Moldoveni
| Moldoveni | |
Harta distribuției | |
| Populație totală | |
|---|---|
| cca. 2,9 milioane | |
| Regiuni cu populație semnificativă | |
| Moldova | |
| Limbi vorbite | |
| limba română | |
| Religii | |
| creștinism ortodox | |
| Grupuri înrudite sau legate cultural | |
| români | |
| Modifică date / text |
4.700.000 de moldoveni români în România.
2.983.905 de moldoveni românofoni în Republica Moldova
Denumirea de moldoveni are înțelesuri diferite, în funcție de cadrul juridic, istoric sau etnografic în care este utilizată:
- din perspectiva dreptului internațional și a practicii diplomatice curente, termenul „moldoveni” desemnează totalitatea cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de apartenența lor etnică;
- din perspectiva dreptului românesc și a studiilor etnologice, „moldovenii” sunt considerați o parte a poporului român, definit prin vorbirea limbii române (daco-române). Aceștia provin din teritoriile istorice ale fostului Principat al Moldovei și sunt caracterizați prin particularități cultural-istorice regionale, legate de tradiții și obiceiuri locale, practici religioase și un grai regional specific (graiul moldovenesc), prezent pe ambele maluri ale Prutului;
- în cadrul doctrinar și legislativ promovat în perioada sovietică (cu excepția celor trei state baltice) și menținut parțial în unele foste republici unionale, termenul este definit conform punctului de vedere cunoscut sub denumirea de „moldovenism”. Potrivit acestei concepții, „moldovenii” ar constitui un grup etnic distinct, localizat în principal în Basarabia și Transnistria, format ca urmare a unei conviețuiri îndelungate cu rușii, ucrainenii și găgăuzii în cadrul Imperiului Rus și ulterior al Uniunii Sovietice, precum și al izolării față de restul populației românofone.
În această interpretare, vorbitorii limbii române din aceste teritorii sunt definiți ca o comunitate distinctă din punct de vedere identitar, diferențiată de români printr-un set de valori culturale și istorice proprii, deși apropiată lingvistic. Această concepție este analizată critic în literatura de specialitate ca fiind o construcție identitară de natură politică.[1]
Geografie
[modificare | modificare sursă]
Din punct de vedere geografic și istoric, termenul moldoveni desemnează locuitorii teritoriilor care au aparținut fostului Principat al Moldovei, indiferent de cetățenia lor actuală.[2] Aceste teritorii includ:
- locuitorii Moldovei istorice din estul României (aproximativ 46% din teritoriul fostului Principat), în număr de circa 4.700.000 de persoane, dintre care aproximativ 98% sunt de origine moldovenească;[3]
- conform dreptului pământean, toți cetățenii Republicii Moldova (aproximativ 36% din teritoriul fostului Principat), în număr de 2.804.801 persoane, dintre care circa 75% sunt de origine moldovenească (aproximativ 2.068.058 persoane);
- conform dreptului strămoșesc, persoanele de origine moldovenească din Republica Moldova, estimate la aproximativ 2.260.858 de persoane, românofone și vorbitoare ale graiului moldovenesc, care la recensăminte se pot declara fie „moldoveni” (naționalitate moldovenească), fie „români” (naționalitate română);[4]
- persoanele de origine moldovenească din regiunile Ucrainei care au aparținut istoric Moldovei (aproximativ 18% din teritoriul fostului Principat), în număr de circa 372.000 de persoane, reprezentând aproximativ 11% din populația acestor regiuni (Bucovina de Nord și Bugeacul) și aproximativ 0,8% din populația totală a Ucrainei.[5][6]
Conform datelor statistice disponibile în statele respective, numărul total al moldovenilor românofoni este estimat la aproximativ 8,8 milioane de persoane. Dintre aceștia:
- aproximativ 62% trăiesc în România (circa 5,5 milioane de persoane), dintre care aproximativ 4,7 milioane locuiesc în cele opt județe ale Moldovei istorice, iar restul în alte regiuni ale țării, ca urmare a migrației interne sau a refugierii basarabenilor și nord-bucovinenilor în anii 1940;
- aproximativ 38% trăiesc în Republica Moldova (circa 2,8 milioane), în Ucraina (circa 0,3 milioane), în Rusia (circa 0,2 milioane), precum și în alte state din CSI sau din Europa Occidentală.
Originea controverselor identitare legate de termenul moldoveni este adesea plasată în urma Tratatului de la București din 1812, prin care teritoriul situat la est de Prut al Principatului Moldovei a fost anexat de Imperiul Rus. Odată cu constituirea guberniei Basarabia, au început să se confrunte două concepții identitare distincte:
- românismul, care promova unitatea politică și culturală a tuturor vorbitorilor de graiuri est-romanice, indiferent de imperiile în care trăiau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman);
- moldovenismul, promovat de autoritățile ruse și ulterior sovietice, care susținea separarea culturală și politică a populațiilor românofone aflate sub autoritatea Imperiului Rus față de celelalte comunități românești.
Autoritățile sovietice au abandonat temporar doctrina moldovenistă în perioada 2 februarie 1932 – 27 februarie 1938, acordând prioritate răspândirii comunismului în Regatul României față de revendicările teritoriale asupra Basarabiei.[7] În restul perioadei sovietice și ulterior, această concepție a continuat să influențeze politicile identitare în spațiul dintre Prut și Nistru.
Conform legislației și practicilor statistice ale statelor foste sovietice, inclusiv ale Republicii Moldova, termenul „moldoveni” a fost utilizat pentru a desemna exclusiv vorbitorii așa-numitei „limbi moldovenești”, considerați ca o etnie distinctă de români și diferită inclusiv de moldovenii din Moldova românească.[8] Această categorie este considerată ca fiind prezentă în Republica Moldova (inclusiv în Transnistria), în Ucraina, Rusia și în diaspora.
Unii autori adepți ai unei interpretări extinse a moldovenismului au susținut că etnia moldovenească ar include și populația moldoveană din România, poziție asociată temporar cu lucrările lui Vasile Stati.[9]
Această definiție juridico-politică intră în contradicție cu abordările istorice și lingvistice, potrivit cărora moldovenii reprezintă o parte regională a poporului român, răspândită pe întreg teritoriul fostului voievodat al Moldovei. De asemenea, ea diferă de sensul consacrat în dreptul internațional, conform căruia „moldoveni” desemnează toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de etnie sau limbă.
În acest context, moldovenii din dreapta Prutului se pot identifica simultan ca moldoveni și români, în timp ce, conform legislației din unele state post-sovietice, locuitorii din stânga Prutului sunt puși în situația de a se declara fie moldoveni, fie români.[10] Studii genetice recente indică o apropiere biologică semnificativă între populațiile românești și moldovenești.
Ca urmare a interferenței dintre politică și discipline precum istoria și filologia, termenul „moldoveni” a dobândit, de-a lungul timpului, mai multe sensuri, uneori contradictorii, printre care:
- locuitorii Moldovei istorice din estul României;
- populația RSSA Moldovenești și a Basarabiei în perioada interbelică;
- locuitorii RSS Moldovenești și ai regiunilor limitrofe din RSS Ucraineană în perioada sovietică;
- românofonii din Republica Moldova care se declară „moldoveni” la recensăminte;
- cetățenii actuali ai Republicii Moldova, indiferent de originea etnică;
- un grup etnografic din Basarabia și Transnistria, parte a poporului român, caracterizat prin particularități cultural-istorice și dialectale.
Istoricul Lucien Musset a susținut că latinitatea Europei Centrale și de Est trebuie privită ca un continuum, în care doar regiunile estice și sud-estice au păstrat neîntrerupt caracterul romanic.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, Hoover Institution Press, 2000, p. 159.
- ↑ Definirea moldovenilor conform Dicționarului explicativ al limbii române
- ↑ Recensământul din 2002 Arhivat în , la Wayback Machine. – Evenimentul.ro
- ↑ „Recensământul populației 2004”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „The World Factbook, CIA”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ ONU
- ↑ Gheorghe Negru, Politica etno-lingvistică a R.S.S.M., Editura Prut Internațional, Chișinău, 2000, pp. 19–21.
- ↑ Moldovenii apar ca etnie distinctă în statisticile ONU: ONU.
- ↑ Vasile Stati, Limba noastră moldovenească, Chișinău, 2008.
- ↑ „Articolul 13 al Constituției Republicii Moldova”. Arhivat din original la .
- ↑ Lucien Musset, Les invasions. Le second assaut contre l'Europe chrétienne (VIIe–XIe siècles), Presses Universitaires de France, 1965, p. 195.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Moldoveni care au cucerit lumea: despre „Cartea de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” - 1800 de biografii ale unor moldoveni/basarabeni notorii (video emisiune; pe youtube (canal oficial))
- Veaceslav Botezatu - Izvorul Neamului (culegere de texte)
- Sunt moldovenii români sau nu? Despre teoria moldovenismului... Arhivat în , la Wayback Machine., Andreea Lupșor, 6 octombrie 2011, Historia
- Demografia Moldovei