Letonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Letonia
Latvijas Republika
Republica Letonia
Drapelul Letoniei Stema Letoniei
Drapel
Devizănu are!
ImnDievs, Svētī Latviju
Amplasarea Letoniei
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Riga
Limbi oficiale letonă
Sistem politic Republică parlamentară
 -  Președinte Raimonds Vējonis[*]
 -  Prim-ministru Laimdota Straujuma
Legislativ Seim
Independență
 -  față de Imperiul Rus
declarată: 18 noiembrie 1918
recunoscută: 11 august 1920
pierdută: 17 iunie 1940
față de Uniunea Sovietică:
declarată: 4 mai 1990
recunoscută: 21 august 1991
 
Suprafață
 -  Total 64,589 km² (locul 121)
 -  Apă (%) 1,5%
Populație
 -  Estimare 2012 2.217.000 (locul 146)
 -  Recensământ 2011 2.070.371 
 -  Densitate 34.3 loc/km² 
Monedă Euro
Prefix telefonic 371
Domeniu Internet .lv
Fus orar UTC+2/+3

Letonia este o țară baltică în Europa de Nord. Capitala țării este Rīga. Granița de vest a țării o constituie Marea Baltică. În nord și în sud, Letonia se învecinează cu Estonia și respectiv Lituania, iar în est cu Rusia. Letonia are o populație de 2,070,371 de locuitori [1] și un teritoriu de 64,589 kilometri pătrați. [2] Țara are un climat temperat de sezon. [3]

In jurul anilor 900 î.e.n, zona actuală a Letoniei era ocupată de livoni și alte patru triburi baltice: curonieni, latgalieni, selonieni si semigallieni. Mai târziu, la sfârșitul secolului al XII-lea, populația locală a fost convertită la creștinism cu ajutorul misionarilor trimiși de papă. Începând cu secolul al XIII-lea, zona a fost condusă de germani. După razboiul livonian din 1558-1583, Letonia ajunge sub ocupația comuniunii Polonezo-lituaniene. În secolul XVI, Letonia este cucerita de Imperiul Suedez și adopta luteranismul ca religie oficială. Mai târziu, în perioada 1710-1917, Letonia este incorporată în Imperiul Rus.

Republica Letonia a fost înființată la data de 18 noiembrie 1918. Cu toate acestea, independența de facto a acesteia a fost întreruptă la începutul celui de-al doilea război mondial. În 1940, țara a fost anexată de Uniunea Sovietică, invadată și ocupat de Germania nazistă în 1941, și reocupată de sovietici în 1944 pentru a forma Republica Sovietică Socialistă Letonă pentru următorii cincizeci de ani. Aceasta s-a încheiat odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, iar Letonia și-a declarat restabilirea independenței la data de 21 august 1991.

Capitala Letoniei este Riga, care a fost desemnată Capitală Europeană a Culturii în 2014. Letonia este un stat unitar, alcătuit din 118 diviziuni administrative, dintre care 109 sunt municipii și 9 sunt orașe. [4] Populația nativă din Letonia este compusă din letoni și livoni. [2] Limba letonă este o limbă indo-europeană, care împreuna cu limba lituaniană face parte din familia de limbi baltice. Letonia este membră a NATO, Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, FMI, Consiliul Statelor de la Marea Baltică, OSCE și OMC. Acesta este în prezent în procesul de aderare la OCDE. Letonia este o țară dezvoltată, având un indice uman de dezvoltare foarte ridicat. [5][6] Aceasta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2014. [7]


Istoria Letoniei[modificare | modificare sursă]

Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris și a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică. Înainte de 1918 Letonia fusese o provincie a Imperiului Rus, (gubernie) condusă de un guvernator numit de țar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul acesteia includea și sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din perioada primei ocupații germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al XIII-lea și derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băștinași.

Teritoriul baltic populat de acești livi a fost treptat colonizat de o populație germană în cautare de noi pământuri și surse de venit. Pretextul prezenței crescânde a populației germane a fost creștinarea acestei populații încă păgâne la începutul anilor 1200. Erau implicați în această strategie Biserica Catolică germană și mai ales scaunul episcopal din Bremen, precum și cavalerii Ordinului Fraților de Sabie, o grupare militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră sfârșit. Inițial cele două instituții au decis să colaboreze pentru a-și împărți teritoriile însușite, după care relația a devenit competitivă și conflictuală. După o inițială ripostă a băștinașilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi baltice, prușii. Cavalerii germani au exterminat sistematic orice prezență prusacă pe teritoriul baltic, adoptând ulterior numele acestora.

In 1201 a fost fondată Riga, construită treptat pe locul unei foste așezări live. Orașul a devenit și locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga - Albert. Datorită prezenței germane din ce în ce mai numeroase, Riga devine cel mai important centru comercial din golful baltic, la gurile râului Daugava. În mai puțin de 100 de ani, Riga devenise deja membru activ și cu drepturi depline în cadrul Ligii Hanseatice. Populația locală, indiferent de apartenența tribală, este exclusă de la administrarea orașului, având un statut de paria. Riga devine începând cu anii 1210 un oraș preponderent german și va rămâne așa pentru următorii 700 de ani.

Anii 1520 afectează și statutul credincioșilor germani din Riga, când sub influența puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraților de Sabie încearcă să sustragă Bisericii Catolice toate proprietățile. Populația băștinașă este și ea implicată, chiar și indirect, în această feudă și mulți localnici (fie livi, fie lațtgali, fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice.

Județe[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1 iulie 2009, Letonia era împărțită în 27 de județe(sau raioane) și 7 orașe după cum urmează:

Actuala împărțire administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

După reforma teritorială administrativă a Letoniei, în vigoare de la data de 1 iulie 2009, țara se împarte în 109 diviziuni municipale, numite local novadi și 9 orașe republicane, local numite republikas pilsētas.

Municipalități[8]
Aglona Aizkraukle Aizpute Aknīste Aloja Alsunga Alūksne Amata Ape Auce
Ādaži Babīte Baldone Baltinava Balvi Bauska Beverīna Brocēni Burtnieki Carnikava
Cēsis esvaine Cibla Dagda Daugavpils Dobele Dundaga Durbe Engure Ērgļi
Garkalne Grobiņa Gulbene Iecava Ikšķile Inčukalns Ilūkste Jaunjelgava Jaunpiebalga Jaunpils
Jēkabpils Jelgava Kandava Kāndava Koknese Krāslava Krimulda Krustpils Kuldīga Ķegums
Ķekava Lielvārde Līgatne Limbaži Līvāni Lubāna Ludza Madona Mālpils Mārupe
Mazsalaca Mērsraga Naukšēni Nereta Nīca Ogre Olaine Ozolnieki Pārgauja Pāvilosta
Pļaviņas Preiļi Priekule Priekuļi Rauna Rēzekne Riebiņi Roja Ropaži Rucava
Rugāji Rundāle Rūjiena Salacgrīva Sala Salaspils Saldus Saulkrasti Sēja Sigulda
Skrīveri Skrunda Smiltene Stopiņi Strenč Talsi Tērvete Tukums Vaiņode Valka
Valmiera Varakļāni Vārkava Vecpiebalga Vecumnieki Ventspils Viesīte Viļaka Viļāni Zilupe

Geografia[modificare | modificare sursă]

Geografia letonă se caracterizează prin diferențele mici de nivel, punctul cel mai înalt fiind Gaizins care ajunge la doar 310 metri. De asemenea geografia letonă este puternic brăzdată de lacuri și râuri care se varsă în marea Baltică și în golful Rigăi.

Coasta letonă este scăldată de marea Baltică și de golful Rigăi care formează plaje nisipoase. Interiorul țării este format aproape în întregime de câmpii care uneori sunt întrerupte de dealuri relativ joase. În Letonia există în jur de 2300 de lacuri de origine glaciară, dintre care cel mai mare este lacul Lubāns. Zonele mlăștinoase sunt destul de extinse. Râul principal al țării este Daugava care izvorăște din Rusia și se varsă în apropierea capitalei în golful Rigăi.

Economia[modificare | modificare sursă]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Evoluţia demografică a Letoniei

După datele recensământului realizat în Letonia în 2011, țara număra o populație de 2.067.887 locuitori[9]. Principalele grupuri etnice sunt: letonii care reprezintă 52% din populația țării dar sunt minoritari în capitala acesteia(20%) și rușii care reprezintă 28% din populație. În jur de 345.000 de ruși trăiesc în republică fără a avea nici o cetățenie. Alte minorități conlocuitoare dar mult mai slab reprezentate sunt: bielorușii, polonezii, lituanienii sau ucrainienii.

Letonia are rata de creștere a populației cea mai scăzută din lume, -1,5% anual.

Religie[modificare | modificare sursă]

În jur de 80% dintre cetățenii letoni se declară creștini, împărțindu-se în ortodocși letoni(35%), romano-catolici 20% și aparținând bisericii evaghelice 25%. 15% dintre letoni se declară fără afiliere religioasă, 3% evrei și 1% musulmani.

Luteranismul a fost principala religie a țării înainte de ocupația sovietică, dar ulterior a avut un declin mai mare decât biserica catolică. Credincioșii ortodocși aparțin Bisericii Ortodoxe Letone(Latvijas Pareizticīgā Baznīca) care ține de Patriarhia Rusiei. Există un mic număr de credincioși neo-păgâni care au o credință bazată pe mitologia specifică a acestei țări.

Patrimoniu mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Letonia:

  • Centrul vechi istoric din Riga (1997)
  • Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Letoniei) (2005)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Giuseppe D'Amato Travel to the Baltic Hansa. The European Union and its enlargement to the East. Book in Italian. Viaggio nell’Hansa baltica. L’Unione europea e l’allargamento ad Est. Greco&Greco editori, Milano, 2004. ISBN 88-7980-355-7
  • Dreifelds, Juris (1996). Latvia in Transition. Cambridge University Press. ISBN 978-0521555371 
  • Rutkis, Jānis (ed.) (1967). Latvia: Country & People. Stockholm: Latvian National Foundation. OCLC 457313 
  • Arveds, Švābe (1949). The Story of Latvia: A Historical Survey. Stockholm: Latvian National Foundation. OCLC 2961684 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Population Census 2011 – Key Indicators”. Central Statistical Bureau of Latvia. 2 aprilie 2012. http://www.csb.gov.lv/en/statistikas-temas/population-census-2011-key-indicators-33613.html. Accesat la 2 iunie 2012. 
  2. ^ a b Latvia in Brief”. Latvian Institute. 2011. http://www.li.lv/index.php?option=com_content&task=view&id=12&Itemid=1060. Accesat la 5 noiembrie 2011. 
  3. ^ Weather information in Latvia”. www.travelsignposts.com. 14 martie 2015. http://www.travelsignposts.com/Latvia/latvia-riga-weather.php. Accesat la 14 martie 2015. 
  4. ^ Administrative divisions of Latvia”. www.ambermarks.com. 2015. http://www.ambermarks.com/Kartes/Rajoni/ERajoni.htm. Accesat la 14 martie 2015. 
  5. ^ Latvia – Country Profile: Human Development Indicators”. http://hdrstats.undp.org. United Nations. http://hdrstats.undp.org/en/countries/profiles/LVA.html. Accesat la 10 iulie 2013. 
  6. ^ Latvia”. World Bank. http://data.worldbank.org/country/latvia. Accesat la 15 iulie 2013. 
  7. ^ EU and euro”. Bank of Latvia. http://www.bank.lv/en/eu-and-euro/eu-and-euro. Accesat la 16 iulie 2013. 
  8. ^ Superficie y Población de Cada Municipalidades.
  9. ^ http://www.csb.gov.lv/en/statistikas-temas/population-census-2011-key-indicators-33613.html

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • The Road to the European Union: Estonia, Latvia, and Lithuania, Jacques Rupnik, Vello Pettai, Jan Zielonka, Manchester University Press; Distributed exclusively in the USA by Palgrave, 2003

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Letonia


Flag of Latvia.svg LetoniaLetoniLimba letonă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal