Lia Manoliu

Între anii 1973-1990 a fost vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român.^[4] Între anii 1990-1998, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.

Biografie

Născută la Chișinău, la 25 aprilie 1932^[5], Lia Manoliu a început sportul practicând la Atletic Club Român, tenisul de câmp, tenisul de masă, voleiul și baschetul, la ultima disciplină fiind componentă a echipei Știința București.^[6] Concomitent cu activitatea sportivă a absolvit Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (1954). A lucrat o bună perioadă ca inginer electro-energetician la IPROMET București și a absolvit o școală de ziariști sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”.^[7] La 16 ani a început să practice atletismul, specializându-se în aruncarea discului, unde a obținut rezultate excelente până la 40 de ani. Participantă la 6 ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (de la Helsinki 1952 până la München 1972).^[8] A cucerit trei medalii olimpice, una de aur în 1968 și două de bronz în 1960 și 1964. A fost de 12 ori campioană națională și de șapte ori campioană balcanică, ulterior devenind vicepreședinte (1973-1990) și apoi președinte (1990-1998) al Comitetului Olimpic Român.

Comitetul Olimpic Român

Pe plan internațional, a ocupat funcțiile de membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul CIO, președintele Grupei de lucru pentru problemele sportivilor de performantă din cadrul Asociației Comitetelor Olimpice Naționale, membru al Comitetului Executiv al Asociației Comitetelor Naționale Olimpice Europene, membru individual de onoare al ACNOE (din 1993), membru al Comitetului Feminin din forul internațional de atletism și membru al Comisiei de Competiții din cadrul Asociației Europene de Atletism. A fost distinsă cu Trofeul Fair Play, decernat de către UNESCO (1973), cu Ordinul Olimpic "Colanul de Bronz" (1975), Trofeul Femeia în Sport (CIO - 1990) și Trofeul Centenarului CIO (1994).

A murit din cauza unui infarct în ianuarie 1998 după ce a intrat în comă în timpul unei operații de tumoră pe creier cu o săptămână înainte.^{[necesită citare]} Este înmormântată la Cimitirul Bellu.

Stadionul Național "Lia Manoliu" din București a fost numit în cinstea ei.

Realizări

An	Competiție	Locație	Loc	Note
1952	Jocurile Olimpice	Helsinki, Finlanda	6	42,65
1954	Campionatul European	Berna, Elveția	7	43,86
1956	Jocurile Olimpice	Melbourne, Australia	9	43,90
1960	Jocurile Olimpice	Roma, Italia	3	52,36
1961	Universiada	Sofia, Bulgaria	4	51,51
1962	Campionatul European	Belgrad, Iugoslavia	14	45,02
1964	Jocurile Olimpice	Tokyo, Japonia	3	56,97
1966	Campionatul European	Budapesta, Ungaria	13	49,44
1968	Jocurile Olimpice	Ciudad de México, Mexic	1	58,28
1969	Campionatul European	Atena, Grecia	4	57,38
1971	Campionatul European	Helsinki, Finlanda	13	52,26
1972	Jocurile Olimpice	München, Germania	8	58,50

Recorduri personale

Probă	Performanță	Dată	Locație
Aruncarea discului	58,50 m	10 septembrie 1972	München

Distincții

Ordinul Muncii cl. a III-a (19 noiembrie 1952) pentru rezultatele obținute la Jocurile Olimpice de vară de la Helsinski^[9]

Note

^ ^a ^b ^c ^d Olympedia
^ ^a ^b Lia Manoliu, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
^ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. 2010. p. 20.
^ Rosetti, Adina (2019). Nesupusele:100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă. 2. Univers. p. 53.
^ Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 471.
^ Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 273.
^ Povestea neștiută a marii campioane Lia Manoliu, decedată neașteptat la nici 66 de ani. A fost senatoare pe listele Frontului Salvării Naționale, 30 aprilie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016
^ Lia Manoliu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 441 din 19 noiembrie 1952 pentru decorarea unor tovarăși sportivi care au participat la Jocurile Olimpice de vară dela Helsinski, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 7, 20 noiembrie 1952, p. 72.

Bibliografie

Lia MANOLIU - Sinteza activitatii parlamentare în legislatura 1990-1992 Arhivat în 21 septembrie 2020, la Wayback Machine.
Rosetti, Adina; Andone, Cristina; Grünberg, Laura; Iordan, Iulia; Pătrașcu, Victoria (2019), Nesupusele: 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă, 2, București: Univers, ISBN 978-973-341-141-3
Ţarălungă, Ecaterina (2011), Enciclopedia identității românești. Personalităţi, Bucureşti: Litera Internaţional, ISBN 978-606-600-246-2

Legături externe

Materiale media legate de Lia Manoliu la Wikimedia Commons

Lia Manoliu la Comitetul Olimpic și Sportiv Român (arhivat)
en Lia Manoliu la World Athletics
en Lia Manoliu la Olympedia.org

[a9122a5efb34c3b92eefb9d8fe8c6399-1] Olympedia

[944e8a2e3a53f932df505956685d4c30-2] Lia Manoliu, Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

[3] Enciclopedia Universală Britanica. Litera. 2010. p. 20.

[4] Rosetti, Adina (2019). Nesupusele:100 de femei pentru 100 de ani de Românie Modernă. 2. Univers. p. 53.

[5] Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 471.

[6] Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 273.

[7] Povestea neștiută a marii campioane Lia Manoliu, decedată neașteptat la nici 66 de ani. A fost senatoare pe listele Frontului Salvării Naționale, 30 aprilie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016

[8] Lia Manoliu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)

[9] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 441 din 19 noiembrie 1952 pentru decorarea unor tovarăși sportivi care au participat la Jocurile Olimpice de vară dela Helsinski, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 7, 20 noiembrie 1952, p. 72.

[2]

[1]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]