Turnu Măgurele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Turnu Măgurele
—  Municipiu  —
Hotel în Turnu Măgurele
Hotel în Turnu Măgurele
Stema Turnu Măgurele
Stemă
Turnu Măgurele se află în România
{{{alt}}}
Turnu Măgurele
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 43°45′N 24°52′E / 43.750°N 24.867°E / 43.750; 24.86743°45′N 24°52′E / 43.750°N 24.867°E / 43.750; 24.867

Țară  România
Județ Teleorman

SIRUTA 151683
Atestare documentară 1387

Guvernare
 - Primar Cuclea Danut (PSD,02013 USL)

Altitudine 31 m.d.m.

Populație (2011)[1] [2]
 - Total 24.772 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 30.089 locuitori

Site: http://www.municipiulturnumagurele.ro/

Poziția localității Turnu Măgurele

Turnu Măgurele este un municipiu situat în sudul României, în județul Teleorman, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Delimitări: nord, nord-vest - comuna Lița; est - comuna Ciuperceni; sud - fluviul Dunărea, care constituie granița cu Bulgaria.

Suprafața: 10719,7 ha; Suprafață intravilan: 1337,7 ha; Suprafață extravilan: 9382 ha; Nr. gospodării: 10458; Nr. locuințe: 12556.

Relief[modificare | modificare sursă]

Municipiul Turnu Măgurele și împrejurimile sunt dominate de întinsa Câmpie Română, fiind reprezentat de două formațiuni bine individualizate: asa-zisele câmpii joase (luncile râurilor) și spațiile interfluviale. Din prima categorie fac parte: lunca Dunării, care este cea mai întinsa luncă și cu altitudinea cea mai mica și lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenței râului cu Dunărea în rest reducându-se la o fisie îngustă,cu cu o vegetație constituită din păduri de esență moale.

În categoria spațiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică, Terasa Dunării, cunoscută și sub numele de, Terasa Turnu Măgurele”.

În subsol, se constată la Turnu Măgurele prea puține resurse exploatabile . De o utilizare largă sunt nisipurile și pietrisurile, care constituie materie primă pentru industria materialelor de construcții. În schimb, solul este în buna parte de luncă, bogat in aluviuni, ceea ce constituie premise extrem de favorabile pentru dezvoltarea agriculturii.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima în zona municipiului Turnu Măgurele este temperat-continentală, specifică pentru Câmpia Română și se caracterizează printr-un potențial caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantități reduse de precipitații și adeseori în regim torențial vara, precum și frecvente perioade de secetă. Radiația solară, sub raport cantitativ una dintre cele mai mari din țară, înregistrează o medie de 127,5 kcal/cmp. Durata de strălucire a soarelui este cuprinsă între 2.200-2.300 ore/an (cca 250 zile).

Temperatura medie anuală la Turnu Magurele înregistrează ceva mai mult de ...C (până la ...C). Nebulozitatea corespunde mediei anuale a părții sudice a județului Teleorman. În medie, la Turnu Măgurele se înregistrează 94 zile senine, 82 sunt cu cer acoperit, iar restul cu cer schimbător.

În lunca Dunării ceața este un fenomen meteorologic, destul de frecvent, mai ales în lunile noiembrie-ianuarie și în lunile de la începutul primăverii.

Vânturile sunt determinate de relief , direcțiile predominante din care bat fiind estul și vestul.

DATE SI INFORMAȚII privind cotele și debitele istorice ale fluviului Dunărea din luna aprilie 2006

DETALII STATIA HIDROMETRICĂ Turnu Măgurele: Cota de atenție (cm) = 500; Cota de inundație (cm) = 550; Cota de pericol (cm) = 650; Cota istorică (cm) / data = 641 / 06.04.2005; Ultima Cotă istorică (cm) / data = 792 / 23.04.2006; Debitul mediu multianual ale lunii aprilie (mc/s) = 7900; Debit istoric (mc/s) / data = 12.700 / 06.04.2005; Ultimul Debit istoric (mc/s) / data = 15.700 / 23.04.2006.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Flora din zona este caracteristică zonei stepice și de silvostepă.

Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi.

Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.[necesită citare] Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc.[necesită citare]

Lunca Dunării

Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și, în ultimii ani, căprioara.[necesită citare] Din grupa păsărilor se află stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestriță, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.[necesită citare] Reptilele sunt reprezentate de: șopârla cenușie, gușterul și șarpele de casă. În apele Dunării, Oltului și a celorlalte pâraie trăiesc pești diferiți: crapul, bibanul, știuca, linul, șalăul, somnul, scrumbia, etc.[necesită citare]

Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecție la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatra localităților este folosită pentru cultivarea de cereale și pentru grădini de legume și zarzavaturi.[necesită citare] Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului.[necesită citare]

Istoric[modificare | modificare sursă]

După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate cu victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian și care a avut drept consecință cucerirea Daciei, zona actualului oraș nu a intrat în componența noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat granița de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta Limes alutanus, format din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munții Boița. Istoricul Procopiu din Cezareea îl arată pe Traian ca fondator al cetății Turris, identificată de unii istorici cu Turnu Măgurele.[necesită citare] Această aserțiune a istoricului antic nu este confirmată, cetatea Turnu datând dintr-o epocă mai târzie.[necesită citare]}

Ruinele cetăţii Turris

Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu același nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluența fluviului Dunărea cu Oltul (numită așa după forma cetății). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească și a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu.[necesită citare] În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci și restituită Țării Românești.[necesită citare]

Centrul oraşului în anul 1908

Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu[necesită citare]) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.[necesită citare] Planul orașului a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub forma a două cercuri aproape tangente interior, cu trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri și două din ele pe două coarde tangente exterior la cercul mic, străzile pornind ca niște raze, sub formă de semicercuri interioare cercului mare, stabilind astfel străzile, piețele, locurile pentru construcțiile proprii și suprafața locurilor de casă.[necesită citare]

Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două cartiere vechi ale așezării, Măgurele și Odaia, precum și noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de „Catanga”, pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era în toi un conflict armat deosebit de sălbatic[necesită citare]).

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Turnu Măgurele

     Români (85.68%)

     Romi (2.77%)

     Necunoscută (11.5%)

     Altă etnie (0.03%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Turnu Măgurele

     Ortodocși (87.69%)

     Necunoscută (11.52%)

     Altă religie (0.77%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Turnu Măgurele se ridică la 24.772 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 30.089 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,69%), cu o minoritate de romi (2,78%). Pentru 11,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,7%). Pentru 11,53% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția populației la recensăminte:


Educație[modificare | modificare sursă]

Nr. grădinițe: 8; Nr. școli: 4; Nr. licee: 4 În rețeaua școlară și preșcolară sunt cuprinși 6.795 de copii, numărul total al cadrelor didactice care servesc în aceste școli este de 447.

Economie[modificare | modificare sursă]

Conform datelor furnizate de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Teleorman, numărul total al societăților comerciale din localitate este de 1.233.

Industria este dominantă în sectorul chimic, prin Combinatul de îngrășăminte chimice S.C. DONAU CHEM S.A. deținut de grupul INTERAGRO, alături de care se regăsesc ramurile: echipamente electrice (S.C. Bega Electroturris , industria textilă (MTM Manufactura Turnu Măgurele, S.C. Imperial S.A., S.C. Lorentz S.A., S.C. Panoreea S.A.), industria de prelucrare a lemnului (S.C. Mobila S.A.), morărit și panificație (S.C.Mopan S.A.).

Este de remarcat faptul că volumul investițiilor străine în municipiul Turnu Măgurele este foarte restrâns, și-l regăsim doar în industria textilă.

La nivelul municipiului există și o rețea de supermarket - PENNY Market (2 magazine).

Turism[modificare | modificare sursă]

Catedrala Sfântul Haralambie din Turnu Măgurele
  • Catedrala ortodoxă. Unul dintre obiectivele turistice din oraș este impunătoarea catedrală ortodoxă „Sfântul Haralambie”. Planul acestui edificiu de cult, plan întocmit de catre arhitectul francez Andre Lecomte de Noüy, a împrumutat multe motive arhitehtonice și de mobilier de la biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeș.[necesită citare] Construcția a fost executată de inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în București clădirea Palatului Mitropoliei și cea a Cercului Militar. Clădirea în roșu a fost ridicată între anii 1900-1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcției este combinat, recunoscându-se și influența de la Curtea de Argeș.[necesită citare] Turlele din față sunt în stil baroc, iar în rest se vede influența bizantină.[necesită citare] Întregul acoperiș este făcut din tablă de aramă, iar pictura interioară, executată în ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen Voinescu, director la Școala de Belle-arte din București și de italianul Girolamo Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri și foarte uscat, a fost executat artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din Turnu Măgurele.[necesită citare] Vitraliile, mari și frumoase, au fost făcute tot în România.[necesită citare] Încă de la construcție, biserica a avut instalații de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obținută prin sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept combustibil gazul metan. Printre obiectele valoroase pot fi amintite un candelabru cu șapte brațe, confecționat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum și altele mai noi, provenite din donații particulare. Se remarcă armonia între toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptura în lemn, în zinc și bronz ori în piatră și chiar ornamentațiile exterioare de la streașină și de la turle.[necesită citare] Cu excepția turlei mari, care s-a prăbușit, restul bisericii a rezistat foarte bine cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985-1991, turla mare a catedralei a fost refăcută complet și întreaga construcție a trecut printr-un amplu proces de consolidare.
  • Ruinele cetății medievale Turnu.Se află în partea de sud a municipiului Turnu Măgurele la o distanță de 4 km de oraș și la 1 km de confluența fluviului Dunărea cu Oltul. Cetatea Turnu a jucat un rol de seamă în sistemul defensiv al Țării Românești, mai ales în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, în cadrul conflictelor cu Imperiul Otoman, de la sud de Dunăre. La sfârșitul domniei lui Mircea, cetatea a intrat sub stăpânire otomană, fiind transformata mai târziu în raia turcească. Deși se afla pe pământul Tării Românești, făcea parte din sangeacul Nicopolelui fiind un niyabet. Prin tratatul de pace de la Adrianopole din anul 1829 se stabilea, între altele, ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci și restituită Țării Românești. Cetatea Turnu a fost dărâmată, arsă, iar teritoriul fostei raiale a fost incorporat Tării Românești.
Parcul Central
Palatul de Justiţie
  • Tribunalul – Palatul de Justiție. A fost construit în anul 1893, după model francez. Edificiul este utilizabil și astăzi, aici funcționând o secție a Tribunalului Județean Teleorman.
  • Clubul copiilor. Amplasat în fața gării CFR, a servit, până în anul 1945, ca sediu al Camerei agricole (în perioada interbelică, prețul național la cereale se stabilea în această clădire).[necesită citare] Clădirea este construită în stilul bizantin cu rotonde, coloane și incrustații.[necesită citare]
  • În apropierea orașului, se află plaje la malurile Dunării și al Oltului, precum și locuri prielnice pentru practicarea pescuitului sportiv de agrement.
  • În municipiul Turnu Măgurele există posibilitțăi de cazare a turiștilor într-un hotel de trei stele, situat pe bulevardul Independenței și care are un număr de 208 locuri de cazare, distribuite în camere cu un pat, două paturi și apartamente cu două sau trei camere. Hotelul are trei restaurante, cu 155 locuri. În municipiu mai funcționează două restaurante mari cu circa 400 locuri.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

Transportul naval[modificare | modificare sursă]

În locul în care se află astăzi portul a fost punct de trecere și totodată de tranzacții comerciale din vechi timpuri.[necesită citare]

Portul în anul 1906

.

În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigației fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se “scurgeau de pe valea Dunării, a Oltului și a Calmățuiului, până de departe dinspre Roșiori, Slatina si Pitești”.[necesită citare] În anul 1892 a fost realizată construcția căii ferate între oraș și port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puțin semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrășăminte chimice, portul a cunoscut o spectaculoasă renaștere,[necesită citare] fiind astăzi dotat cu instalații moderne de încărcare-descărcare și cu o clădire ce adăpostește gara fluvială.[necesită citare] Astăzi, portul Turnu Măgurele, aflat la 5 km de oraș este al patrulea port fluvial al României în ceea ce privește capacitatea de tranzit.[necesită citare]

La Turnu Măgurele există și un punct de trecere a frontierei între România și Bulgaria,operațional din luna aprilie 2010, trecerea către portul Nicopole de pe malul bulgăresc făcându-se cu bacul.

Punct Trecere frontieră
Feribot Europa

Transportul rutier[modificare | modificare sursă]

Rețeaua de transport rutier din zonă cuprinde:

  1. Drumuri naționale
  2. DN52, Turnu Măgurele Port (punct de trecere cu bacul) - Turnu MăgureleCrânguAlexandria , 50 km.
  3. DN51A, Turnu Măgurele – SuhaiaZimnicea, 60 km.
  4. DN54, Turnu Măgurele – IslazCorabia, 33 km.
  5. DN65A, Turnu Măgurele – PutineiuRoșiorii de Vede, 45 km.
  6. Drumuri județene
  7. DJ546, Turnu Măgurele – LițaSlobozia Mândra, 30 km.
  8. Drumuri comunale
  9. DC39, Segarcea ValeSegarcea Deal, 5 km.

Căile rutiere menționate mai sus sunt asfaltate, au fundație de piatră și șanțuri pe ambele părți.[necesită citare]

Orașul Turnu Măgurele este legat prin căi feroviare de restul României prin intermediul unei căi ferate Turnu Măgurele Port – Turnu Măgurele – Salcia – Roșiori Nord, de 55 km. În stația Roșiori Nord se face legătura cu magistrala CFR 900, București Nord - Timișoara. Calea ferată Turnu Măgurele - Roșiori Nord este simplă, cu ecartament normal. Stația de cale ferată Turnu Măgurele are 7 linii de garare, iar stația Turnu Măgurele Port are 5 linii de garare.

Monumente[modificare | modificare sursă]

Monumentul Independenţei

Monumentele Independenței sunt două monumente din Turnu Măgurele care comemorează Războiul de independență al României din 1877-1878. Primul monument este amplasat la intrarea în parcul central al orașului. Este un monument realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfățișează un grup statuar compus din trei soldați din cele trei arme: dorobanți, marină și grăniceri. În dreapta și în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna.

Monumentul Dorobanţului

Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca "Statuia Dorobanțului". Este o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și de alta a monumentului se află două tunuri turcești capturate de ostași români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostașul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanțu’”.[necesită citare]

Statuia lui Mircea cel Bătrân este o statuie din bronz realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han. Monumentul a fost ridicat în anul 1968 și amintește peste timp de “cel care a refăcut și întărit cetatea Turnu drept pavăză în fața înaintării otomane”.[necesită citare]

Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului David Praporgescu, fiu de țărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaților, la 30 septembrie 1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.

Tradiții[modificare | modificare sursă]

  • Sărbătoarea “Zerezeanu” (Ziua Sf. Trifon Nebunul) se celebrează în data de 1 februarie și constă în sfințirea viței-de-vie pentru rodnicie, să nu fie bătută de grindină și mană și pentru ca proprietarii să nu devină săraci. Mai este cunoscută și ca Gurbanul Viilor, când bărbații pornesc la vie, taie corzile de viță din care-și fac cununi și cingători și dezgroapă sticla de vin îngropată încă din toamnă. În jurul focului aprins la cap de vie începe petrecerea câmpenească, se sare peste foc, se joacă si petrecăreții se stropesc cu vin. [necesită citare]
  • Sărbătoarea tradițională Drăgaica este celebrată cu mult fast în zona municipiului Turnu Măgurele. Sărbătoare simbolizează, în desfășurarea ei, începerea secerișului, în luna iunie.[necesită citare]

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Prozatoarea Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a locuit în Turnu Măgurele între anii 1898-1905.
  • Zaharia Stancu (1902-1974) a activat în orașul Turnu Măgurele ca poet, prozator, publicist și traducător.
  • David Praporgescu (1856-1916), născut la Turnu Măgurele, general al armatei române, căzut pe front în luptele de la Olt, pe crestele Carpaților la 30 septembrie 1916.
  • Florea Țenescu (1884-1941), născut la Turnu Măgurele, general al armatei române, șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (01.02.1939-23.08.1940).
  • Gherase Dendrino (1901-1964), născut la Turnu Măgurele, compozitor, dirijor, animator al muzicii ușoare românești.
  • Dimitrie Stelaru (1917-1971), scriitor
  • Mihail Dan (1911-1976), profesor universitar, autor a mai multor scrieri de istorie europeană, s-a născut la Turnu Măgurele.
  • Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu) (1919-1996), scriitoare[4]și jurnalistă română, s-a născut la Turnu Măgurele.
  • Harry Brauner (1908-1988), între anii 1929-1932 – profesor de muzică la Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele - descoperitor și promotor al folclorului românesc autentic.
  • Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”, (n. 1928, Turnu-Măgurele) om politic (din 1969 a făcut parte din Comitetul Politic Executiv - CPEx al P.C.R.), jurnalist, prozator, poet și memorialist român. A jucat un rol semnificativ în construirea cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu, președintele României socialiste.
  • Valeriu Panaitescu,(n. 1940, Turnu-Măgurele) profesor universitar doctor inginer în Hidraulică Teoretică la Universitatea Politehnica București.
  • Bogdan Teodorescu,(n. 1940, Turnu-Măgurele) profesor universitar doctor în istorie, secretar general în cadrul Societății de Științe Istorice din România, autorul manualelor de „Istoria românilor” pentru clasele a XI-a și a XII-a.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Grossu, n. Bruteanu) a fost autoarea scrierii autobiografice: Bénie sois-tu, prison, care a fost ecranizată de Nicolae Mărgineanu cu titlul: Binecuvântată fii, închisoare.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia orasului Turnu-Măgurele: Prefață de N. Dașcovici, Aneta Chr Milian, Editura "Tiparnița", 1942

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turnu Măgurele
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Turnu Măgurele