Turnu Măgurele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau secţiune are multe probleme. Puteţi ajuta la rezolvarea lor sau să le discutaţi pe pagina de discuţie. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2009. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din martie 2009. Este scris parţial sau în întregime fără diacritice. Marcat din martie 2009.

Turnu Măgurele
—  Municipiu  —
Stemă
Turnu Măgurele
Coordonate: 43°45′N 24°52′E / 43.75, 24.867
Ţară	România
Judeţ	Teleorman
Atestare documentară	1387
Guvernare
- Primar	Nicolae Mohanu (PSD, ales 2008)
Altitudine	31 metri n.m.
Populaţie (2002)[1]
- Total	30.089 locuitori
Site: http://www.municipiulturnumagurele.ro/ (ro)

Turnu Măgurele este un municipiu situat în sudul României, în judeţul Teleorman, aproape de confluenţa râului Olt cu Dunărea.

Cuprins 1 Geografie 1.1 Relief 1.2 Clima 1.3 Flora şi fauna 2 Istoric 3 Demografie 4 Educatie 5 Economie 6 Turism 7 Transporturi 7.1 Transportul naval 7.2 Transportul rutier 8 Monumente 9 Tradiţii 10 Personalităţi 11 Legături externe 12 Note

[modifică] Geografie

DELIMITARI:nord, nord-vest: comuna Lita ; est comuna Ciuperceni ; sud fluviul Dunarea, care constituie granita cu Bulgaria.

Suprafaţa: 10719,7 ha; Suprafaţă intravilan: 1337,7 ha; Suprafaţă extravilan: 9382 ha; Nr gospodarii: 10458; Nr locuinţe: 12556.

[modifică] Relief

Municipiul Turnu Magurele şi împrejurimile sunt dominate de intinsa Câmpie Româna, fiind reprezentat de doua formatiuni bine individualizate: asa-zisele câmpii joase (luncile râurilor) si spatiile interfluviale. Din prima categorie fac parte: lunca Dunarii, care este cea mai întinsa lunca si cu altitudinea cea mai mica si lunca Oltului, care este ceva mai extinsa în zona confluentei râului cu Dunarea în rest reducându-se la o fisie îngusta,cu cu o vegetatie constituita din paduri de esenta moale.

In categoria spatiilor interfluviale intra terasele Dunarii, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 pana la 175 m. Zona municipiului Turnu Magurele face parte din marea unitate structurala “platforma moesica, Terasa Dunarii, cunoscuta si sub numele de, Terasa Turnu Magurele”.

In subsol, se constata la Turnu Magurele prea putine resurse exploatabile . De o utilizare larga sunt nisipurile si pietrisurile, care constituie materie prima pentru industria materialelor de constructii. In schimb, solul este la Turnu Magurele în buna parte de lunca, bogat in aluviuni, ceea ce constituie premise extrem de favorabile pentru dezvoltarea agriculturii.

[modifică] Clima

Clima în zona municipiului Turnu Magurele este temperat-continentala, specifica pentru Câmpia Româna si se caracterizeaza printr-un potential caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantitati reduse de precipitatii si adeseori in regim torential vara, precum si frecvente perioade de seceta. Radiatia solara, sub raport cantitativ una dintre cele mai mari din tara, inregistreaza o medie de 127,5 kcal/cmp. Durata de stralucire a soarelui este cuprinsa ântre 2.200-2.300 ore/an (cca 250 zile).

Temperatura medie anuala la Turnu Magurele înregistreaza ceva mai mult de 110 C (pâna la 120 C). Nebulozitatea corespunde mediei anuale a partii sudice a judetului Teleorman. In medie, la Turnu Magurele se înregistreaza 94 zile senine 82 sunt cu cer acoperit, iar restul cu cer schimbator.

In lunca Dunarii ceata este un fenomen meteorologic, destul de frecvent , mai ales in lunile noiembrie-ianuarie si în lunile de la începutul primaverii.

Vânturile sunt determinate de relief , directiile predominante din care bat fiind estul si vestul.

[modifică] Flora şi fauna

Flora din zona este caracteristică zonei stepice şi de silvostepă.

Pădurile sunt puţine, iar arborii predominanţi sunt cei de esenţă moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi.

Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada şoricelului, muşeţelul, toporaşii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.^{[necesită citare]} Mai pot fi întâlniţi frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc.^{[necesită citare]}

Există şi vegetaţie cultivată cum ar fi: plantaţiile de viţă de vie şi grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condiţiilor de vegetaţie existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtiţa. Mai apar şi alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreţ, vulpea şi, în ultimii ani, căprioara.^{[necesită citare]} Din grupa păsărilor se află stăncuţa, cucuveaua, prepeliţa, ciocănitoarea pestriţă, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.^{[necesită citare]} Reptilele sunt reprezentate de: şopârla cenuşie, guşterul şi şarpele de casă. În apele Dunării, Oltului şi a celorlalte pâraie trăiesc peşti diferiţi: crapul, bibanul, ştiuca, linul, şalăul, somnul, scrumbia, etc.^{[necesită citare]}

Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecţie la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatra localităţilor este folosit pentru cultivarea de cereale şi pentru grădini de legume şi zarzavaturi.^{[necesită citare]} Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului.^{[necesită citare]}

[modifică] Istoric

Turnu Măgurele face parte din categoria oraşelor noi, dar aşezarea ca atare este mult mai veche. Din perioada târzie a epocii bronzului datează marele tezaur descoperit la Turnu Măgurele în anul 1880, compus dintr-un fel de cilindri, în număr de 10, lungi de 5 cm, având un diametru de 54-56 cm şi împodobiţi cu nervuri transversale dintr-un fragment de ţeavă de aur, precum şi din 433 inele mici de cinci mărimi. Inelele serveau ca monedă în schimburile comerciale ce se făceau in regiune.^{[necesită citare]}

După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate cu victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian şi care a avut drept consecinţă cucerirea Daciei, zona actualului oraş nu a intrat în componenţa noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat graniţa de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta Limes alutanus, format din castre şi cetăţi de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munţii Boiţa. Istoricul Procopiu din Cezareea îl arată pe Traian ca fondator al cetăţii Turris, identificată de unii istorici cu Turnu Măgurele.^{[necesită citare]} Această aserţiune a istoricului antic nu este confirmată, cetatea Turnu datând dintr-o epocă mai târzie.^{[necesită citare]}}

Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu acelaşi nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluenţa fluviului Dunărea cu Oltul (numită aşa după forma cetăţii). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească şi a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu.^{[necesită citare]} În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci şi restituită Ţării Româneşti.^{[necesită citare]}

Înfiinţarea oficială a oraşului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin şi Turnu Roşu^{[necesită citare]}) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.^{[necesită citare]} Planul oraşului a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub forma a două cercuri aproape tangente interior, cu trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri şi două din ele pe două coarde tangente exterior la cercul mic, străzile pornind ca nişte raze, sub formă de semicercuri interioare cercului mare, stabilind astfel străzile, pieţele, locurile pentru construcţiile proprii şi suprafaţa locurilor de casă.^{[necesită citare]}

Turnu Măgurele are în componenţa administrativă şi cele două cartiere vechi ale aşezării, Măgurele şi Odaia, precum şi noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de „Catanga”, pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era în toi un conflict armat deosebit de sălbatic^{[necesită citare]}).

[modifică] Demografie

Populaţia: 30.089,structura populatiei pe grupe de vârsta: 18 – 62 ani = 21.202 locuitori. Populatia activa numara 11.709 locuitori.

[modifică] Educatie

Nr gradiniţe: 8; Nr şcoli: 4; Nr licee: 4 In reteaua scolara si prescolara sunt cuprinsi 6.795 de copii,numarul total al cadrelor didactice care deservesc aceste scoli este de 447.

[modifică] Economie

Conform datelor furnizate de Camera de Comert, Industrie si Agricultura Teleorman, numarul total al societatilor comerciale din localitate este de 1.233.

Industria este dominanta în sectorul chimic, prin Combinatul de îngrasaminte chimice S.C. DONAU CHEM, alaturi de care se regasesc ramurile: echipamente electrice (S.C. Bega Electroturris , industria textila (MTM Manufactura Turnu Magurele, S.C. Imperial S.A., S.C. Lorentz S.A., S.C. Panoreea S.A.), indusria de prelucrare a lemnului (S.C. Mobila S.A.), morarit si panificatie (S.C.Mopan S.A.).

Este de remarcat faptul ca volumul investitiilor straine în municipiul Turnu Magurele este foarte restrâns, si-l regasim doar în industria textila.

La nivelul municipiului exista si 2 retele supermarket: miniMAX Discount si PENNY Market.

[modifică] Turism

• Catedrala ortodoxă. Unul dintre obiectivele turistice din oraş este impunătoarea catedrală ortodoxă „Sfântul Haralambie”. Planul acestui edificiu de cult, plan întocmit de catre arhitectul francez Andre Lecomte de Noüy, a împrumutat multe motive arhitehtonice şi de mobilier de la biserica episcopală a mănăstirii Curtea de Argeş.^{[necesită citare]} Construcţia a fost executată de inginerul Dimitrie Maimarolu, cel care a ridicat în Bucureşti clădirea Palatului Mitropoliei şi cea a Cercului Militar. Clădirea în roşu a fost ridicată între anii 1900-1902 din cărămidă. Stilul arhitectonic al construcţiei este combinat, recunoscându-se şi influenţa de la Curtea de Argeş.^{[necesită citare]} Turlele din faţă sunt în stil baroc, iar în rest se vede influenţa bizantină.^{[necesită citare]} Întregul acoperiş este făcut din tablă de aramă, iar pictura interioară, executată în ulei pe gled de ghips, bine finisat, a fost realizată de Eugen Voinescu, director la Şcoala de Belle-arte din Bucureşti şi de italianul Girolamo Romeo. Mobilierul, din stejar masiv, dens, fără noduri şi foarte uscat, a fost executat artistic la atelierul de tâmplărie Ilie Mateescu din Turnu Măgurele.^{[necesită citare]} Vitraliile, mari şi frumoase, au fost făcute tot în România.^{[necesită citare]} Încă de la construcţie, biserica a avut instalaţii de calorifer în sistem roman, cu aer cald, cu energie termică obţinută prin sobe încălzite cu lemne. În prezent are montată o centrală termică folosind drept combustibil gazul metan. Printre obiectele valoroase pot fi amintite un candelabru cu şapte braţe, confecţionat din aliaj de argint, icoane încărcate cu argint de la vechea biserică, precum şi altele mai noi, provenite din donaţii particulare. Se remarcă armonia între toate piesele: de la mozaic la pictură, sculptura în lemn, în zinc şi bronz ori în piatră şi chiar ornamentaţiile exterioare de la streaşină şi de la turle.^{[necesită citare]} Cu excepţia turlei mari, care s-a prăbuşit, restul bisericii a rezistat foarte bine cutremurului de la 4 martie 1977. Între anii 1985-1991, turla mare a catedralei a fost refăcută complet şi întreaga construcţie a trecut printr-un amplu proces de consolidare.

• Ruinele cetăţii medievale Turnu.Se află în partea de sud a municipiului Turnu Măgurele la o distanţă de 4 km de oraş şi la 1 km de confluenţa fluviului Dunărea cu Oltul. Cetatea Turnu a jucat un rol de seamă în sistemul defensiv al Ţării Româneşti, mai ales în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, în cadrul conflictelor cu Imperiul Otoman, de la sud de Dunăre. La sfârşitul domniei lui Mircea, cetatea a intrat sub stăpânire otomană, fiind transformata mai târziu în raia turcească. Deşi se afla pe pământul Tării Româneşti, făcea parte din sangeacul Nicopolelui fiind un niyabet. Prin tratatul de pace de la Adrianopole din anul 1829 se stabilea, între altele, ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci şi restituită Ţării Româneşti. Cetatea Turnu a fost dărâmată, arsă, iar teritoriul fostei raiale a fost incorporat Tării Româneşti.

• Parcul central. Parcul central din oraş (denumit "Grădina Publică"), având o suprafaţă de 2 hectare, a fost înfiinţat în anul 1876 de un grup de specialişti din Bucureşti, după un parc asemănător existent în Viena.^{[necesită citare]} Pot fi admiraţi unii arbori exotici, cum ar fi sophora japonica, ce înfloreşte în luna august, o specie de castan numit aesculum hipcastnum, arbori de Thuya, tufe de paeonia arborea cu flori roz-pal, precum şi de mahonia aquifolium cu flori galbene şi frunze permanente.^{[necesită citare]}

• Tribunalul – Palatul de Justiţie. A fost construit în anul 1893, după model francez. Edificiul este utilizabil şi astăzi, aici funcţionând o secţie a Tribunalului Judeţean Teleorman.
• Clubul copiilor. Amplasat în faţa gării CFR, a servit, până în anul 1945, ca sediu al Camerei agricole (în perioada interbelică, preţul naţional la cereale se stabilea în această clădire).^{[necesită citare]} Clădirea este construită în stilul bizantin cu rotonde, coloane şi incrustaţii.^{[necesită citare]}

• În apropierea oraşului, se află plaje la malurile Dunării şi al Oltului, precum şi locuri prielnice pentru practicarea pescuitului sportiv de agrement.

• În municipiul Turnu Magurele exista posibilitati de cazare a turistilor într-un hotel de trei stele, situat pe bulevardul Independentei si care are un numar de 208 locuri de cazare, distribuite în camere cu un pat, doua paturi si apartamente cu doua sau trei camere. Hotelul are trei restaurante, cu 155 locuri. În municipiu mai functioneaza doua restaurante mari cu circa 400 locuri.

[modifică] Transporturi

[modifică] Transportul naval

În locul în care se află astăzi portul a fost punct de trecere şi totodată de tranzacţii comerciale din vechi timpuri.^{[necesită citare]}

.

În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigaţiei fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se “scurgeau de pe valea Dunării, a Oltului şi a Calmăţuiului, până de departe dinspre Roşiori, Slatina si Piteşti”.^{[necesită citare]} În anul 1892 a fost realizată construcţia căii ferate între oraş şi port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puţin semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrăşăminte chimice, portul a cunoscut o spectaculoasă renaştere,^{[necesită citare]} fiind astăzi dotat cu instalaţii moderne de încărcare-descărcare şi cu o clădire ce adăposteşte gara fluvială.^{[necesită citare]} Astăzi, portul Turnu Măgurele, aflat la 5 km de oraş este al patrulea port fluvial al României în ceea ce priveşte capacitatea de tranzit.^{[necesită citare]}

La Turnu Măgurele există şi un punct de trecere a frontierei între România şi Bulgaria, trecerea către portul Nicopole de pe malul bulgăresc făcându-se cu bacul.

[modifică] Transportul rutier

Reţeaua de transport rutier din zonă cuprinde:

1. Drumuri naţionale
   1. DN52, Turnu Măgurele – Crângu – Alexandria, 50 km.
   2. DN51A, Turnu Măgurele – Suhaia – Zimnicea, 60 km.
   3. DN52A, Turnu Măgurele – Liţa – Slobozia Mândra, 30 km.
   4. DN54, Turnu Măgurele – Islaz – Corabia, 33 km.
   5. DN65A, Turnu Măgurele – Putineiu – Roşiorii de Vede, 45 km.
2. Drumuri comunale
   1. DC39, Segarcea Vale – Segarcea Deal, 5 km.

Căile rutiere menţionate mai sus sunt asfaltate, au fundaţie de piatră şi şanţuri pe ambele părţi.^{[necesită citare]}

Oraşul Turnu Măgurele este legat prin căi feroviare de restul României prin intermediul unei căi ferate Turnu Măgurele Port – Turnu Măgurele – Salcia – Roşiori Nord, de 55 km. În staţia Roşiori Nord se face legătura cu magistrala CFR 900, Bucureşti Nord - Timişoara. Calea ferată Turnu Măgurele - Roşiori Nord este simplă, cu ecartament normal. Staţia de cale ferată Turnu Măgurele are 7 linii de garare, iar staţia Turnu Măgurele Port are 5 linii de garare.

[modifică] Monumente

Monumentele Independenţei sunt două monumente din Turnu Măgurele care comemorează Războiul de independenţă al României din 1877-1878. Primul monument este amplasat la intrarea în parcul central al oraşului. Este un monument realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfăţişează un grup statuar compus din trei soldaţi din cele trei arme: dorobanţi, marină şi grăniceri. În dreapta şi în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna.

Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului şi este cunoscut ca "Statuia Dorobanţului". Este o creaţie a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanţ cu căciula puţin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă şi un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independenţă. De o parte şi de alta a monumentului se află două tunuri turceşti capturate de ostaşi români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostaşul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanţu’”.^{[necesită citare]}

Statuia lui Mircea cel Bătrân este o statuie din bronz realizată de sculptorul bucureştean Oscar Han. Monumentul a fost ridicat în anul 1968 şi aminteşte peste timp de “cel care a refăcut şi întărit cetatea Turnu drept pavăză în faţa înaintării otomane”.^{[necesită citare]}

Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului David Praporgescu, fiu de ţărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaţilor, la 30 septembrie 1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.

[modifică] Tradiţii

• Sărbătoarea “Zerezeanu” (Ziua Sf. Trifon Nebunul) se celebrează în data de 1 februarie şi constă în sfinţirea viţei-de-vie pentru rodnicie, să nu fie bătută de grindină şi mană şi pentru ca proprietarii să nu devină săraci. Mai este cunoscută şi ca Gurbanul Viilor, când bărbaţii pornesc la vie, taie corzile de viţă din care-şi fac cununi şi cingători şi dezgroapă sticla de vin îngropată încă din toamnă. În jurul focului aprins la cap de vie începe petrecerea câmpenească, se sare peste foc, se joacă si petrecăreţii se stropesc cu vin. ^{[necesită citare]}
• Sărbătoarea tradiţională Drăgaica este celebrată cu mult fast în zona municipiului Turnu Măgurele. Sărbătoare simbolizează, în desfăşurarea ei, începerea secerişului, în luna iunie.^{[necesită citare]}

[modifică] Personalităţi

• Prozatoarea Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955) a locuit în Turnu Măgurele între anii 1898-1905.
• Zaharia Stancu (1902-1974) a activat în oraşul Turnu Măgurele ca poet, prozator, publicist si traducător.
• Haricleea Hartulari-Darclée (1860-1939) s-a născut la Turnu Măgurele şi s-a afirmat pe scenele teatrelor lirice româneşti şi internaţionale.
• David Praporgescu (1856-1916), născut la Turnu Măgurele, general al armatei române, căzut pe front în luptele de la Olt, pe crestele Carpatilor la 30 septembrie 1916.
• Florea Tenescu, general al armatei române, născut la 1 aprilie 1884 la Turnu Măgurele, la 1 februarie 1939, a fost numit şef al Marelui Stat Major al Armatei.
• Gherase Dendrino (1901-1964), născut la Turnu Măgurele, compozitor, dirijor, animator al muzicii uşoare româneşti.
• Dimitrie Stelaru (1917-1971), scriitor
• Mihail Dan (1911-1976), profesor universitar, autor a mai multor scrieri de istorie europeană, s-a născut la Turnu Măgurele.
• Nicole Valéry-Grossu (Nicoleta Valeria Bruteanu) (1919 - 1996), scriitoare^[2]şi jurnalistă română, s-a născut la Turnu Măgurele.

[modifică] Legături externe

• Imagini vechi din Turnu Magurele

[modifică] Note

v • d • m Municipii şi oraşe ale judeţului Teleorman Municipii Alexandria • Roşiorii de Vede • Turnu Măgurele Oraşe Videle • Zimnicea