Edineț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Edineț
—  Oraș  —
Edineț
Edineț
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Edineț is located in Edineț
Edineț
Edineț
Edineț (Edineț)
Poziția orașului pe harta Republicii Moldova
Edineț is located in Edineț
Edineț
Edineț
Edineț (Edineț)
Poziția orașului pe harta raionului Edineț
Coordonate: Coordonate: 48°10′14″N 27°18′16″E / 48.17056°N 27.30444°E / 48.17056; 27.3044448°10′14″N 27°18′16″E / 48.17056°N 27.30444°E / 48.17056; 27.30444

Țară Republica Moldova Republica Moldova
Raion Edineț
Atestare 1431
Promovat oraș 1940

Localități componente

Guvernare
 - Primar Constantin Cojocari (PDM[1], 2015–2019)

Suprafață
 - Total 14,5 km²
Altitudine 231 m.d.m.

Populație (2014[2])
 - Total 20.200 locuitori
 - Densitate 3.544 loc./km²

Cod poștal 4601
Prefix telefonic 246

Localități înfrățite
 - Râmnicu Sărat România

Prezență online
[primăriaedineț.md Primăria Edineț]
GeoNames Modificați la Wikidata

Edineț (istoric s-a numit și Viadinți, Vidinți, Iadineți, Edinița; în rusă Единцы, transliterat Edințî, în ucraineană Єдинці, transliterat Edînți) este un important oraș din nordul Republicii Moldova, și centru administrativ al raionului omonim. Se află situat pe traseul internațional Odesa-Chișinău-Brest [3].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Orașul Edineț apare pentru prima dată, cu numele de Viadinți, în gramota domnului Moldovei Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, conform cărei el a repartizat vornicului Cupcici pământuri pentru așezarea satelor.

Dezvoltarea intensă a economiei a contribuit la creșterea numărului populației. Dacă la începutul sec. XIX numărul gospodăriilor era de 87, apoi la începutul sec. XX – 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era de origine română. Iar mai târziu se mută cu traiul în orășel și lipoveni. Crește numărul evreilor și a rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți.

În 1861 în Edineț este deschisă prima școală. În 1867 este deschisă o școală cu patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 – o școală parohială bisericească, iar peste un an – un punct de găzduire peste noapte. Din 1885 târgușorul Edineț se dezvoltă destul de furtunos pentru acele timpuri. Un rol important în dezvoltarea orașului o are și așezarea geografică a Edinețului. Prin Edineț treceau două magistrale centrale – spre Lipcani și Bălți.

Loibman Șmil a construit clădirea muzeului și a filialei Muzeului de Artă Populară în 1922. În 1924, clădirea muzeului a fost dăruită societății evreiești pentru spital. În clădirea muzeului de artă a activat și o sinagogă. La începutul sec. XX, Edineț devine un important centru comercial din nordul Moldovei. După cel de al doilea război mondial, economia orașului Edineț a cunoscut o dezvoltare rapidă. Astfel au fost construite și date în exploatare mai multe întreprinderi dintre care uzina constructoare de mașini pentru prelucrarea lemnului, fabrici de vinuri, conserve, unt, etc.

În prezent Edineț este unul dintre cele mai importante orașe din nordul republicii, având un impact major în dezvoltarea economiei țării.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul Edineț se află situat pe automagistrala Chișinău-Cernăuți la o distanță de 200 km. de Chișinău și la 8 km. de stația de cale ferată Brătușeni. Are 20.200 locuitori împreună cu satele ce intră în componența sa (Alexăndreni și Gordineștii Noi) și este centrul administrativ al raionului Edineț.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Orașul Edineț este întins pe o suprafață de 870 ha. În orașul Edineț este o grădină publică în numele lui Alecsandri, unică în felul său, cu o suprafață totală de 34,2 ha.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[4]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Moldoveni / Români 8.878 56,82%
Ruși 3.394 21,72%
Ucraineni 2.682 17,16%
Țigani 490 3,14%
Bulgari 37 0,24%
Găgăuzi 23 0,15%
Evrei 18 0,11%
Alții 102
Total 15.624 100%

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Primarul orașului Edineț este Constantin Cojocaru (PDM), reales la 28 iunie 2015.

Componența Consiliului Local Edineț (27 de consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Democrat din Moldova 9                  
  Partidul Nostru 7                  
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 6                  
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 2                  
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 1                  
  Partidul Liberal 1                  
  Blocul electoral „Platforma Populară Europeană din Moldova — Iurie Leancă” 1                  

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia locală este reprezentată de 2.191 agenți economici, numărul cărora s-a modificat neesențial în ultimii ani. Însă, la o privire atentă, observăm o schimbare structurală, astfel în ultimii trei ani s-a micșorat numărul întreprinderilor individuale și a întreprinderilor de stat, în schimb a crescut mult numărul celor care activează în bază de patent și a gospodăriilor țărănești.

În prezent Edinețul este un important centru industrial din nordul republicii. Baza economică a orașului o formează circa 20 agenți economici mari. Principalii sunt „Agromaș” S.A. care produce unelte de prelucrare a lemnului unde lucrează 84 angajați, ”Modern” S.A. care se ocupă cu cusutul hainelor și Baza de transport auto cu 97 angajați și o cifră de afaceri anuală de 2,1 mln. lei. În oraș sunt 2 hoteluri, 227 unități de comerț cu amănuntul, filiale a 5 bănci comerciale și 2 companii de asigurare.

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Strada Independenței, principala arteră din oraș.

Lungimea totală a drumurilor din localitate este de 100 km și cea mai mare parte a lor peste 55 km este cu acoperire rigidă. Orașul are un grad de gazificare înalt, au fost construite circa 46 km de gazoduct; toate instituțiile socio-culturale, întreprinderile și în jur de 3.000 case și apartamente sunt conectate la conducta de gaze. Sistemul de aprovizionare centralizată cu apă acoperă tot orașul. Lungimea totală a conductelor este de 33 km, rețeaua de canalizare are o lungime de 12,2 km. Sursele de alimentare cu apă sunt 28 fântâni arteziene și 589 fântâni publice. Din 7.040 apartamente și case din oraș 4.070 sunt conectate la sursa centralizată de alimentare cu apă.

Social[modificare | modificare sursă]

Populația orașului Edineț este de peste 25 mii locuitori dintre care cea mai mare parte o constituie moldovenii, peste 13 mii sau 53%, urmată de ruși – 5.800 persoane sau 23,2%, ucraineni 4.900 respectiv 19,6% și romi 790 persoane sau 3,1%. Restul circa 1% reprezintă minorități naționale – polonezi, bulgari, etc.

Resursele de muncă ale Edinețului sunt de circa 16,8 mii persoane. Cea mai mare parte a populației este ocupată în sfera neproductivă – 3,9 mii persoane, sfera prestări servicii – 2 mii persoane și agricultură – 1,1 mii persoane. În industrie activează 840 persoane. Pe teritoriul orașului sunt 5 instituții preșcolare, 3 școli în care învață 1.600 elevi și 4 licee cu 1.260 elevi. De asemenea este și un colegiu cu 60 studenți.

Sistemul de ocrotire a sănătății este format dintr-un spital, un centru al medicilor de familie, o stație de salvare și multe farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătății activează 137 medici și 309 personal medical mediu. Pe teritoriul orașului funcționează 2 biblioteci publice, o casă de cultură și Muzeul ținutului Edineț. Dintre colectivele artistice trebuie menționat ansamblul „Ciocârlia”.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Edineț
  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5