Hidrografia Republicii Moldova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Râul Răuțel în apropiere de Bălți

Hidrografia Republicii Moldova se referă la totalitatea apelor de pe teritoriul acesteia. Republica Moldova beneficiază de toate tipurile de unități acvatice: fluvii și râuri, lacuri și ape subterane.

Țara dispune de puține rîuri mari, însă dispune de o rețea densă de rîuri mici și pîraie, permanente sau temporare, al căror număr este de peste 3100. Lungimea totală a rețelei hidrografice depășește 16 000 km[1]. Din numărul menționat, 250 de rîuri au o lungime de peste 10 km fiecare. Dintre ele numai 8: Nistru, Prut, Răut, Bîc, Botna, Ichel, Cogîlnic, Ialpug, au fiecare o lungime mai mare de 100 km.

Rețeaua hidrografică a Republicii Moldova aparține bazinului Mării Negre. Din cauza înclinarii generale a reliefului, rîurile mari precum: Nistru și Prut au direcția de la nord-vest spre sud-est. Numai rîurile mici, afluenții din partea stîngă a Nistrului și Prutului, și rîurile ce se varsă spre sud republicii în lacurile bazinelor Dunării și Mării Negre au direcții diferite[2]. În cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat funcționează o rețea națională de observații hidrologice, care include peste 40 de stații si posturi hidrologice,situate pe râurile Nistru, Prut și pe alte râuri mai mici. În a doua jumătate a secolului XX-lea, majoritatea bălților și mlaștinilor au fost valorificate ca terenuri agricole.

Referințe[modificare | modificare sursă]