Alecu Russo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alecu Russo
Alecu Russo - Foto01.JPG
Date personale
Născut 17 martie 1819
Chișinău, Basarabia
Decedat 5 februarie 1859 (40 de ani)
Iași, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Naționalitate România Român
Cetățenie Civil Ensign of the Principality of Moldavia (1834-1861).svg Moldova Modificați la Wikidata
Ocupație Romancier, Memorialist, Eseist, Poet
Limbi limba română
limba franceză  Modificați la Wikidata
Studii Institutul lui Francois Naville, Geneva
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1836 - 1859
Opere semnificative Cântarea României
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Alecu Russo (n. 17 martie 1819, Chișinău - d. 5 februarie 1859, Iași) a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. A participat la Revoluția de la 1848 din Moldova.

2rightarrow.svgLa varsta de zece ani, dupa ce invatase mai intai cu un dascal grec, Alecu Russo este trimis la studii in Elvetia, insusindu-si temeinic limba franceza si in parte si limba germana. A facut si studii practice la o casa de comert turceasca din Viena. Intors in tara in 1836, sta catva timp la Iasi, vechea capitala a Moldovei. Vara ia drumul muntilor, impreuna cu Vasile Alecsandri si altii, atras de frumusetile salbatice ale naturii, de Piatra teiului, de Stanca corbului, de oameni si de cantecele batranesti. Ca rezultat al sederii in Iasi si al excursiilor in munti, scrie, in limba franceza, primele sale incercari literare: La Pierre du tilleul, Le Rocher du corbeau, Jassy et ses habitants en 1840, iar in limba romana, articolul Studii nationale, cuprinzand povestiri despre haiduci, „aparatori meniti a restabili cumpana dreotatii„.

In 1841 scriitorul functioneaza la o judecatorie din Piatra. Destituit in 1844. Alecu Russo revine la Iasi, atras de atmosfera culturala prerevolutionara, in care se inregimenteaza cu entuziasm. Peste doi ani, in 1846, i se reprezenta la Teatrul National comedia-vodevil intr-un act Bacalia ambitioasa si drama-farsa intr-un act Jignicerul Vadra sau Provincialul la Teatrul National. Piesele nu s-au tiparit si manuscrisele s-au pierdut, stim insa din insemnarile scriitorului si dintr-o cronica dramatica din Albina romaneasca, la care autorul a raspuns prin articolul Critica criticii, ca erau indreptate impotriva boierimii retrograde si a ciocoimii.

O luna si mai bine de zile cat a stat la Manastirea Soveja, Russo a redactat un jurnal in limba franceza, Sauvégea, si a descoperit balada populara Miorita, pe care i-a comunicat-o lui V. Alecsandri.

Desi nu se afla printre semnatarii proclamatiei intocmite dupa intrunirea de la Hotelul Petersburg din Iasi si lansata la 28 martie 1848, Alecu Russo a participat la miscarea revolutionara din Moldova, caci dupa inabusirea revolutiei a fost nevoit sa ia drumul pribegiei. Merge la Viena unde il intalneste pe Balcescu, dupa care vine la Bucuresti cu gandul de a patrunde in Moldova si a relua actiunile revolutionare, lucru ce n-a fost cu putinta. In schimb, la 3 mai 1848, Russo ia parte la marea adunare de pe Campia Libertatii de langa Blaj.

Emigrantii moldoveni se intalnesc apoi la Brasov, unde V. Alecsandri redacteaza Printipiile noastre pentru reformarea patriei (12/24 mai 1848) si Proclamatia partidului national catre romani(1 iunie 1848). Amandoua semnate si de Alecu Russo.

In tot acest timp, activitatea revolutionara a lui Alecu Russo este febrila. Participa la cea de-a doua adunare a revolutionarilor banateni, condusi de Eftimie Murgu, la Lugoj.

In drumul spre Cluj, Russo este arestat la Dej si dus la Cluj, unde sta aproape doua luni in inchisoare ca „suspect”, pana ce, eliberat in urma protestelor prietenilor sai, ajunge in Bucovina si dupa un popas de alte doua luni si jumatate la mosia lui Eudoxiu Hurmuzachi, sediul refugiatilor revolutiei moldovene, pleaca la Paris, unde va ramane pana in 1851. Desigur ca Russo s-a incadrat in miscarea de regrupare a fortelor revolutionare initiata la Paris de N. Balcescu. In orice caz, poemul Cantarea Romaniei, aparut in revista emigratiei, Romania viitoare, reprezinta contributia lui Alecu Russo la lupta de eliberare nationala dusa de patriotii romani dupa inabusirea revolutiei de la 1848.

Intors in tara in 1851, Alecu Russo intra in randul avocatilor, a „vechililor”, cum se numeau acestia pe atunci in Iasi. Viata sa agitata, lipsita de mijloace materiale, l-a impiedicat sa se ocupa mai mult de literatura, cum poate ar fi dorit. Mai tot ce a inceput in aceasta epoca a ramas neterminat. De pilda, Studie moldovana si cele doua lucrari mai intinse in Romania literara, revista lui Vasile Alecsandri, Cugetari (1855) si Amintiri (1855).

2leftarrow.svg
({{{2}}})

Opera[modificare | modificare sursă]

Alecu Russo a inceput sa scrie in limba franceza la varsta de 20 de ani, dar a publicat numai in limba romana intre 1846 si 1856 si numai in reviste, avand de gand sa-si termine scrierile sale si sa revina asupra lor, lucru pentru care nu a mai avut ragaz. Activitatea cea mai importanta a desfasurat-o in anul 1855 la revista Romania literara a lui Vasile Alecsandri. Aici au aparut Cugetarile, Amintirile si poemul Cantarea Romaniei.

Memorialist interesant in Amintiri, Alecu Russo s-a facut cunoscut mai mult ca polemist impotriva exagerarilor curentului latinist si ca autor al poemului patriotic revolutionar Cantarea Romaniei. Trebuie amintit insa si rolul sau de indrumator in teatru, in critica literara, in folclor. El a atras atentia asupra importantei literaturii originale, de caracter specific national, recomandand scriitorilor sa se inspire din trecutul de lupta al poporului nostru si din literatura de circulatie.

Poemul Cantarea Romaniei a avut un larg ecou printre contemporani, mai intai prin excelenta versiune a lui N. Balcescu. In 1858, D. Bolintineanu incearca o traducere in versuri a poemului, atras de continutul lui patriotic, fara a putea da un echivalent.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Alecu Russo s-a născut în familia unui boier de viță veche, dar cu o situație socială relativ modestă. Copilăria și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveția. După studiile din Elveția, își continuă studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lânga Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum, în traducere.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

  • Cântarea României (1850)
  • Amintiri
  • Iașii și locuitorii lui în 1840
  • Palatul lui Duca Vodă
  • Decebal și Ștefan cel Mare
  • Piatra Teiului
  • Stânca Corbului

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Alecu Russo, amplasat în Parcul Trandafirilor din Suceava
  • 17 martie 1819 - Se naște Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pământuri într-un sat pe valea Bâcului, în Basarabia, Prodăneștii Vechi.
  • 1829 - Este trimis de către tatăl său (mama îi murise în acest an în urma epidemiei de holeră) în Elveția, la Institutul lui François Naville de la Vernier, unde învață limbile franceză și germană.
  • 1836 - Tânărul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud și Epitaphe d'Alibaud în limba franceză. Louis Alibaud fusese un tânăr care a întreprins un atentat împotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereușind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedește un revoltat, cu un deosebit simț al dreptății și al egalității, un liberal în gândire, fiind, mai apoi, ideologul mișcării revoluționare de la 1848 din Moldova.
  • 1839 - Se întoarce în Moldova, probabil la moșia de la Negrișoasa, în ținutul Bistriței, unde tatăl său arendase niște pământuri. Împreună cu Alecsandri întreprind o călătorie în ținuturile Neamțului, intrând în contact cu frumusețea folclorului, cu peisajul românesc. Acestea toate, călătorii și impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teiului.
  • 1840 - Se stabilește la Iași, în urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri și de locuitori, Alecu Russo scrie Iașii și locuitorii lui la 1848 (în franceză).
    • Scrie Studie naționale, lucrare apărută postum sub îngrijirea lui V. Alecsandri.
  • 1841 - Domnitorul Mihail Sturdza îi încredințează un post de funcționar la Tribunalul districtual de la Piatra Neamț.
  • 1845 - Alecu Russo scrie piesele Băcălia ambițioasă și Jicnicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național.
  • 1846 - Se reprezintă la Iași Băcălia ambițioasă și, apoi, Jicnicerul Vadră.
  • 1847 - Scrie articolele Poezia populară și Decebal și Ștefan cel Mare, publicate postum în Foaia societății pentru literatură și cultură română din Bucovina.
    • După încercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia populară devine o operă fundamentală de cercetare a folclorului.
  • 1848 - Participă la mișcarea revoluționară din Moldova alături de V. Alecsandri; în urma eșecului acesteia, Russo pribegește mai întâi în Ardeal, pentru ca apoi să se stabilească la Paris.
  • 1850 - Apare în România Viitoare, revistă politică a românilor exilați la Paris, Cântarea României (versiune franceză): „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» ... E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga). +
Alecu Russo
(portret de Mișu Popp)
  • 1851 - Se întoarce în țară; publică în Zimbrul scrierea Studie moldoveană sub pseudonimul Terenție Hora. +
  • 1855 - După o absență mai lungă în publicistică, Alecu Russo publică în România literară a lui Vasile Alecsandri Cugetări. Adept al unui conservatorism literar și lingvistic, fără a fi potrivnic influențelor apusene, înverșunat critic al „restauratorilor“ limbii, al latiniștilor și al „ardelenismului“, Alecu Russo vede evoluția limbii și a literaturii române cu o cumpănită gândire, ținând seama de tradiție: „Dacă este ca neamul român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și la obiceiurile pământului, unde sunt ascunse încă și formele și stilul; și de aș fi poet, aș culege mitologia română, care-i frumoasă ca și cea latină și greacă; de aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aș fi gramatic, aș călători pe toate malurile românești și aș culege limba“. +
    • Apare în România literară a lui Alecsandri Cântarea României (versiunea românească).
Mormântul lui Alecu Russo în Biserica Bărboi din Iași

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Garabet Ibrăileanu - Spiritul critic în cultura românească, Casa de editură Litera, Chișinău, 1977, pag. 85
  • George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediția a II-a, Editura Minerva, București, 1986, pag. 191
  • G. Ivașcu - Istorie literaturii române, Editura Științifică, București, 1969, pag. 454
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Alecu Russo