Mangalia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mangalia
—  Municipiu  —
Imagine din portul Mangalia
Imagine din portul Mangalia
Stema Mangalia
Stemă
Mangalia se află în Romania
{{{alt}}}
Mangalia
Localizarea municipiului pe harta României
Mangalia se află în Județul Constanța
{{{alt}}}
Mangalia
Localizarea municipiului pe harta județului Constanța
Coordonate: Coordonate: 43°49′N 28°35′E / 43.817°N 28.583°E / 43.817; 28.58343°49′N 28°35′E / 43.817°N 28.583°E / 43.817; 28.583

Țară  România
Județ Constanța

SIRUTA 60482

Localități componente

Guvernare
 - Primar Cristian Radu

Suprafață
 - Total 62,26  km²
Altitudine 320 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 36.364 locuitori
 - Densitate 661 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 40.150 locuitori

Site: www.mangalia.ro

Mangalia este un municipiu din județul Constanța, Dobrogea, România, așezat aproape de extremitatea sudică a litoralului românesc. Are o populație de 36.364 de locuitori.[2] Orașul Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995. Primarul Municipiului Mangalia este Cristian Radu ales in 2012 cu un mandat de 4 ani.[3]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).

Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite de ape. În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor, și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari.

Este parțial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar este distrusă din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care își stabilesc aici tabăra, cresc cai și oi și sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuși relatând după unele instrucțiuni navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceștia un adăpost). Se pare că nici regatul valaho-bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situație, adăugându-se doar un grup de lipoveni în secolul al XVIII-lea.

Situația însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. În perioada 1890-1892 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).

Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanța), cu vreo 3000 de locuitori permanenți în 1938, dar care devin peste 10.000 vara. Orașul crește rapid mulțumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulți kilometri între capurile Schitu și Baglaru (azi, Aurora). Mangalia a fost portul de ataș al primului submarin românesc, „Delfinul” și al goeletei „Speranța”, folosită în anii 1972-76 pentru turnajul serialelor Doi ani de vacanță de Sergiu Nicolaescu, și Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan.

După al doilea război mondial, orașul devine zonă militară de frontieră și turismul stagnează timp de zece ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 orașul intră în atenția guvernului, devenind un important centru turistic : în pădurea Comorova, de-a lungul mării, sunt construite cele șase stațiuni balneoclimaterice și de agrement „Olimp”, „Neptun”, „Jupiter”, „Cap Aurora”, „Venus” și „Saturn”, în timp ce vechiul și pitorescul oraș, tipic dobrogean, este în mare parte distrus și înlocuit prin construcții moderne, într-un stil funcțional care se poate găsi oriunde în lume.


Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Principalele obiective turistice din Mangalia:[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Mangalia

     Români (82.4%)

     Turci (4.05%)

     Tătari (3.25%)

     Necunoscută (9.16%)

     Altă etnie (1.13%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Mangalia

     Ortodocși (81.22%)

     Musulmani (7.52%)

     Necunoscută (9.21%)

     Altă religie (2.04%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Mangalia se ridică la 36.364 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 40.150 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (82,4%). Principalele minorități sunt cele de turci (4,05%) și tătari (3,25%). Pentru 9,16% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (81,22%), cu o minoritate de musulmani (7,52%). Pentru 9,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]

Populația grecească a părăsit definitiv Mangalia în anii 1960, profitând de posibilitatea de a se stabili în Grecia. În schimb, din 1878 încoace, numeroși români veniți din toate părțile țării s-au stabilit în oraș, care număra în 2002 peste 40.000 de locuitori. La Mangalia trăiește una dintre cele mai importante comunități musulmane din România. Moscheea „Esma han Sultan” este cea mai veche din țară, fiind ridicată în anul 1525. Seminarul teologic musulman înființat la Babadag în anul 1610, a fost mutat în anul 1901 la Medgidia, unde a funcționat până în 1967.

Structură etnică (2002)
Total Români Turci Tătari Romi Lipoveni Maghiari Alte naționalități
40132 36220 1709 1415 339 191 186 72
100%
Structură religioasă (2002)
Total Ortodocși Musulmani Romano-catolici Creștini de rit vechi Penticostali Adventiști Alții
40132 36157 3138 400 - 121 49 316
100% - -
Evoluția demografică la recensăminte:


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Populația satelor aflate actualmente în componența comunei, ea având la acea vreme (2002) altă componență.Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ http://www.mangalia.tv/?p=17949
  4. ^ Atracții turistice, mangalia.ro
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • România: ghid turistic, Sebastian Bonifaciu, Editura Sport-turism, 1983, (pag-353-355)

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • România: ghid turistic, Sebastian Bonifaciu, Editura Sport-turism, 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mangalia