Biserica Armenească din Chișinău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

47°01′51″N 28°50′37″E / 47.030785°N 28.843706°E / 47.030785; 28.843706

Biserica Armenească Sfânta Maica Domnului
AIRM - Armenian church of Chișinău - nov 2015 - 01.jpg
Localitate Chișinău, Republica Moldova
Adresa Piața Veche, 8
Ctitor Baronul Oganes
Cult Apostolic Armean
Descriere arhitecturală
Data începerii 1803
Data finalizării 1804
Specificații
Hram Maica Domnului
Materiale piatră, lemn

Biserica Armenească Apostolică Sfânta Maica Domnului este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de Științe.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Este biserica comunității armenești, care au construit-o începând cu anul 1803, fiind folosite fundațiile unei biserici moldovenești mai vechi. Biserica se afla în partea de sud-est a centrului istoric al Chișinăului vechi, un important element de reper al planului urban medieval. Biserica armenească, construită cu cheltuiala baronului Oganes, fiul lui Acopgian, și a copiilor săi în memoria părinților, a moștenit de la biserica moldovenească planul alungit, de tip navă, rotunjit la est de vasta absidă altarului. Multe particularități au fost introduse în arhitectura ei după intrarea acesteia în posesia armenilor: lipsește peretele despărțitor dintre naos și pronaos, caracteristic pentru ortodoxia de vest, au apărut compartimentele laterale, așa numitele horane, spații construite special pentru altarele laterale. Atunci a fost construit și turnul clopotniței, alipit la fațada de vest, modificate bolțile interioare și alipită o încăpere la nordul navei, unde se botezau pruncii. În 1804 a fost construit pridvorul de sud, unde în peretele de est a fost montat al doilea altar cu o catapeteasmă din lemn.

În 1885 a avut loc restaurarea bisericii și lucrări de amploare efectuate cu cheltuiala lui Oganes, fiul lui Manuc Bei. O puternică notă orientală a fost introdusă prin construcția loggiei, alipite pridvorului de sud, construit deasupra mormintelor familiei Manuc Bei, în arhitectura căreia au fost promovate trăsături specifice arabo-musulmane, dar soluția planimetrică face parte din moștenirea armenească. Autor al acestei construcții este considerat arhitectul A.I. Bernardazzi.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Pereții clădirii au fost înălțați cu cca. 65 cm, partea nouă fiind evidențiată printr-o arcatură ce amintea ocnițele medievale, amplasată perimetral sub cornișa cu muluri neoclasice. Bolțile vechi au fost demolate și înlocuite cu altele noi, cu o influență a stilului baroc. Bolta cilindrică, susținută de arcuri dublouri, a fost străbătură de mici calote sferice. Suprafețele lor și peretele de apus au fost acoperite cu fresce. A fost înălțată cu un nivel și clopotnița, silueta ei devenind mai elegantă, ultimul nivel fiind împodobit cu detalii din arhitectura neoclasicismulu francez.

În timpul acestei reconstrucții au fost introduce forme caracteristice Armeniei istorice: acoperișul clopotniței a devenit piramidal, au fost ridicate mici turle decorative, în forme similare, deasupra altarului și pridvorului de sud, arhitect Alexandru Bernardazzi. Tot în această perioadă a refacerii capitale a edificiului a fost montată și decorația sculptată a portalului de la intrarea principală prin turnul clopotniței, o compoziție artistică în care au fost incluse și cruci sculptate, motiv folosit în sculptura armenească cu denumirea hacikar.

În anii 70 ai secolului a XX-lea biserica a fost restaurată, arhitect Agasi Ambarțumian.

Legături externe[modificare | modificare sursă]