Pasăre

Pasăre
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]​	Biota
Supraregn[*]​	Eukaryota
Regn	Animalia
Subregn	Bilateria
Infraregn[*]​	Deuterostomia
Încrengătură	Chordata
Subîncrengătură	Vertebrata
Infraîncrengătură[*]​	Gnathostomata
Supraclasă[*]​	Tetrapoda
Clasă	Sarcopterygii
Subclasă[*]​	Dipnotetrapodomorpha
Clasă
Aves
L., 1758

Păsările (Clasa Aves) sunt vertebrate ovipare înalt dezvoltate care au capacitatea de a zbura, deși sunt reprezentanți ce trăiesc doar în mediul terestru. Sunt mai mult de 9000 de specii. Păsările au fost împărțite după Feider și colab. În 1976, în două subclase și anume Saurure (Archaeornithes) și Ornithurae (Neornithes).

Caracteristici generale

• Forma corpului este aerodinamică; învelișul extern, produs de piele, este alcătuit din pene, fulgi și puf.
• Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar cele posterioare cu piele solzoasă care ne amintește de reptile.
• Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase și formează ciocul.
• Aparatul digestiv este alcătuit din cavitate bucală fără dinți, gușă, stomac glandular, stomac musculos (pipotă), intestin subțire și intestin gros, care se termină cu cloaca.
• Respirația este pulmonară; plămânii sunt in legătură cu 9 saci aerieni și cu oasele pneumatice.
• Temperatura corpului este constantă datorită respirației și circulației active.
• Lipsește vezica urinară
• Înmulțirea se face prin ouă, pe care le clocesc.

Morfologie externă

Morfologia capului

Morfologie externă, vezi:

• Capul
• Trunchiul
• Membrele
  • Membrele anterioare la păsări
  • Membrele posterioare la păsări

Morfologie internă

Tegumentul păsărilor

Este acoperit de pene, fulgi sau puf, adică solzi cornoși metamorfozați.

Schelet

Scheletul porumbelului

Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masa oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie). A apărut carena, ce asigură o mișcare mai bună a aripilor.

În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor, încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă , capul la un unghi de până la 180 de grade.

Scheletul craniului

Craniul păsărilor se împarte după Feider și colab., 1976 în:

• neurocraniu;
• viscerocraniu.

După alți autori craniul păsărilor constă din 3 părți:

• dermatocraniu;
• viscerocraniu;
• neurocraniu.

Scheletul trunchiului

Scheletul păsării constă din:

• Coloana vertebrală la păsări.
• Coaste
• Stern.

Abdomenul păsărilor constă din coaste, coracoid și osul iadeș, care se unesc prin intermediul carenei. Coastele se împart în mai multe regiuni:

1. secțiunea vertebrală;
2. secțiunea sternală;
3. procesul urcinat.

Scheletul membrelor

Scheletul membrelor anterioare

Aripile păsărilor sunt foarte dezvoltate. Umărul este alcătuit din

1. scapula;
2. procesul acromion al scapulei;
3. clavicula;
4. fossa glenoidă;
5. coracoid și
6. humerus.

Humerusul se unește cu ulna și radius pentru a forma cotul. Acestea din urmă sunt unite cu osul carpometacarpus, prin intermediul oaselor radiale și ulnare, care formează un fel de mână a păsării. Aceasta are 3 degete, (excepție struțul) dintre care 2 sunt nedezvoltate, fiecare deget constând din câte 2 falange.

Scheletul membrelor posterioare

Pelvisul păsărilor este format din 4 oase și formațiuni osoase:

1. Illium;
2. Ischium;
3. Pubis;
4. Fossa acetabulară.

Partea superioară a membrelor constă din osul femur lung. La genunchi se unește cu tibiotarsus și fibula. Acestea se unesc cu tarsiometatarsus, care constituie partea inferioară a membrelor.

1. Femur;
2. Patella;
3. Tibiotarsus;
4. Fibula;
5. Tarsometatarsus;
6. Hallux.

Musculatura

Articol principal: Musculatura păsărilor.

Musculatura păsărilor este destul de dezvoltată, ajungând la unele specii până la 20% din masa corpului, numai membrele având până la 35 de mușchi separați și bine dezvoltați. Penele , ritmul respirației perfecționat, consumarea unei mari cantități de hrană, frecvența mare a bătăilor de inimă, precum și absorbția rapidă a oxigenului a dus la accelerarea metabolismului. Păsările au o temperatură a corpului de 43 de grade Celsius.

Sistemul nervos

Sistemul nervos este asemănător celui de la reptile. El constă din:

1. Sistem nervos central;
2. Sistem nervos periferic.

Funcțiile sistemului nervos aviar

1. Obținerea informației despre mediul intern și extern;
2. Analizarea și la acea informație;
3. Păstrarea informației sub formă de memorie și reflexe condiționate;
4. coordonarea impulsurilor motorii către mușchii scheletici.

Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este alcătuit din encefal și măduva spinării.

Encefalul

Encefalul păsărilor constă din medulla oblongata, lob optic, diencefal, cerebel și cerebrum.

Medulla

Medulla la păsări include neuronii, ce participă la menținerea unor funcții vitale, precum respirația constantă, un ritm constant al bătăilor de inimă și valori normale ale tensiunii cardiace. Este situat în trunchiul cerebral.

Lob optic

La păsări, lobul optic este situat lângă cerebrum. El este mai mare la păsări comparativ cu alte vertebrate și ocupă un volum mai mare, conținând un număr mare de aglomerări de neuroni senzitivi. Volumul mare al lobului optic reflectă importanța vederii pentru majoritatea păsărilor.

Cerebel

Cerebelul este implicat în coordonarea mușchilor scheletici, și deci a zborului. Are o mărime destul de mare .

Cerebrum

Cerebrumul la păsări este alcătuit din telencefal și lobii olfactivi. El este responsabil de activitatea nervoasă superioară și de așa procese nervoase, precum memoria, gândirea și învățarea ( formarea reflexelor condiționate).

Telencefal

Telencefalul păsărilor se deosebește de cel al altor cordate. Acesta este alcătuit dintr-un pallium aviar dorsal și un subpallium ventral. La păsări, paliumul ocupă 70% din volumul telencefalului, encefalul având o structură palială unică. Cortexul cerebral este subțire și controlează unele activități nervoase superioare. La păsări pot fi observate 2 emisfere: una stângă, care controlează formarea reflexelor condiționate, și una dreaptă, care monitorizează și analizează mediul înconjurător. În telencefal poate fi localizat și un centru vocal( în emisfera stângă), care este un punct de origine al drumurilor aferente și eferente nervoase către mușchii syrinxului. Mărimea sa este variabilă, adică crește anual în fiecare primăvară din cauza eliberării de hormoni sexuali masculini.

Palliumul

La păsări, palliumul se organizează în 4 mari subdiviziuni:

1. Hyperpallium;
2. Mesopallium;
3. Nidopallium;
4. Arcopallium.

Lobii olfactorii

Lobii olfactivi se găsesc in cerebrum. Ei au funcția de interpretare chimică a mirosurilor intrerceptate de pasăre. La majoritatea păsărilor acestea sunt relativ mici, excepții făcând unele păsări răpitoare.

Diencefalul

Diencefalul este situat în partea centrală a encefalului, mai jos de lobii optici și cerebel. Regulează somnul, setea, foamea și hormonii. Diencefalul conține talamusul și hipotalamusul.

Măduva spinării

Măduva spinării, ca la alte cordate, este formată din materie albă(fibre lungi myelinate) și materie cenușie (neuroni nemyelinați).Porțiunea dorsală a măduvii spinării 'trimite informație senzorială către creier, iar cea ventrală transportă informația motoare către efectori. Măduva spinării la păsări are unele diferențe de structură față de cea a altor cordate. Astfel, în regiunea cervicală se observă o porțiune mai largă a măduvei, formată din aglomerări masive de axoni, necesari unei mai bune coordonări ai mușchilor aripilor. Lărgirea regiunii lombare se datorează aglomerărilor axonilor, necesari coordonării mușchilor membrelor inferioare. În regiunea toracală nu pot fi întâlnite asemenea aglomerări. Măduva spinării este înconjurată de un canal central cu rolul de protecție, care conține lichidul cerebrospinal.

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic cuprinde nervii cranieni, spinali și autonomi, ganglionii și organele de simț. În total sunt 12-14 perechi de nervi cranieni și 38 de perechi de nervi spinali atașați la măduva spinării.

Organe de simț

Vezi:Organe de simț la păsări.
Ochiul păsărilor este alcătuit din învelișul scleroid, învelișul coroid (coroida, irisul, pupila, mușchii ciliari) și învelișul interior (lentila, umoarea vitroasă, retina, fovea, pecten și nervul optic.

Sistemul nervos autonom

Sistemul nervos autonom este parte componentă a sistemului nervos a vertebratelor, care este alcătuită din neuroni motori, care inervează organele interne ale animalelor și care nu sunt controlați în mod voluntar de către animal. La păsări este asemănător celui mamiferic. El constă din sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic.

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos simpatic la păsări lucrează în strânsă legătură cu sistemul endocrin, pentru a putea elibera unii hormoni, pentru a face față unor situații de pericol. El de asemenea are un rol la manifestarea unor reflexe necondiționate la păsări.

Sistemul nervos parasimpatic

Sistemul nervos parasimpatic la păsări este alcătuit din grupuri de ganglioni, situați lângă așa organe, precum inima, pulmonii și organele digestive. Aceste organe sunt controlate și regulate de sistemul nervos central prin intermediul acestor ganglioni.

Sistemul nervos somatic

Vezi:Sistemul nervos somatic la păsări.

Inteligența

Pentru a afla mai mult despre inteligența păsărilor, apăsați aici: Inteligența păsărilor.

Sistemul circulator

Sistemul circulator la păsări este în principiu asemănător celui de la mamifere și de la alte vertebrate. Însă păsările și-au dezvoltat un sistem cardiovascular foarte puternic, care le permite să-și satisfacă nevoile metabolice ale locomoției( zborul, înotul, etc). Astfel, sistemul circulator nu îndeplinește rolul de transportator al oxigenului către țesuturi, ci joacă un rol important în menținerea unei temperaturi constante a corpului. Sistemul circulator constă din inimă plus vasele de sânge care transportă:

1. nutrienți;
2. oxigen și dioxid de carbon;
3. reziduuri;
4. hormoni;
5. căldură.

Inima

Inima aviară s-a dezvoltat într-un organ puternic și destul de mare, putând face contracții musculare rapide. În general, la păsări se aplică regula:cu cât este mai micâ specia, cu atât este mai mare mărimea relativă a inimii. Comparativ cu mamiferele, păsările au inima mai mare și aceasta are mai multe bătăi pe minut. Masa inimii la păsări constituie 1-2% din masa corpului( la mamifere ea constituie 0,1-0,4% din masa corpului).Inima păsărilor are 4 camere, ca la mamifere, cu 2 ventricule și 2 atrii.

Arterele principale

Arterele sunt vasele de sânge, ce asigură circulația sângelui de la inimă la diverse organe. Iată lista celor mai mari artere ale păsărilor. Vezi Arterele păsărilor.

Venele principale

Venele sunt vasele, ce transportă sângele deoxigenat de la organe la inimă. Principalele vene ale păsării sunt: vezi Venele păsărilor.

Sângele

Sângele păsărilor constă din plasmă plus elemente formate:

Plasma

Plasma constă mai mult din apă (~85%).De asemenea 9-11% din plasmă o constituie proteinele. Alți constituienți ai plasmei sunt glucoza( 200–400 mg/dl), amino acizii, reziduuri, hormoni, anticorpi și electroliți.

Elementele figurate

Trombocitele, leucocitele și eritrocitele constituie elementele figurate ale sângelui.

Sistemul respirator

Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în detoxifierea produselor metabolice și în vocalizare. El diferă de sistemele respiratoare ale altor cordate, având pulmoni relativ mici și 9 saci aerieni.

Plămâni

Plămânii parabronhiali ai păsărilor sunt diferiți față de cei ai mamiferelor. Astfel, ei sunt rigizi și nu își modifică volumul în timpul respirației. Ei se subdivid în largi capilare aeriene, care se înrămuresc de la parabronhii. Pulmonii aviari au numai funcția de schimb de gaze, cea de ventilație revenindu-le sacilor aerieni.

Sacii aerieni

Sacii aerieni au pereți foarte subțiri, cu foarte puține capilare, deci nu joacă vreun rol în schimbul de gaze. În schimb, participă la ventilarea pulmonilor. Majoritatea păsărilor au 9 saci aerieni:

• 1 sac interclavicular;
• 2 saci cervicali;
• 2 saci anteriori toracici;
• 2 saci posteriori toracici;
• 2 saci abdominali.

Traheile

Vezi: Traheile la păsări.

Structura aparatului respirator

Păsările inspiră prin intermediul nărilor, situate pe cioc, sau respiră deschizând ciocul. Aerul trece prin faringe, apoi prin trahee. Trahea se bifurcă apoi în 2 bronhii primare la syrinx. Bronhiile primare se prelungesc în pulmoni, prelungirile acestea fiind numite mesobronhii. De la mesobronhii se ramifică tuburi mici, numite ventrobronhii. Ventrobronhiile se ramifică în parabronhii mai mici. Acestea pot fi de 2 mm în diametru. De asemenea de la bronhiile primare se mai prelungesc un număr de bronhii secundare de-a lungul părții anterioare a pulmonilor, care aprovizionează sacii aerieni abdominali cu aer. Alte bronhii secundare, care se ramifică deasupra suprafețelor mai joase ale pulmonilor aprovizionează sacii aerieni anterior toracici. De asemenea, de la bronhii primari se mai ramifică 7-10 perechi de bronhii dorsali, care se ramifică de-a lungul suprafeței dorsale a pulmonilor, și bronhii ventrali, care se ramifică de-a lungul suprafeței ventrale a pulmonilor. În final, este o rețea de bronhii terțiare, care leagă bronhiile ventrale cu cele dorsale. De la bronhiile terțiare pornesc capilarele aeriene, care sunt responsabile de schimbul de gaze dintre sistemul de ventilație și sânge.

Ventilația

Vezi: Ventilația la păsări.

Sistemul digestiv

Vezi: Sistemul digestiv la păsări.

Sistemul excretor

Funcția sistemului excretor este de a elimina toate deșeurile din corp (în special a celor azotoase). El de asemenea regulează cantitatea de apă și ioni în fluidele corpului. Pentru mai multe detalii, vezi: Sistemul excretor la păsări.

Sistemul reproducător

Pasarile sunt animale unisexuate care prezinta frecvent un dimorfism sexual. Fecundarea este intotdeauna interna iar ouale depuse prezinta un invelis calcaros si necesita o perioada de incubare in anumite conditii de temperatura si umiditate.

Sistemul endocrin

Sistemul endocrin la păsări este responsabil pentru coordonarea răspunsului pasărilor la diferiți stimuli, la stres, reguleaza bioritmurii, regulează metabolismul și creșterea păsării. Sistemul endocrin se aseamana foarte mult cu cel mamiferic. Vezi: Sistemul endocrin la păsări.

Comportamentul

Dacă ar fi să dăm o definiție vagă a comportamentului, acesta ar cuprinde toate tipurile de răspunsuri la schimbările de mediu, variind de la simplele reflexe necondiționate până la complexele reflexe condiționate. Comportamentul păsărilor studiat de ornitologi tinde spre comportamente și ritualuri complexe, dominate de ultimul tip de reflexe. Aspecte ale comportamentului păsărilor, ca curtarea, reproducerea, grija de pui, construirea cuibului, ș.a., vor fi studiate aici : Comportamentul păsărilor.

Bioritmuri

• Bioritmuri fiziologice;
• Bioritmuri comportamentale la păsări

Comunicarea

Pentru a afla mai mult despre comunicarea dintre păsări, apăsați aici: Comunicarea dintre păsări.

Migrarea

Migrarea reprezintă deplasarea unidirecțională în masă a unor specii de păsări dintr-o regiune mai rece în una mai caldă în perioada sezonului rece, și întoarcerea înapoi la începutul sezonului cald. Astfel, păsările se duc în zonele calde pentru a căpăta hrana, absentă în sezonul rece în condiții normale, însă se întorc în zonele de unde au venit la începutul sezonului cald, în vederea reproducerii. În timpul migrațiunii, se produc schimbări majore în cadrul sistemului endocrin, ce provoacă acest fenomen. În urma acestor schimbări, păsările nu mai reacționează normal la stimulii externi. Această schimbare hormonală în cadrul corpului păsării este provocată probabil de variațiile temperaturii. Anual circa 4500 de specii de păsări migrează, într-o formă sau alta. Pentru mai multe detalii, vezi Migrarea păsărilor.

Locomoția

Păsările sunt foarte mobile, iar mișcările lor sunt foarte variate: ele zboară, înoată, se cațără pe substraturi verticale, aleargă, execută salturi și merg pe un substrat orizontal.

• Mecanica zborului păsărilor;
• Structura aripii și zborul;
• Aterizarea;
• Adaptațiuni pentru zbor la păsări;
• Navigarea păsărilor;
• Alte forme de locomoție la păsări.

Fiziologia și parametrii fiziologici

Vezi: Parametrii fiziologici la păsări.

Boli aviare

• Boli aviare.

Habitatul

• Păsările din zona arctică;
• Păsările din tundră;
• Păsările din zona temperată;
• Păsările din zona subtropicală;
• Păsările din zona tropicală;
• Păsările din zona subecuatorială;
• Păsările din zona ecuatorială.

Științe legate de păsări

• Ornitologie;
• Oologie;
• Avicultura.

Clasificarea reprezentanților clasei Aves

Neornithes

• Neognathae:

• • Anseriformes
  • Apodiformes
  • Coliiformes
  • Ciconiiformes
  • Caprimulgiformes
  • Charadriiformes
  • Columbiformes
  • Coraciiformes
  • Cuculiformes
  • Falconiformes
  • Gruiformes
  • Galliformes
  • Gaviiformes
  • Podicipediformes
  • Procellariiformes
  • Pelecaniformes
  • Phoenicopteriformes
  • Pteroclidiformes
  • Psittaciformes
  • Strigiformes
  • Piciformes
  • Sphenisciformes
  • Trogoniformes
  • Passeriformes

• Paleognathae:
  • Struthioniformes
  • Tinamiformes

• 

  Larus novaehollandiae

• 

  Cyanocitta cristata, fotografiată în Algonquin Provincial Park, Canada

• 

  Ara macao

Bibliografie

• Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
• Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al II-lea. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1954
• Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al III-lea. Editura Academia Republicii Populare Romîne, 1955
• Ion I.Cătuneanu, Ioan Korodi Gál, Dan Munteanu, Sergiu Pașcovschi, Emil Vespremeanu. Fauna Republicii Socialiste România. Vol. XV : Aves (Păsări). Fascicula 1 : Gaviiformes, Podicipediformes, Procellariiformes, Pelecaniformes. București : Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978.
• Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016
• Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006.
• Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Texte prezentare: Milca Petrovici. Coordonare științifică: Societatea Ornitologică Română/BirdLife International și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus”. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Direcția Biodiversitate. Editura Noi Media Print S.A. în colaborare cu Media & Nature Consulting S.R.L. București, 2015
• Lista speciilor de păsări din România / A Romániában megfigyelt madárfajok listája. Milvus Group, 2008
• László Szabó-Szeley, Zoltán Baczó. Lista oficială al păsărilor din România. Comisia Romănă de Rarități Avifaunistice, Decembrie 2004
• Daróczi J. Sz., Bugariu S., Fântână C., Kelemen A. M., Kovács I., Ölvedi Szilárd-Zs., Szabó J. (2015). Raportul Comitetului de rarități Avifaunistice din România (CRAR) privind aparițiile speciilor rare în România, în perioada 2010-2014 (Partea I.). Raport CRAR 2010-2014. Nr. 1/2015
• Dumitru Murariu. Systematic List of the Romanian Vertebrate Fauna. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle «Grigore Antipa», Vol. LIII, pp. 377–411, Décembre 2010
• Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984
• Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Păsările lumii. Editura Albatros, București. 1983
• Dimitrie Radu. Lumea neștiuta a pasărilor din Delta Dunării. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1988
• Dimitrie Radu. Păsările din Delta Dunării. Ed. Academiei R.S.R., București, 1979.
• Dimitrie Radu. Păsările din Carpați. Editura Academiei RSR 1967
• Matei Tălpeanu, Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică, București, 1973
• D. Munteanu. Păsările rare, vulnerabile și periclitatea în România. Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca, 2009
• Enciclopedie ilustrata. Păsările lumii. Editura Aquila. 2009
• Lumea animalelor după Brehm. Prelucrată după ediția a II a a lucrării Viața animalelor de către Rietschel, Hauke, Lotz, Merkel, Modes, Ed. Științifică, București, 1964
• Dan Munteau, Peter Weber, Aurel Papadopol. Atlasul păsărilor clocitoare din România. Ediția a II a, Cluj-Napoca, 2002, publicație S.O.R.
• Victor Ciochia. Dicționar de ornitologie. Editura Pelecanus, Brașov, 2002
• Victor Ciochia. Mic tratat de ornitologie. Editura Pelecanus, Brașov, 2007
• Victor Ciochia. Dinamica și migrația păsărilor. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984.
• Victor Ciochia. Păsările clocitoare din România. Atlas. Editura Științifică, București, 1992
• V. Ciochia, V. Cotleanu, Victorina Ciochia. Păsări, cuiburi, ouă și puii din România. Ed. Pelecanus, Brașov, 2009.
• Animale. Ghid vizual complet al lumii sălbatice. Editura Aquila. 2007
• Bruun, B., Delin, H., Svensson, L., Munteanu, D. Hamlyn Guide: Păsările din România și Europa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra. 1999
• Victor Ciochia. Păsările Dunării de la izvoare până la vărsare. Ed. Pelecanus. Brașov. 2001.
• George D. Vasiliu, L. Rodewald. Păsările din România (Determinator). Institutul Național Zootehnic, Secțiunea Cinegetică. Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală - București, 1940
• Vasile Ionescu. Vertebratele din România. Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968
• Dombrowski, R. Ornis Romaniae. Die Vogelwelt Rumanien’s – Systamatisch und Biologisch-Geographisc Beschrieben. 1912

Bibliografie

1. "The lung air sac system of birds", Duncker H.R., 1987;
2. "The avian respiratory system:A unique model for studies of respiratory toxicosis", R.E.Brown, J.D.Brain, 1998.

Legături externe

• Societatea Ornitologică Română http://sor.ro/
• fr Păsările din Europa
• fr en Păsările din Republica Moldova
• fr en Păsările din România
• fr Siturile ornitologice din Republica Moldova
• fr Siturile ornitologice din România
• Birdwatching - Arta de a privi pasarile, 26 noiembrie 2009, Nicu Parlog, Descoperă
• TOP. Cele mai CIUDATE păsări din lume. Cum CÂNTĂ și cum arată | VIDEO, 4 decembrie 2012, Evenimentul zilei
• De la dinozaur la pasăre: cum au învățat păsările să zboare?, 19 februarie 2013, Mihaela Stănescu, Descoperă

Imagini

• 1.500.000.000 de pasari surprinse intr-un singur cadru (VIDEO), 16 noiembrie 2009, Descoperă

Vezi și

• Arterele păsărilor
• Bufniță
• Cavitatea bucală la păsări
• Clasificarea păsărilor
• Coloana vertebrală la păsări
• Comportamentul păsărilor
• Comunicarea dintre păsări
• Corb
• Dermatocraniu la păsări
• Dropie
• Ficatul la păsări
• Incubație
• Inteligența păsărilor
• Intestinele la păsări
• Migrarea păsărilor
• Neurocraniu la păsări
• Organe de simț la păsări
• Pancreasul la păsări
• Parametri fiziologici la păsări
• Porumbel
• Privighetoare
• Proventriculul la păsări
• Sistemul digestiv la păsări
• Structura ochiului la păsări
• Văzul la păsări
• Venele păsărilor
• Ventriculul la păsări
• Viscerocraniu la păsări