova
{{{alt}}}
Arcul de Triumf din Chișinău
Coordonate Coordonate: 47°1′28″N 28°49′56″E / 47.02444°N 28.83222°E / 47.02444; 28.8322247°1′28″N 28°49′56″E / 47.02444°N 28.83222°E / 47.02444; 28.83222
Localitate Chișinău
Țara  Republica Moldova
Adresa bd. Ștefan cel Mare
Creare
Arhitect Luca Zaușkevici[1]
Stil corintic, clasic
Tip Arc de triumf
Data începerii construcției 1840
Data finalizării 1841
Înălțime 13 m.

Arcul de Triumf din Chișinău (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul sovietic — Arcul Victoriei și Arcul Biruinței) este un monument de arhitectură construit în anii 1840–1841,[1] pentru a comemora victoria armatelor rusești asupra turcilor în războiul ruso-turc din 1828–1829. În interiorul arcului se află un clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone,[1] care a fost turnat din metalul tunurilor turcești capturate în război.[2]

Structura[modificare | modificare sursă]

Arcul are în plan formă de pătrat și dispune de două niveluri. Înălțimea monumentului este de 13 m. Capitelurile celor patru piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic. Nivelul superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic, luminat în timpul nopții, care însă nu anunță prin sunet ora exactă. Ornamentele și capitelurile sunt executate în ceramică.

Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul 1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar mecanismul a funcționat pînă în anul 1881, și a trebuit să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în Austria. Ceasul real a lucrat fără reparații pînă la începutul războiului, cînd a fost lovit de bombardamentele din anul 1941.

În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de "Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în 1991, după obținerea independenței.

Arcul de triumf din Chișinău se află pe axa de simetrie a ansamblului arhitectural ce mai cuprinde și Catedrala Nașterii Domnului, Clopotnița acesteia, Piața Marii Adunări Naționale și Casa Guvernului din Chișinău.[2]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Porțile Sfinte” pe blogul Chișinău, orașul meu. Accesat la 07.10.2013
  2. ^ a b Ghid turistic prin Chișinău. Arcul de Triumf. infotour.ro

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arcul de Triumf din Chișinău
  • Colesnic, Iurie; Starostenco, Petru (1997). Chișinău. Enciclopedie. Chișinău: ed. „Museum”. pp. p. 381–382 
  • Ansamblul Catedralei din Chișinău // Republica Moldova. Patrimonial = Republic of Moldova. Heritage. – Ch., 2011. – P. 22.