Isaccea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Isaccea
—  Oraș  —
Primăria orașului Isaccea
Primăria orașului Isaccea
Stema Isaccea
Stemă
Isaccea se află în România
{{{alt}}}
Isaccea
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°16′11″N 28°27′35″E / 45.26972°N 28.45972°E / 45.26972; 28.4597245°16′11″N 28°27′35″E / 45.26972°N 28.45972°E / 45.26972; 28.45972

Țară  România
Județ Tulcea

SIRUTA 159687

Localități componente Revărsarea, Tichilești

Guvernare
 - Primar Anastase Moraru (USL,02012, predecesor Ilie Petre - PD-L)

Suprafață
 - Total 96,7  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 5.026 locuitori
 - Densitate 1,521 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 5.374 locuitori

Site: Primăria Isaccea

Poziția localității Isaccea

Isaccea este un oraș în județul Tulcea, Dobrogea, România, pe malul drept al Dunării. Conform recensământului din 2011, populația localității era de 5.026 persoane.[2]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul are în administrare 9671 ha, din care 369 ha în zonă intravilană. Traversat de șoseaua Tulcea - Brăila, acesta este situat la 35 km nord-vest de Tulcea. Din punct de vedere administrativ, orașul cuprinde și satele Revărsarea și Tichilești.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful muntos, în zona fostei cariere de piatră

Relieful este alcătuit din formațiuni prealpine (șisturi cristaline, depozite sedimentare, magnetice, diabaze și porfire) alpine unde se conservă și amprente ale mișcărilor mai vechi (hercinice și acaledonice). Localitatea este așezată într-o zonă unde se întâlnesc Podișul Niculițelului cu Depresiunea Saon (Isaccea-Niculițel) și Lunca Dunării. Trăsăturile proprii reliefului colinar se regăsesc mai mult în partea de sud sud-vest, unde apar frecvent înălțimi ce depășesc 200 m. Nivelul de luncă, principala treaptă genetică a reliefului fluvial, își modifică aspectul mai ales la viituri, ducând la formarea ostroavelor în albia minoră a Dunării. În fața portului a apărut, la începutul anilor 1980, o limbă de nisip, care, cu o uluitoare rapiditate, s-a transformat într-o adevărată insulă, năpădită întâi de ierburi, dar care astăzi găzduiește o adevărată pădure.

Dunărea la Isaccea

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima este temperat-continentală. Iernile sunt lungi și geroase. Crivățul, venit din zona nord-estică a Rusiei către sud-vest, produce viscol și temperaturi foarte scăzute. Verile sunt uscate și călduroase.

Floră[modificare | modificare sursă]

Flora de pădure cuprinde: tei, stejar, frasin, ulm, salcâm, carpen, alun, corn dar și rășinoase - brad, molid și plante ierboase - scumpia, bujorul simplu, lăcrămioara, ghiocelul, brebenelul, dedițelul, ceapa-ciorii, leurda, salimandru ș.a.

Flora de baltă cuprinde: plopul, salcia pletoasă, salcâmul alb și cel ornamental, răchita, tuia, papura, stuful, pipirigul, nufărul, nuca de baltă, izma.

Faună[modificare | modificare sursă]

Fauna de pădure cuprinde: căprioara, mistrețul, iepurele, dihorul, nevăstuica, bursucul, lupul de pădure, vulpea, broasca țestoasă de câmp, bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar.

Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a.

În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia, rizeafca, nisetrul, morunul, păstruga și cega).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Sigiliul lui Isaac II Angelos, găsit la Isaccea

Locuit din antichitate, orașul se nu numea "Noviodunum", un nume de proveniență celtică ("dunum" înseamnă în limba celtă "așezare fortificată"), de asemenea existând și o așezare dacică numită "Genucla" în vecinătate. În 514 î.Hr., Darius cel Mare a luptat în această zonă o bătălie decisivă împotriva Sciților. Orașul făcea parte de asemenea în calea drumurilor comerciale grecești.

Mai târziu, orașul a fost baza flotei romane a Dunării de Jos numită "Clasis Flavia Moesica". În 369, a fost încheiat, în dreptul acestei cetăți, pe un vas aflat pe Dunăre, un tratat de pace între Imperiul Roman și vizigoții conduși de Athanaric, în prezența a însuși împaratului Flavius Valens. În secolele următoare, Noviodunum a rămas o importantă bază navală bizantină pe Dunăre, până în 602, când a fost pierdută în fața avarilor.

În 1340, a fost ocupat de Hoarda de Aur, a fost sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, apoi Vlad Țepeș a ajuns aici în 1462 în timpul campanilor sale împotriva Imperiului Otoman, dar în 1484 ajunge teritoriu turcesc, otomanii construind aici un fort pentru a apăra granița de nord.

A fost arsă de câteva ori în secolul XVII, în timpul Războiului Ruso-Turc, fiind ocupat de mai multe ori de fiecare.

După Războiul de Independență al României împotriva Imperiului Otoman, face parte din noul stat românesc. Nu cunoaștem cuvânt turcesc "cea" care să echivaleze cu "sat". Nu există documente precum că la 1340 orașul ar fi fost ocupat de Hoarda de Aur, ci se cunoaște faptul că toată zona era sub influența și sub controlul tătarilor din Hoardă cu mult înainte de acest an. În schimb există dovezi clare că la sfârșitul secolului al 13-lea, Isaccea a fost capitala statului tătar noghaid. Hanul Noghay, unul dintre cei mai buni comandanți strategi ai Hoardei de Aur, "făcătorul de hani" cum este cunoscut în istorie, s-a hotărât să-și facă propriul stat. A trecut Dunărea pe la vadul Isaccei, ultimul vad de trecere a Dunării înainte de Tulcea, cu circa 40.000 de războinici. Și-a stabilit capitala la Isaccea și și-a bătut propria monedă, care avea pe o parte o inscripție coranică, în alfabet arab, semn al partenenței lui Noghay la Islam( Hoarda de Aur adoptase oficial Islamul ca religie de stat pe la 1257, în timpul lui Berke-Han, cel care a mutat capitala Hoardei de la Saray, la Berke-Saray, tot pe Volga inferioară, dar mai în aval față de Saray). Moneda noghaidă atrage atenția prin faptul că pe avers are inscripționat semnul crucii, aceasta datorită dorinței lui Noghay de a strânge relațiile cu Imperiul Bizantin. În acest sens, a făcut alianță cu Constantinopole căsătorindu-și fiul moștenitor al tronului, pe Ceaka, cu o prințesă bizantină, care era o fiică nelegitimă a împăratului Mihail al Vlll-lea Paleologul. Moneda noghaidă datează de la sfârșitul secolului al Xlll-lea, respectiv a fost bătută între 1296 și 1300, deși se cunoaște faptul că atelierul de monetărie de Isaccea funcționa încă de pe la 1286, cel puțin, și bătea monede pentru Hoarda de Aur.. Cea mai mare colecție de dirhemi tătari din argint cu sudiviziuni din bronz, se află expusă în sala tezaurului, din cadrul Muzeului de istori și arheologie din Tulcea, situat sus, pe Dealul Monumentului, și cuprinde circa 24000 de monede. Tezaurul acesta a fost descoperit de niște tractoristi care arau, în 1965, pe colina Uzun Baiyir, de lângă comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea. Denumirea de Isaccea s-ar putea să aibă mai degrabă legătură cu faptul că orașul s-a aflat întotdeauna pe drumul, de importanță comercială, militară, politică, strategică,care lega nord-vestul Europei de Imperiul Bizantin, trecând prin Dobrogea, unde drumul se bifurca în două, Isaccea aflându-se pe partea dreaptă, după cum apreciau bizantinii și mai târziu turcii-otomani. or, în turcă "sag" cu G moale care nu se citește dar prelungește vocala anterioară(deci se pronunță"sa'a"), înseamnă "dreapta", și "Sa'agi" erau cei din drumul de pe dreapta, care trecea prin Isaccea. Considerăm că din punct de vedere fonetic "Sa'aggi" și "Sa'acci"sunt transformări echivalente. Considerăm că este mai corectă această explicație pentru denumirea orașului Isaccea. De altfel, ideea aceasta a fost susținută de-a lungul timpului de mulți istorici. Vom reveni cu citate în momentul în care le vom avea la dispoziție. Hanul Noghay a fost ucis în luptă, cu armate ale Hoardei de Aur, în 1299 sau 1300. În locul lui, pe tronul statului noghaid a urcat fiul său Ceaka. Acesta a fost asasinat la foarte scurt timp după urcarea pe tron. Statul lui Noghay a controlat un teritoriu imens de la Don și Volga până la Porțile de Fier și în continuare spre Balcani, până pe țărmul Mării Negre și la Gurile Dunării, cuprinzând toate teritoriile din estul și sudul Carpaților, precum și toată Dobrogea împreună, cuim am menționat deja, Gurile Dunării.

Ipoteze etimologice privind toponimul[modificare | modificare sursă]

Numele actual își are originea probabil de la o căpetenie locală numită Saccea și menționată de cronicarul bizantin Anna Comnena în Alexiada. Istoricul tulcean, prof. Nicolae Rădulescu susține originea toponimicului Isaccea simplu : s-a format conform regulilor fonetice turcești, adaugând în față vocala "I". Alte exemple : Ibrăila, Ismail, Izmir, etc.

Există opinii conform cărora numele de Isaccea provine de la alăturarea cuvintelor turcești "Isac"(nume propriu) și "cea"(sat), după numele unui conducător local care ar fi avut un rol important în dezvoltarea localității.

De asemenea în 1321, geograful și istoricul arab Abul Feda menționează în scrierile sale orașul Isakgi[3] și dă unele informații despre Dobrogea.

Descrierea stemei[modificare | modificare sursă]

Stema orașului Isaccea se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru se află o cetate de argint cu un turn, creneluri, poartă de intrare și ferestre, așezată pe o terasă verde, ieșind din valurile de argint. Terasa verde este tăiată de un brâu crenelat de aur. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate.

Semnificațiile elementelor însumate: Terasa face referire la relieful zonei, fiind aflată în podișul Dobrogei. Valurile simbolizează că localitatea a fost în Antichitate port la fluviul Dunărea. Cetatea este simbolul continuității acestei așezări ca punct strategic fortificat încă din epoca bizantină.

Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraș.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Isaccea

     Români (90.98%)

     Romi (3.85%)

     Turci (1.81%)

     Necunoscută (3.18%)

     Altă etnie (0.15%)



Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Isaccea

     Ortodocși (90.98%)

     Musulmani (5.45%)

     Necunoscută (3.18%)

     Altă religie (0.37%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Isaccea se ridică la 5.026 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.374 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,99%). Principalele minorități sunt cele de romi (3,86%) și turci (1,81%). Pentru 3,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,99%), cu o minoritate de musulmani (5,45%). Pentru 3,18% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Evoluția populației la recensăminte:


Economie[modificare | modificare sursă]

În principal activitatea localnicilor se bazează pe agricultură(creșterea animalelor, cultivarea cerealelor și viței de vie, livezi cu pomi fructiferi și pescuitul). Piscicultura și pomicultura sunt în continuare cele mai prospere ramuri. Industria e bazată în principal pe extracția de piatră (carieră cu puncte de lucru în Isaccea și Revărsarea) și exploatarea lemnului (cherestea și depozit pe malul Dunării). În trecut au funcționat o fabrică de țigarete și o filatură, dar în prezent singura activitate din această ramură este o secție de producție de încălțăminte. La Isaccea intră în țară conducta de gaze naturale care traversează Dobrogea și funcționează un punct de lucru al societății Transgaz.

Cea mai recentă investiție este realizarea parcului fotovoltaic al firmei Ra Ra Parc din Brașov cu o capacitate de 8,75 MW, ce poate asigura consumul mediu de energie a 4.000 de gospodării. Gehrlicher Solar a proiectat și construit parcul solar amplasat la Isaccea, proiect ce acoperă o suprafață de 14 hectare și cuprinde peste 35.000 module fotovoltaice și nouă invertoare SMA. Proiectul va genera circa 12 milioane de kWh anual.

Moscheea Azizyie din Isaccea

Cultură[modificare | modificare sursă]

Unități de învățământ[modificare | modificare sursă]

Învățământul isăccean are o tradiție solidă, la care au contribuit dascălii ardeleni Nifon Bălăcescu și Ioan Roman, refugiați din motive politice. Cele două școli primare (de fete și de băieți) datează din anul 1879 -1880, la care se adaugă primul gimnaziu fondat de I.G.Roman. În 1893, prin noua lege a învățământului, școlile devin mixte.

În 1903 ia ființă prima grădiniță publică. Copiii de naționalitate turcă urmau cursul de religie pe lângă geamia din localitate, unde, din spirit „conservator”, musulmanii își creaseră (și la Isaccea) „azil confesional” în care, alături de religie, se preda și Coranul. Închise în timpul primului război mondial, școlile își reiau activitatea în anul școlar 1917 (ianuarie-iunie). După reluarea cursurilor din 1917 populația musulmană a trebuit să intre în noul ritm de școlarizare.

În 1949, se construiește la Isaccea „școala de piatră”, la acea vreme o bijuterie arhitectonică. În 1959 ia ființă învățământul seral în acest oraș, iar în 1962 s-a dat în folosință prima școală medie. După 1963 s-a construit noul local al școlii medii din Isaccea, în prezent Grupul școlar „Constantin Brătescu”.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

  • Cetatea Noviodunum, veche fortificație romană la Dunăre, este una dintre cele mai vechi cetăți din Dobrogea, actualmente acoperita aproape în întregime cu pământ. În urma cu circa 2 ani de zile s-a deschis aici un sit arheologic pentru a recupera diverse piese și a fi expuse la muzeul județean Tulcea. Cetatea a fost baza flotei fluviale romane Clasis Flavia Moesica. S-au păstrat ruinele cetății și unele resturi ale așezării civile. În acest loc, cu mult timp înainte, în cadrul expediției sale împotriva sciților din anul 514 î.Hr., după cum ne povestește Herodot, Darius a deplasat o impresionantă armată compusă din 600.000 oameni. Mai târziu, în anul 369, împăratul roman Flavius Valens și-a desfășurat aici acțiunile sale militare împotriva vizigoților conduși de Athanaric. În secolul al XIII-lea a trecut prin aceste locuri o formațiune a Hoardei de Aur, iar în 1462, în cadrul acțiunilor sale militare împotriva turcilor, a ajuns până aici Vlad Țepeș." Localizare : Isaccea. 37 km față de Tulcea și 41 km față de Galați.
  • Moscheea Azizyie din centrul orașului, veche din secolul al XVI-lea, înca așteaptă să fie restaurată.
  • Mânăstirea Cocoș - locaș de cult aflat la 8 km de oraș și 6 km de comuna Niculițel, datează din 1833 și a fost inființat de călugarii Visarion, Gheratie si Isaia. Manastirea este asezata într-un loc retras, la poalele unui deal învaluit în mireasma pădurilor de tei. Odată, demult, de pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocoș sălbatic însoțit de o bătaie de toacă. Călugării spun ca acest cântec se mai aude și astăzi, uneori.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria științei și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p. 38.
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Isaccea