Longitudine
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Longitudinea este una dintre cele două coordonate geografice care descriu poziţia unui punct de pe suprafaţa Pământului. Longitudinea unui punct este unghiul dintre proiecţiile pe planul ecuatorului ale direcţiilor de la centrul Pământului către punctul dat şi, respectiv, către un punct de pe Pământ ales convenţional ca origine a longitudinii. Echivalent, longitudinea unui punct este unghiul diedru dintre semiplanele sprijinite pe axa Pământului şi conţinând punctul dat şi, respectiv, punctul ales ca origine a longitudinii. Dacă punctul considerat se află la est faţă de originea longitudinii, longitudinea lui se numeşte estică, notată E. Dacă punctul considerat se află la vest de originea longitudinii, longitudinea lui se numeşte vestică, notată V. Faptul că longitudinea este estică sau vestică nu contează pentru punctele cu longitudine egală cu 0° sau 180°.
Punctul utilizat în prezent de toată lumea ca origine a longitudinii este Observatorul astronomic din Greenwich, Marea Britanie. Acesta a fost ales prin rezoluţia adoptate în 1884, la Conferinţa Internaţională a meridianului, (în engleză, International Meridian Conference).
Punctele de pe Pământ având aceeaşi longitudine alcătuiesc un semicerc, având ca extremităţi cei doi poli şi având ca centru centrul Pământului, numit meridian. Fiecare meridian are un meridian pereche împreună cu care formează un cerc mare, numit cerc meridian.
[modifică] Măsurarea
Longitudinea este exprimată în grade pe un plan perpendicular asupra axei terestre şi poate lua valori între 0 - 180° E şi 0 - 180° V. Măsurarea longitudinii se face cu un ceas şi un meridian. Ceasul trebuie sa indice ora Greenwich. Citind ora locală a meridianului şi făcând diferenţa cu cea a ceasului se afla longitudinea locală, considerând 15° pentru fiecare oră, adică 360° (grade sexagesimale): 24 (ore).
