Ierusalim

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare


Ierusalim
ירושלים
[[Image:|center|150px|Ierusalim]] [[Image:|center|150px|Ierusalim]]
Harta
Ierusalim în Israel
Date
Statut Capitala Israelului1
Populaţie
 • Total (2005)
 • Densitate

706.400 locuitori
5.577 locuitori/km²
Suprafaţă 126.4 km²
Altitudine 606-826 m
Coordonate geografice 31°47′N 35°13′E / 31.783, 35.217
Fus orar UTC+2
Primar Uri Lupolianski
www http://www.jerusalem.muni.il/
'
[[Image:|150px|]]
 


Ierusalim (ebraică modernă: Ieruşalaim ירושלים sau Ţion ציון (Sion); ebraică clasică:Ieruşalaim sau Ieruşalem ירושלם; arabă: al-Quds القدس sau Ur Salim al Quds) este un vechi oraş din regiunea istorică Palestina (pentru evrei şi creştini „Ţara Sfântă” sau „Ţara lui Israel”),în Orientul Mijlociu, considerat oraş sfânt în Iudaism, Creştinism şi Islam.

Cuprins

[modifică] Istoria

Aproximativ prin anul 1010 î.Hr. David, al doilea rege al evreilor, a cucerit Şalem, pe atunci cetate a unei populaţii canaanene locale, înrudită cu evreii, numită ievusiţi, şi şi-a stabilit aici capitala. Oraşul, care a devenit cunoscut ca Ieruşalaim sau Ieruşalem -Ierusalim, a devenit centrul religios, politic, economic şi administrativ al regatului evreiesc antic. Regele Solomon, (Shlomó) fiul lui David, a construit în Ierusalim primul Templu evreiesc şi un palat regal.

În anul 586 î.Hr. Nabucodonosor II, rege al Babilonului, a cucerit capitala evreiască, a distrus Templul, palatul regal şi zidurile de apărare. Mulţi evrei, între care mulţi meseriaşi şi cărturari au fost deportaţi în Babilon.

În anul 519 î.Hr., cu permisiunea regelui persan Cyrus al II-lea cel Mare, care a cucerit Babilonul şi întreaga regiune, s-au întors mulţi evrei din familiile deportate. Evreii au reconstruit zidurile oraşului şi au ridicat un al doilea Templu evreiesc. Ierusalimul, având în centrul său Templul, a redevenit centrul religiei şi culturii evreieşti.

În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit oraşul fără luptă şi a permis evreilor să-şi continue cultul şi ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antiochos IV Epiphanes a încercat să reprime ritualul religios evreiesc şi să impună cu forţa la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Haşmonaim) şi în luptele care au urmat i-au învins pe greci şi şi-au recîştigat independenţa statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a avut şi el capitala la Ierusalim. După dinastia Hasmoneilor a urmat pentru o mai scurtă perioadă cea a Antipatrizilor. Reprezentantul acesteia , Irod cel Mare (sau Herodes, cunoscut în ebraică ca Hordos) a renovat in mod substantial Templul din Ierusalim, a construit un nou palat regal şi multe alte edificii în capitală şi pe cuprinsul ţării.

În anul 63 î.Hr. Ierusalimul a fost cucerit de Imperiul Roman. Templul evreiesc şi simbolurile entităţii statale evreieşti a fost distruse de romani în timpul războiului cu evreii răsculaţi (Războiul Iudeilor) în anii 68 - 73 d.Hr. Dupa ultime mare răscoală antiromană a evreilor în anii 132-135 d.Hr. Ierusalimul a fost transformat într-o urbe romană numită Aelia Capitolina in cinstea împaratului Adrian (Aelius Hadrianus). Vreme de aproape un mileniu a încetat de a fi capitală a unui stat până la întemeierea în zonă a regatului cruciat al Ierusalimului în anii 1099 - 1187. Dupa recucerirea lui de catre musulmani i s-a luat din nou statutul de capitala vreme de inca apropape un mileniu. La sfârşitul secolului al XIX-lea a devenit capitală a sanjakului otoman al Ierusalimului (Kuds), iar apoi între anii 1917-1948 a fost sediul administraţiei britanice în Palestina, inclusiv al înalţilor comisari britanici. În urma războiului arabo-israelian din 1948-1949 oraşul a fost împărţit în doua zone: una de vest, mai nouă în cea mai mare parte, a rămas sub controlul Israelului, iar cea de est, incluzând oraşul vechi, a intrat în componenţa statului arab al Iordaniei cu capitala la Amman.

În decembrie 1949 Ierusalimul, respectiv partea lui de vest , a fost proclamat de David Ben Gurion capitală a noului stat evreiesc Israel.

La 20 iulie 1951, în Moscheea al-Aksa din Ierusalim, a fost asasinat regele Iordaniei, Abdallah I (1921–1951), de către un extremist arab local (arab palestinean). În iunie 1967, în cursul Războiului de Şase Zile armata israeliană a ocupat partea de est a oraşului, inclusiv oraşul vechi, realizând reunificarea teritorială a localităţii. La 30 iulie1981 Ierusalimul de acum întregit a fost proclamat de Knesset drept capitala Israelului. Însă în ultimele decenii mişcarea naţională arabă palestineană reprezentată de Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei , şi după 1994 Autoritatea Palestineană revendică şi ea Ierusalimul, cel puţin partea lui de est, drept capitală a statului arab palestinean viitor. Revendicările religioase şi politice arabe în Ierusalim sunt susţinute,în afară de Liga Arabă, şi de Conferinţele statelor islamice care au numit un Comitet al Ierusalimului prezidat de regele Marocului.

Conducători musulmani extremişti din regiune, ca de pildă fostul dictator al Irakului, Saddam Hussein, şi organizaţii paramilitare fanatice ca al Qaida au lansat apeluri pentru recucerirea Ierusalimului din mâinile „necredincioşilor” uneori şi ca pretext sau lozincă de luptă pentru iniţiative militare sau teroriste având cu obiective diferite sau cu mult mai largi.

Zidul de vest, sanctuarul religios al evreilor, ultima rămăşiţă din al doilea Templu evreiesc

În prezent oraşul are o populaţie de 706.400 de locuitori; aglomerarea urbană totalizează aproximativ 1.088.000 de locuitori. Ierusalimul este un oraş eterogen, în care sunt reprezentate grupuri dintr-o vastă diversitate religioasă, naţională şi socio-economică. Aşa-numita "cetate veche" (sau „oraşul vechi”) este împărţită după o tradiţie seculară în patru zone: „iudaică”, „creştină”, „armeană” (armenii fiind, de fapt şi ei creştini) şi musulmană. Astăzi majoritatea populaţiei în cartierele creştin, armean şi musulman din oraşul vechi este de fapt arabă musulmană. La fel şi populaţia părţii de est a muncipiului. În partea de vest a capitalei şi în cartierul evreiesc din Oraşul Vechi populaţia este formată din evrei.

Poarta principală a Bisericii Sfântului Mormânt

[modifică] Note

1 Ierusalim-ul este capitala oficială a Israelului şi sediul preşedintelui Israelului, al guvernului şi al parlamentului (Knesset) acestui stat. De asemenea aici se află Curtea Supremă a Israelului şi Şef Rabinatul ţării. Totuşi, în prezent practic toate ţările, (în trecut au fost un număr de excepţii) datorită litigiului încă nerezolvat dintre Israel şi naţiunile arabe şi musulmane asupra statutului oraşului, îşi menţin ambasadele în alte oraşe, ca Tel Aviv, Ramat-Gan, Herţlia (Herzliya), etc.

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Ierusalim

[modifică] Demografia

populaţia Ierusalimului în diverse perioade:
anul evrei musulmani creştini total
1525 1000 3700  ?  ?
1538 1150 6750  ?  ?
1553 1634 11,750  ?  ?
1562 1200 11,450  ?  ?
1844 7120 5000 3390 15,510
1876 12,000 7560 5470 25,030
1896 28,110 8560 8750 45,420
1922 34,000 13,400 14,700 62,600
1931 51,200 19,900 19,300 90,500
1944 97,000 30,600 29,400 157,000
1948 100,000 40,000 25,000 165,000
1967 195,700 54,963 12,646 263,307
1980 292,300  ?  ? 407,100
1985 327,700  ?  ? 457,700
1987 340,000 121,000 14,000 475,000
1990 378,200 131,800 14,400 524,400
1995 482,000 164,300 16,300 662,600
1996 421,200  ?  ? 602,100
2000 448,800 208,700  ? 657,500
2004 458,000 225,000 15,000 706,000

În anul 1967 s-au introdus în hotarele oraşului câteva sate vecine cu locuitori arabi.

Vedere aeriană asupra muntelui Templului, cu "sanctuarul musulman Cupola Stâncii" (cupola aurită) în centru şi cu Moscheea Al Aqsa în stânga sus

[modifică] Legături externe

În alte limbi