Sari la conținut

Protestele de la Chișinău din 2009

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Revolta de la Chișinău
Informații generale
Perioadă 6 – 8 aprilie 2009
Loc Piața Marii Adunări Naționale, Chișinău, Republica Moldova
Cauze Neacceptarea rezultatelor comunicate ale alegerilor din 5 aprilie 2009
Obiective

  • Efectuarea unor noi alegeri
  • Proclamarea limbii române, ca limbă oficială în stat
  • Revenirea la studierea în școli a obiectului Istoria românilor
Caracteristici

Părți implicate
Protestatari antiguvernamentali
Figuri politice

Lideri în opoziție:

Lideri guvernamentali:

Număr
peste 50,000 de protestatari[1]
necunoscute
Victime
Morți 4[4]
Răniți 270[2][3]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Protestele de la Chișinău, începute pe 6 aprilie 2009 și supranumite Revolta de la Chișinău, reprezintă o serie de manifestații de contestare a alegerilor parlamentare din Republica Moldova desfășurate pe 5 aprilie.

Cauze

[modificare | modificare sursă]

Ceea ce a determinat protestele a fost anunțarea rezultatelor preliminare din 5 aprilie care au atribuit aproape 50 % din voturi Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.[5]

Articol principal: Alegeri legislative în Republica Moldova, aprilie 2009

Totuși, raportul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) cu privire la alegerile din 5 aprilie a adus calificări pozitive procesului de votare, menționând calmul relativ din ziua scrutinului, deși au fost raportate câteva incidente. Cu toate acestea, baroneasa Emma Nicholson, parlamentar european și observator acreditat la alegerile din Republica Moldova a criticat raportul OSCE cu privire la desfășurare scrutinului într-un interviu acordat postului de radio britanic BBC, declarând că ea și alți observatori au avut impresia că sistemul a putut fi manipulat, fără însă a avea dovezi:[6][7]

„Problema este că e vorba de un raport al OSCE și în organizație sunt, bineînțeles, rușii. Iar punctul lor de vedere a fost destul de diferit, substanțial diferit de al meu, spre exemplu.[...] M-am luptat din greu, la fel ca alții, să introduc o serie de declarații ferme în raport, dar punctele noastre de vedere au fost respinse.[...] La ora 1.00 noaptea comuniștii aveau 35% din voturi, iar cele 15-16 partide de opoziție aveau împreună 40-45%. La ora 8.00 dimineața, situația s-a schimbat radical. Comuniștii aveau 50%, iar opoziția înregistra un procent foarte mic.”
—Baroneasa Emma Nicholson, europarlamentar britanic, parte a misiunii OSCE de supervizare a alegerilor din Republica Moldova

Pe de altă parte, Coaliția 2009 pentru alegeri libere și corecte, o asociație de organizații neguvernamentale locale care a participat la observarea alegerilor, a calificat scrutinul din 5 aprilie ca fiind incorect și parțial liber.[8]

Deși populația Republicii Moldova este în scădere, numărul alegătorilor a fost majorat cu aproximativ 200 de mii, fapt ce a generat suspiciuni privind existența unor așa-numite "suflete-moarte". Totodată, a stârnit nedumerire refuzul guvernării de a deschide mai multe secții de votare în statele europene cu un număr mare de muncitori moldoveni.[9]

O altă cauză este protestul împotriva nivelului de viață scăzut. Cu venitul lunar mediu sub 250 USD și rata șomajului ridicată, Republica Moldova era considerată cea mai săracă țară din Europa. PCRM, la putere din 2001, nu a reușit să redreseze economia, iar perspectiva perpetuării situației timp de încă cel puțin patru ani era considerată inacceptabilă.[10]

Desfășurarea evenimentelor

[modificare | modificare sursă]
Harta zonei centrale a Chișinăului cu amplasarea clădirilor Parlamentului, Președinției și Guvernului

6 aprilie: Proteste spontane, pașnice

[modificare | modificare sursă]
Protestatari în Chișinău.

După publicarea primelor rezultate oficiale de către Comisia Electorală Centrală, conform cărora Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut pentru a treia oară consecutiv majoritatea în Parlament, reprezentanți ai societății civile—Asociația Obștească „Hyde Park” și Think Moldova— au declarat ziua de 6 aprilie drept „Ziuă Națională de Doliu” și au chemat pe cei interesați să se adune pentru a aprinde lumânări în acest sens.[11] Vestea despre demonstrație s-a răspândit rapid prin mesaje text și pe Internet, prin intermediul serviciilor de mesageriei instantanee și a rețelelor sociale, adunând circa 15 mii de participanți.[12] În cele din urmă la manifestație s-au alăturat și liderii principalelor formațiuni de opoziție, care s-au solidarizat cu protestatarii, iar liderul PLDM, Vlad Filat, i-a chemat în mod public să se adune pe 7 aprilie pentru a continua demonstrațiile.[11] În același context, Vlad Filat, a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunțând organizarea unor ample acțiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal și Alianța „Moldova Noastră”; Serafim Urechean, liderul Alianței „Moldova Noastră”, a reiterat coordonarea pozițiilor partidelor de opoziție.[13] Tinerii au scandat sloganuri ca „Alegeri repetate”, „Jos dictatura” sau „Nu fraudării alegerilor”, iar protestele s-au desfășurat fără incidente.[14] Natalia Morar, o jurnalistă dizidentă de origine moldoveană, expulzată din Federația Rusă,[15] și totodată una dintre organizatoarele manifestației, a subliniat caracterul apolitic al manifestației.[14] Grupările pro-democrație au calificat protestele ca o reacție spontană la rezultatele alegerilor, reacție care a crescut rapid în intensitate prin intermediul Internetului și a telefoanelor mobile, în timp ce reprezentanții principalelor partidelor de opoziție nu și-au asumat un rol major în desfășurarea protestelor.[16]

7 aprilie: Violențe în centrul Chișinăului

[modificare | modificare sursă]

Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii[17] de persoane, susținători ai opoziției au ieșit pe străzile Chișinăului, ca să conteste victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. Liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și le-au incendiat.[18] În Președinție, datorită pasivității suspecte a forțelor de ordine, manifestanții au pătruns forțând ușa și stricând geamurile cabinetelor de unde au sustras documente importante de stat (care au fost mai târziu arse), mobilier și computerele Aparatului Președintelui.[a][20] În Parlament, manifestanții au ocupat câteva birouri, iar în celelalte se baricadaseră polițiștii. Persoanele care au pătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradă o parte din mobilier și i-au dat foc. Etapa care poate fi definită drept "asediul Președinției și a Parlamentului" a durat aproximativ două ore.[21] Numărul "asediatorilor" era de circa o sută de persoane.[22]Poliția din capitală a intervenit, utilizând tunuri de apă și gaze lacrimogene. În replică, protestatarii au răspuns acțiunii poliției printr-un „bombardament” cu pietre și chiar cu cocktailuri Molotov.[21] În timpul demonstrațiilor, unii dintre manifestanți au agitat steaguri românești, precum au și arborat drapelului României și al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului și Președinției.[23]

Președintele Parlamentului, Marian Lupu, a acuzat o tentativă de lovitură de stat, sugerând că ar fi orchestrată de anumite organizații din România. Liderii partidelor de opoziție s-au delimitat de violențe, cerând autorităților de stat să nu implice deloc opoziția în aceste violențe, motivând că aceștia nu sunt responsabili de acțiunile care au avut loc pe 7 aprilie.[24] Opoziția a început negocieri cu guvernul, în urma cărora însă, nu s-a ajuns la niciun acord,[25] iar președintele Voronin a continuat să acuze organizatorii de tentativă de lovitură de stat, susținând că are dovezi ferme că în mulțime s-ar afla și grupări fasciste de origine română.[26]

În timpul zilei, toate unitățile administrative au fost deconectate de la internet, astfel încât lucrătorii din ministere să fie „protejați de știrile despre proteste”. Autoritățile se temeau că oamenii din ministere ar fi putut ieși masiv în stradă sau ar fi putut coopera cu protestatarii pentru deschiderea instituțiilor de stat, potrivit Ziarul de Gardă.[27] Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar rețeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chișinăului.[27] Televiziunea publică Moldova 1 în acest timp difuza desene animate și alte emisiuni de divertisment.[28] Aproximativ 18 jurnaliști români, reprezentanți ai agențiilor Associated Press, EPA, France Press, Intact Images, NewsIn, Mediafax, Reuters, ziarele Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, Ziua și televiziunea Realitatea TV, au fost opriți la frontiera Republicii Moldova și li s-a refuzat intrarea în țară.[29] La fel s-a procedat și cu grupul de jurnaliști georgieni de la Imedia și Rustavi-2.[30]

Calmarea protestelor și reacția autorităților

[modificare | modificare sursă]

În cursul nopții de 7 spre 8 aprilie, poliția a făcut uz de arme cu gloanțe oarbe și a arestat 193 de studenți,[31] printre care și jurnalista Natalia Morar, sub acuzația de instigare la violențe.[32]

Arborarea drapelului UE pe clădirea Parlamentului la 7 aprilie 2009: protestatarii sunt însoțiți de polițiști în uniforme

Imediat după calmarea protestelor—în zilele imediat următoare violențelor protestele s-au desfășurat pașnic în Piața Marii Adunări Naționale[31]—jurnaliștii moldoveni au descoperit mai multe indicii suspecte în privința protestelor violente de la Chișinău: imagini video în care se vede clar cum persoanele care au arborat drapelul României și al UE pe clădirea Președinției au fost ajutate de polițiști în uniforme, retragerea prematură a forțelor de poliție din fața protestatarilor și pasivitatea pompierilor în stingerea incendiului de la Parlament.[33] Pe 8 aprilie, liderii opoziției s-au desolidarizat de actele de vandalism și distrugere din Chișinău, considerând că provocările au fost implementate și organizate de comuniști pentru a deturna atenția de la fraudarea scrutinului electoral. S-a afirmat că forțele de ordine au permis acțiunile provocatorilor.[34] În legătură cu aceasta, opoziția de la Chișinău a remis câteva declarații de presă în cursul zilei de 9 aprilie în care a reiterat acuzele potrivit cărora puterea comunistă s-a făcut vinovată de provocarea tulburărilor sociale din Moldova.[8][33][35][36] Reprezentanții PLDM au afirmat, în același timp, că printre provocatori s-au aflat și membri ai „Noii generații” a PPCD.[37] Totodată, au apărut relatări despre agresarea mai multor jurnaliști de la Jurnal de Chișinău și Ziarul de Gardă, precum și sechestrarea unor cetățeni de către persoane în civil în prezența camerelor de filmat.[38][39][40][41]

La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naționale similar FSN-ului românesc și condus de scriitorul Nicolae Dabija. Din CSN fac parte reprezentanți ai studenților moldoveni, membri ai societății civile și niciun politician.[42] În urma protestelor s-au înregistrat 3 victime (Valeriu Boboc, Eugen Țapu si Ion Țâbuleac) iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.[43] În timpul reținerii, al transportării către comisariatele de poliție și ulterior în interiorul acestora, ofițerii de poliție au bătut și au abuzat demonstranții, iar în unele cazuri au agresat jurnaliști și au confiscat înregistrările video realizate de aceștia. La comisariatele de poliție, persoanele reținute au fost deținute în condiții inumane, fără hrană și apă, fără acces la canalizare, îngrijire medicală sau asistență juridică efectivă, uneori timp de câteva zile, fiind totodată supuse unor tratamente degradante și umilitoare. Pe parcursul mai multor zile poliția a reținut cel puțin 674 de persoane, inclusiv copii de 13 ani.[44]

Alte orașe

[modificare | modificare sursă]

Proteste de solidaritate față de manifestanții din Chișinău au avut loc în Cimișlia,[45]Bălți, Ungheni ș.a., în schimb în unele orașe (mai ales în regiunea autonomă Găgăuzia) au fost condamnate acțiunile protestatarilor din 7 aprilie.

În România au avut loc proteste în semn de solidaritate cu manifestanții din Republica Moldova în orașele București, Iași, Timișoara, Cluj Napoca, Brașov, Constanța, Suceava, Galați, Hunedoara, Valea Jiului și nu numai.[46]

Manifestații au avut loc și în fața ambasadei Republicii Moldova din Washington[47], precum și în Boston, S.U.A.[48][49] și Londra în Regatul Unit.[50]

Reacții diplomatice

[modificare | modificare sursă]

Republica Moldova Președintele moldovean Vladimir Voronin a cerut ajutorul Occidentului pentru a reinstaura ordinea în Republica Moldova.[51]

Rusia Președintele rus, Dmitri Medvedev, în cursul unei conversații telefonice cu omologul său moldovean Vladimir Voronin a făcut apel „la reglementarea pașnică” a crizei din Republica Moldova, „cât mai rapid”, conform unui comunicat al Kremlinului.[54]
Șeful Comisiei Dumei de Stat pentru relația cu CSI, Alexei Ostrovski, a afirmat:[55]

„Ei (serviciile secrete Occidentale și Bucureștiul - menționate anterior în declarație) vor să influențeze asupra acestei poziții, să o schimbe și să atragă țara în structurile euroatlantice. Un ajutor important este acordat de anumite forțe din România, care vrea să înghită Moldova pentru a crea un nou stat în această regiune.”

Vice-ministrul de externe rus, Grigori Karasin, și-a exprimat îngrijorarea referitor la „protestele provocate în Republica Moldova” și a reamintit că toți observatorii de la Comunitatea Statelor Independente la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa au fost de acord că scrutinul din Moldova s-ar fi desfășurat corect.[56]

Ministrul de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a reiterat lipsa unui temei pentru repetarea alegerilor și și-a exprimat speranța „că atât Uniunea Europeană cât și conducerea României, care a condamnat public violența, vor întreprinde acțiuni pentru ca steagurile și lozincile românești să nu fie folosite drept camuflaj pentru subminarea statalității Moldovei”.[57]

Uniunea Europeană Din partea Uniunii Europene, Comisarul European pentru Relații Externe, Benita Ferrero-Waldner, s-a declarat îngrijorată de demonstrațiile violente și a cerut celor implicați să înceteze orice acte de violență,[58] iar înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și Securitate Comună, Javier Solana, a declarat că nu aprobă demonstrațiile violente din centrul Chișinăului.[59] Parlamentul european a adoptat o rezoluție în luna iunie 2009 prin care a condamnat "campania masivă de hărțuire, gravele încălcări ale drepturilor omului și toate celelalte acțiuni ilegale întreprinse de guvernul Republicii Moldova"[60]

România Prim-ministrul român Emil Boc, înainte de asaltul asupra clădirilor statale, a reiterat susținerea României pentru integrarea Moldovei în UE și a declarat că politica internă ține de suveranitate. După apariția unei poziții a UE, Ministerul de Externe a transmis autorităților de la Chișinău să nu cedeze violenței și provocărilor.[61]

Relațiile cu România

[modificare | modificare sursă]

În cursul zilei de 8 aprilie, președintele Vladimir Voronin, președinte în exercițiu după expirarea mandatului de șef al statului pe 7 aprilie, a reiterat acuzațiile că România s-ar fi aflat în spatele protestelor violente de la Chișinău, anunțând expulzarea ambasadorului român la Chișinău, Filip Teodorescu și reintroducerea sistemului de vize pentru cetățenii români.[62] Într-un comunicat de presă, Ministerul Afacerilor Externe al României a respins categoric acuzațiile președintelui Vladimir Voronin privind presupusa implicare a României în acțiunile de protest, calificând declarațiile drept provocări.[63] În același comunicat se menționa caracterul aberant al măsurilor unilaterale de introducere a sistemului de vize pentru cetățenii români dornici să intre în Republica Moldova.[63] Pe de altă parte, Mihnea Constantinescu a primit avizul comisiilor de politică externă ale Senatului și Camerei Deputaților ale României pentru postul de ambasador al României în Republica Moldova dar a fost respins de autoritățile de la Chișinău.[64]

Pe 9 aprilie, Uniunea Europeană a cerut Republicii Moldova normalizarea relațiilor cu România.[65]

Urmări

[modificare | modificare sursă]

Comisia Electorală Centrală a adoptat în noaptea dintre 8 și 9 aprilie o decizie privind punerea la dispoziția formațiunilor de opoziție a listelor de alegători, pentru depistarea unor presupuse fraude.[66] CEC a dispus, de asemenea, ca toate voturile să fie renumărate în ziua de . Chiar dacă o renumărare nu avea cum să releve fraudarea alegerilor (voturile false sau date în numele altor persoane fiind deja înregistrate),[67] ea a avut ca efect o mică, dar importantă modificare a rezultatului: Partidul Comuniștilor a pierdut un mandat, ceea ce a făcut ca el să nu poată alege singur președintele țării.[68] Cum toate partidele din opoziție s-au coalizat pentru a boicota votul și a bloca alegerea președintelui, Parlamentul s-a dizolvat și au urmat noi alegeri în iulie.[69] Între timp, o facțiune din Partidul Comuniștilor, în frunte cu Marian Lupu, s-a separat[70] și a trecut la Partidul Democrat din Moldova,[71] care s-a aliat cu opoziția, iar alianța rezultată a preluat guvernarea.[72]

Sentințe

[modificare | modificare sursă]

Scriitorul și scenaristul rus Eduard Baghirov a fost arestat pe sub acuzația că a incitat la escaldarea violentă a protestelor cu scopul de a destabiliza Republica Moldova.[73] În cursul anchetării, arestul a fost înlocuit cu arestul la domiciliu, iar Baghirov a profitat de aceasta și a fugit în Ucraina și apoi în Rusia.[74] El a fost condamnat în lipsă la 5 ani de închisoare,[75] dar nu a fost încarcerat niciodată și a activat ca propagandist al Kremlinului până la moartea lui în 2023.[76][77]

În primele zile de după proteste, mai mulți tineri participanți la proteste au fost arestați și agresați.[68] Doi ani și jumătate mai târziu, statul moldovean a fost condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) la plata a 15.000 de euro despăgubiri unui tânăr arestat în timpul protestelor și agresat fizic de autorități.[78] Au urmat și alte cazuri în care Republica Moldova a fost condamnată de CEDO la plata de despăgubiri în urma evenimentelor.[79]

Imagini

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note de completare

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Un raport al ONG-ului pentru protejarea drepturilor omului Credo trăgea în 2010 concluzia că conducerea statului și a forțelor de ordine a acționat deliberat pentru a submina caracterul pașnic al protestelor.[19]

Note bibliografice

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Ole, ole, Basarabie! Arhivat în , la Wayback Machine., Ziua nr. 4507/8 aprilie 2009, accesat 9 aprilie 2009
  2. ^ La Spitalul de urgență din Chișinău s-au adresat 78 de răniți Arhivat în , la Wayback Machine., Noutăți Moldova, 8 aprilie 2009
  3. ^ [1][nefuncțională]
  4. ^ 5 ani cu intrebari, dar fara raspunsuri, pentru familia Boboc "A luptat pentru libertate, a luptat pentru noi"
  5. ^ Paul Ciocoiu, Vlad Odobescu - Tinerii zgâlțâie comunismul la Chișinău, Evenimentul Zilei, 8 aprilie 2009, accesat 8 aprilie 2009
  6. ^ „Romania blamed over Moldova riots” (în engleză). BBC. . Accesat în . 
  7. ^ „Emma Nicholson critică raportul OSCE referitor la alegerile din Republica Moldova”. Cotidianul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b Ilona Spătaru (). „CEC de la Chișinău spune că nu va iniția procedura de renumărare a voturilor din 5 aprilie”. RFI. Accesat în . 
  9. ^ Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 14. 
  10. ^ en „Moldova students raid parliament”. BBC News. . Accesat în . 
  11. ^ a b Denis Cenusa (). „Revoltele de la Chișinău nu sunt tocmai portocalii”. Adevărul. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Romania blamed over Moldova riots (România învinuită pentru tulburările din Moldova)” (în engleză). BBC. . Accesat în . 
  13. ^ „PLDM nu recunoaște rezultatul alegerilor și anunță organizarea unor ample acțiuni de protest”. Unimedia. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b „Mii de tineri protestează în centrul Chișinăului în acest moment împotriva fraudării alegerilor și regimului comunist”. Unimedia. . Accesat în . 
  15. ^ „New Times Staffer Non-Grata in Russia” (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „What is behind unrest in Moldova? (Ce se află în spatele tulburărilor din Moldova?)” (în engleză). BBC. . Accesat în . 
  17. ^ „Proteste violente la Chișinău”. Cotidianul. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Corespondentul Hotnews.ro transmite din mijlocul protestatarilor”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO) (mai 2010). „Dintre Neglijență, Rea Intenție și Oportunități Ratate: Analiza Manifestațiilor din 6-7 Aprilie 2009. Partea 4” (PDF). Accesat în . 
  20. ^ Clădirea Parlamentului din Chișinău a fost incendiata Mai mult nici Presedintia nu este pazita, politistii si jandarmii aflandu-se la mare distanta de cele doua cladiri. Ziarul Financiar, 7 aprilie 2009
  21. ^ a b Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 33. 
  22. ^ Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 34. 
  23. ^ Revoltă în Republica Moldova: Manifestanții au ocupat clădirea Parlamentului, realitatea.net, accesat 7 aprilie 2009
  24. ^ „Marian Lupu a admis parțial că protestele violente nu au fost organizate de opoziție”. Moldova Azi. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ C.P.; Valeriu Vulcan (). „Informatii contradictorii de la negocierile Guvern - Opozitie. Liderii opozitiei sustin ca nu s-a ajuns la nici un rezultat”. Hotnews.ro. 
  26. ^ „Vladimir Voronin despre manifestanti: O mana de fascisti beti de furie incearca sa comita o lovitura de stat”. Departamentul News Hotnews.ro. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ a b Vitalie Călugăreanu (). „Protestele de la Chișinău se reiau miercuri dimineață”. Deutsche Welle. Accesat în . 
  28. ^ Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 56. 
  29. ^ Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 72. 
  30. ^ Coord. Ciubotaru, Adrian (). Revoluţia Twitter. Episodul întâi: Republica Moldova. ARC, Știința. p. 73. 
  31. ^ a b „Poliția a împușcat cu gloanțe false în timpul nopții și a arestat 193 de studenți”. Unimedia. . Accesat în . 
  32. ^ „Jurnalista moldoveană Natalia Morar, acuzată oficial de instigare la proteste”. Mediafax. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ a b „Guvernarea comunistă de la Chișinău, acuzată că a înscenat protestele violente”. Deutsche Welle. . Accesat în . 
  34. ^ Opoziția se desolidarizează de actele de vandalism de la Chișinău, ziare.com, accesat 8 aprilie 2009
  35. ^ „Declarație a PL susține că răspunderea pentru tulburările sociale din Moldova aparține puterii”. Radio Europa Liberă. . Accesat în . 
  36. ^ „PLDM: Provocatorii de la acțiunea de protest par a fi tinerii amnistiați de Voronin în Anul Tineretului”. Unimedia. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ PLDM: Printre provocatori sunt membri ai „Noii generații” a PPCD jurnaltv.md, accesat 8 aprilie 2009
  38. ^ Vitalie Călugăreanu (). „Represalii la Chișinău”. Deutsche Welle. Accesat în . 
  39. ^ Ion Bitlan (). „Jurnaliști bătuți și copii dispăruți”. Vocea Basarabiei. Accesat în . [nefuncțională]
  40. ^ „Vânătoarea de oameni continuă!”. Ziarul de Gardă. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Poliția sechestrează oamenii din stradă, la întâmplare..”. Jurnal TV. . Accesat în . 
  42. ^ La Chișinău a fost organizat un Comitet al Salvării Naționale, similar cu FSN-ul, realitatea.net, accesat 13 aprilie 2009
  43. ^ Dovada crimelor miliției lui Voronin
  44. ^ Bencomo, Clarisa (). Entrenching Impunity = Sub acoperirea impunității: Raport despre reacția autorităților moldovenești la violența poliției în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009 : Moldova's response to police violence during the april 2009 post-election demonstrations. Cartier. p. 90. 
  45. ^ Protest la Cimișlia 7 aprilie 2009 youtube.com, accesat 8 aprilie 2009
  46. ^ Sute de studenți din țară au protestat miercuri, în semn de solidaritate cu manifestanții de la Chișinău, Miercuri, 08 aprilie 2009 16:42]
  47. ^ Moldovenii au manifestat în fața Ambasadei de la Washington, realitatea net, accesat 13 aprilie 2009
  48. ^ Manifestație în Boston: Susțineți democrația în Moldova, realitatea net, accesat 13 aprilie 2009
  49. ^ "Elita romaneasca de la Harvard si MIT sprijina democratia din Republica Moldova: Romanian Student Association at MIT si Harvard Romanian Association"
  50. ^ Marius Mihăescu (). „Moldova: Procuratura a deschis dosare pe numele a trei lideri ai opozitiei”. Hotnews.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ en Moldova calls on West to help restore order, Reuters, accesat 7 aprilie 2009
  52. ^ ru Эксперт: Приднестровье получило наглядное подтверждения опасности реинтеграции с Молдавией Arhivat în , la Wayback Machine. (română Expert: Transnistria a primit o confirmare evidentă a riscurilor de reintegrare cu Moldova), RIA „Novîi region”, accesat 8 aprilie 2009
  53. ^ Știrile ProTV, 8 aprilie, ora 21:51, stirileprotv.ro, accesat 8 aprilie 2009
  54. ^ en AFP Arhivat în , la Wayback Machine. afp.com, accesat 7 aprilie 2009
  55. ^ Laurențiu Mihu - Moscova acuză Bucureștiul că destabilizează Moldova, România liberă, 8 aprilie 2009, accesat 8 aprilie 2009
  56. ^ „Diplomațiile internaționale către Chișinău: Nu cedați violenței!”. ProTV. . Accesat în . 
  57. ^ „Rusia cere UE și României să apere suveranitatea Republicii Moldova”. Vocea Rusiei. . Accesat în . [nefuncțională]
  58. ^ BASA-press Arhivat în , la Wayback Machine., basa.md, accesat 7 aprilie 2009
  59. ^ en EU's Solana urges calm in Moldova, Reuters, accesat 7 aprilie 2009
  60. ^ "Moldova: MEPs condemn grave violations of human rights following parliamentary elections"
  61. ^ Diplomațiile internaționale către Chișinău: Nu cedați violenței!, stirileprotv.ro, accesat 7 aprilie 2009
  62. ^ Valetina Ursu (). „Autoritățile comuniste pun protestele pe seama României”. Europa Liberă. Accesat în . 
  63. ^ a b „Poziția MAE privind recentele decizii ale autorităților de la Chișinău”. MAE. . Accesat în . 
  64. ^ „Constantinescu a primit avizul pentru a fi numit ambasador la Chișinău”. Mediafax. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ „UE cere Moldovei sa normalizeze relatiile cu România”. RFI. . Accesat în . 
  66. ^ „Opoziția din R. Moldova are patru zile pentru a verifica listele electorale”. Mediafax. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ Benea, Radu (), Opoziţia speră ca justiţia să invalideze alegerile, Radio Europa Liberă 
  68. ^ a b 7 aprilie, 2009. Peste 15 ani (în rusă), noi.md 
  69. ^ Moldova, tot fara presedinte ales! - Știrile ProTV, stirileprotv.ro 
  70. ^ Botnaru, Vasile (), Marian Lupu îşi dă demisia din Partidul Comuniştilor, Radio Europa Liberă 
  71. ^ Moldova, Europa Liberă (), Evadări din Partidul Comuniştilor, Radio Europa Liberă 
  72. ^ CRONOLOGIE: Criza politică în Republica Moldova din 2009 şi până în prezent, Mediafax,  
  73. ^ Eugenia Pogor (), Ambasada Federației Ruse sare în apărarea scriitorului rus Eduard Baghirov, arestat la Chișinău, adevarul.ro 
  74. ^ Barbăroșie, Liliana (), De ce şi cum a evadat Eduard Baghirov?, Radio Europa Liberă 
  75. ^ Adevărul Moldova (), Eduard Baghirov, condamnat la 5 ani de închisoare după 6 ani de la evenimentele din aprilie 2009. Reacţia a venit imediat, adevarul.ro 
  76. ^ Scriitorul azer Eduard Ismailovici Baghirov, unul dintre „confidenții” lui Vladimir Putin, a murit la Moscova, la vârsta de 47 de ani., Gândul,  
  77. ^ Teodor Serban (), Moartea fulgerătoare a unui ”confident” al lui Vladimir Putin, arestat în Republica Moldova. ”Toate organele au cedat”, Ziare.com 
  78. ^ Neagu, Alina (). „CEDO: Republica Moldova, condamnata in premiera sa ii plateasca despagubiri unui tanar batut de politisti la protestele din aprilie 2009”. Hotnews.ro. 
  79. ^ FOTO | 9 ani de la 7 aprilie 2009. Ancheta, practic abandonată, demnitarii care poartă vina, nepedepsiți, Radio Chișinău,  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Protestele de la Chișinău din 2009
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Protestele_de_la_Chișinău_din_2009&oldid=17454277