Tecuci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Acest articol trebuie pus în formatul standard
Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna iulie 2007.
Tecuci
[[Imagine:{{{imagine}}}|300px]]
Stema oraşului Tecuci Tecuci în România
stemă amplasare
Amplasare 45°50′48″N, 27°25′40″E
Ţară România România
Judeţ Galaţi
Atestare documentară 20 mai 1134
Populaţie (2002) 53.000
Suprafaţă 86,76 km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudinea medie 50 m n.m.
Localităţi
componente		 {{{componenţă}}}
Primar Eduard Finkelstein, PD
Sit web http://www.primariatecuci.ro/
[[Imagine:|200px|Poziţia oraşului Tecuci în cadrul regiunii]]
Poziţia oraşului în cadrul regiunii
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Tecuci]]
Harta administrativă a oraşului

Tecuci este un municipiu din judeţul Galaţi, România, cu o suprafaţă de 8676 ha (de la N la S 8,9 km, iar de la V la E 7,1 km) şi o populaţie de 53.000 locuitori conform recensământului din anul 2002[1].

Cuprins

[modifică] Aşezare geografică

Este situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret şi pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraş mijlociu, cu un comerţ în continuă dezvoltare. Aşezată la o răspântie de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei aşezări geto-dacice şi apoi daco-romane. Atestat încă din 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit şi de schimb pentru negustorii din ţările de la nordul şi de la vestul Moldovei, ca şi pentru cei din regiunile limitrofe. Populaţia municipiului este în continuă creştere, cu un spor natural de 4,5%. Actualmente, aceasta depăşeşte 53.000 de locuitori şi se estimează că până în 2010 va ajunge la 60.000 de locuitori.

Localităţi apropiate

Hanu Conachi - DN25 – 32.00 km

Tişiţa - (Mărăşeşti) – E581 – 20.00 km

Munteni – E581 – 5.00 km

Valea Mărului – DJ242 – 22.00 km

Târgu Bujor – DJ242 – 45.00 km

Buciumeni – DJ252 – 27.00 km

Obiective turistice:

1.Locale :

• Rezervaţie Paleontologică Tecuci

• Centru Folcloric Tecuci

• Muzeul Mixt Tecuci – (paleontologie şi arheologie)

2.In apropiere :

• Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărăşeşti – Vrancea

• Tişiţa (Mărăşeşti) - 20.00 km

• Mausoleul Eroilor – Vrancea - Tişiţa Mărăşeşti – 20.00 km

Catedrala din Tecuci
Catedrala din Tecuci

[modifică] Istoric

Este menţionat documentar în anul 1134 ca târg şi punct de vamă, iar la 1 septembrie 1435, printr-o scrisoare care este adresată regelui Poloniei, Vladislav Iagello şi înştiinţa că Iliaş Voievod s-a împăcat cu fratele său Ştefan, cedându-i, printre altele, şi oraşul Tecuci. Tot aici se vorbeşte despre organizarea internă a Moldovei, aici menţionându-se ocoalele cu moşiile oraşelor Chilia, Vaslui, Bârlad şi Tecuci.

Un document, care prezintă aceeaşi importanţă, atât pentru viaţa economică, cât şi pentru atestarea localităţii, este aşezământul comercial din 3 iulie 1460, pe care Ştefan cel Mare îl acordă negustorilor leopolitani din Suceava şi care se păstrează în original în arhiva municipală din Lemberg În timpurile vechi, fiind aproape de hotarul Moldovei spre Valahia, se numea „oraş de margine destul de bun”, explicaţie pe care o dă Joppecourt, ostaş nobil din Lotaringia.

Administraţia târgului Tecuci s-a întemiat în Evul Mediu, ca şi celelalte aşezări urbane, pe două principii: autonomia orăşenească şi reprezentarea puterii centrale. Astfel, convieţuiau o comunitate orăşenească autonomă, care-şi alegea ea însăşi cârmuitorii, cu o administraţie proprie, cu drept de judecată propriu, cu veniturile sale şi reprezentanţii domnului cu atribuţiile lor bine determinate, distincte de cele ale reprezentanţilor comunităţii. Conducerea oraşelor moldoveneşti a avut un dublu caracter: pe de o parte, a fost o conducere autonomă exercitată de şoltuz, ajutat de doisprezece pârgari, iar pe de altă parte a existat un permanent control al domniei reprezentată de orlicul de târg, iar din secolul al XVI – lea de ureadnic.

Stema medievală se prezintă ca un scut despicat, fiind reprezentat în dreapta, pe fond albastru, un turn de veghe, de argint, în vârful unei coline tot de argint, iar în stânga, pe fond roşu, un iepure de aur, ridicat în două labe spre dreapta, având deasupra două stele de aur cu cinci raze. Aceasta este o veche stemă rectificată, la care s-a adăugat movila de la Tecuci, care servea în vremurile cele mai vechi drept loc de veghe. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tecuci.A fost declarat municipiu în anul 1968.

[[Imagine:Catedrala SF.GHEORGHE

[modifică] Cultură

În anul 1920, s-au înfiinţat: Societatea Culturală „Ştefan Corodeanu”, în cadrul Şcolii Normale de Băieţi şi Societatea de Educaţie Naţională de pe lângă Cercul Militar.În acelaşi timp, Teatrul Comunal devine gazda primitoare a nenumărate şezători, conferinţe sau concerte, la realizarea cărora contribuiau nu numai cadrele didactice, corpul clerical ci şi avocaţii, medicii sau ofiţerii aşezării.

Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tabacaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Şcoala Normală din Tecuci. Din iniţiativa sa, pe 25 noiembrie 1923, un grup de intelectuali – între care s-au remarcat: avocaţii Virgil Mironescu, V.G.Beldie şi Traian Corodeanu, profesorii Şt.Corodeanu şi Antoaneta Bogdan, institutorii Gh.Popovici şi Zoe Ţuchel, căpitanul I.Diea şi protopopul N.Conduratu – pune bazele Ateneului Cultural, al cărui principal scop era acela de a contribui la îmbogăţirea „culturii naţionale, sociale, juridice, religioase, morale, cetăţeneşti, artistice şi ştiinţifice a maselor populare” din reşedinţa şi satele judeţului. Pe 20 martie 1938, un grup de „cetăţeni ai oraşului Tecuci”, ce reprezentau „toate categoriile sociale”, s-a reunit, „în urma convocării regionalei Moldova, la sediul Şcoalei Primare Nr.1 de fete pentru a întemeia Căminul Cultural Orăşenesc al Fundaţiei „Principele Carol”. Acest Cămin Orăşenesc va purta numele neuitatului scriitor Calistrat Hogaş.

Ziarul local „Curierul Tecuciului” inaugureaza o pagină dedicată Căminului Cultural, în care erau prezentate principalele sale realizări, regăsindu-se aici diversele şezători literare, expoziţia de pictură a profesorului I.N.Peiu, conferinţele: „Performanţele politicii româneşti”, de Pamfil Şeicaru, fost elev al Gimnaziului „D.A.Sturdza” şi „Pentru ce luptăm dincolo de Nistru?”, susţinută de scriitorul de origine tecuceană Al.Lascarov Moldoveanu.

La 20 mai 1934, Primăria oraşului Tecuci emite decizia de înfiinţare a muzeului şi a bibliotecii, iar la 25 august în acelaşi an, primarul C. Condrache, într-o adresă către Prefectura judeţului Tecuci, menţionează faptul că s-au constituit un muzeu şi o bibliotecă sub egida „Fundaţiei Culturale Teodor şi Maria Cincu”. Dar abia la 1 aprilie 1935, Biblioteca Comunală se instalează, alături de Muzeul de Arheologie şi Ştiinţele Naturii „Mihail Dimitriu”, în palatul donat special pentru acestea de către Teodor Cincu. Biblioteca Comunală va fi deschisă publicului din luna aprilie a anului 1937, având ca bibliotecar pe Mihalache D.Naum, şcolarizat special la Bucureşti. Biblioteca Municipală primeste in 1994 numele poetului „Ştefan Petică”.

Comisia interimară a Primăriei, cu ocazia şedinţei din 13 iunie 1934, decide „înfiinţarea unui muzeu comunal în oraşul Tecuci, muzeu care va purta numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”,inaugurarea oficială a Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” de Arheologie şi Ştiinţe Naturale făcându-se la 21 noiembrie 1935, o dată cu cea a statuii lui Spiru Haret, din faţa Liceului de fete „Elena şi Tache Anastasiu”, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, dr. C.Angelescu, şi a prof.univ. I.Simionescu.

Cenaclul literar „Calistrat Hogaş”, numit în momentul fondării sale (1953)” George Coşbuc", a reuşit să trezească interesul câtorva generaţii de creatori tecuceni ce aveau să se afirme în cadrul întrunirilor sale: Ovid Caledoniu, Emil Băicoianu, Doru Scărlătescu, Ioan Purdelea, Sofia Scorţaru, Aurel Brumă, Ion Panait, Dionisie Duma, Iordan Grecu, Vasile Sevastre – Ghican, Vasile Ghica, Marian Mârza, Dan Vâţă etc..În anul 1969, membrii cenaclului editând şi o antologie intitulată : „La poarta sfertului de veac”.

Catedrala "Sf.Gheorghe", din centrul orasului, este mândria tecucenilor la fel şi parcul în incinta căruia se află amplasată.De asemenea tecucenii se mai mândresc şi cu unităţile de invăţământ gimnazial şi anume: Liceul Teoretic Spiru Haret, Colegiul National Calistrat Hogaş, Colegiul National de Economie Mihail Manoilescu, etc.

[modifică] Demografie

Evoluţia populaţiei la recensăminte:


[modifică] Industrie

Oraşul este renumit mai ales pentru fabricile sale de conserve: legume, fructe, carne: Atfab, Contec, etc, iar mai nou pentru numeroasele firme producătoare de muştar: Atfab, Rotina etc. Este de asemnea renumit şi pentru I.R.A.(Întreprinderea de Reparaţii Auto), F.A.M.(Fabrica de Ambalaje Metalice) actualmente privatizată numele său fiind AMEP Packaging Tecuci. in ultimul timp municipiul a cunoscut o crestere economica deosebita care se datoreaza in mare parte investitiilor straine directe, atat in domeniul industriei, cat si in servicii. cele mai mari astfel de investitii s-au realizat prin infiintarea catorva fabrici de mare anvergura si a unei uzine de utilaj greu.

[modifică] Media locala

Este reprezentată de o serie de ziare, dintre care putem aminti :

• Ziarul Semnal

• Oferta Tecuceana

• Ziarul Telegraf Expres

• Ziarul Observator T

• Ziarul Imparţial Galaţi (subredacţia Tecuci)

Televiziune

Lista cu operatorii de cablu:

• U.P.C. România SA, Focşani – Punct de lucru Tecuci

• Mega TV Galaţi, Punct de lucru Tecuci - tv tecuci

[modifică] Personalităţi

  • Costache Conachi (1778 – 1849), ocupă numeroase funcţii oficiale, atât la Tecuci, (ispravnic în 1808, 1813, 1815 – 1816), cât şi la Iaşi (vornic de poliţie între 1816 – 1818), prezident al Departamentului Afacerilor străine între 1823 – 1827, mare logofăt al Dreptăţii între 1813 – 1838). A făcut parte din Comitetul de elaborare al Regulamentului Organic, introducând capitolele ce aveau să pună premisele viitoarei Uniri.
  • General Theodor Şerbănescu (1839-1901) poet pre-eminescian şi traducător, membru corespondent al Academiei Române.
  • Calistrat Hogaş (1847 - 1917), scriitor şi prozator.Debutează cu versuri, recenzii sau conferinţe în revista „Asachi”, apoi în revista ieşeană „Arhiva” şi „Viaţa românească” a lui Garabet Ibrăileanu. Publică „Pe drumuri de munte”, ce include ciclurile „Amintiri dintr-o călătorie” şi „În munţii Neamţului” si povestirile „Cuconu Ioniţă Hrisanti” şi „Amintiri din copilărie”.
  • Nicolae Petraşcu (1859 – 1944), diplomat, publicist, memorialist şi istoric literar, frate cu pictorul Gheorghe Petraşcu, s-a născut la Tecuci, la 5 Decembrie 1859. El a publicat în special lucrări cu caracter monografic dedicate lui Mihai Eminescu (1892), Vasile Alecsandri (1894), Nicolae Grigorescu (1895), Carmen Sylva (1899), Dimirie Ollănescu (1926), etc., personalităţi pe care le-a cunoscut îndeaproape. În cele trei volume de memorialistică intitulate „Icoane de lumină” (1935) evocă, printre altele, şi anii senini ai copilăriei sale petrecută la Tecuci („Bibliografia mea”, „Crăciunul de altădată”, „Mariţa lui Iacomi” – ş.a.).
  • Gheorghe Petraşcu (1872 - 1949), pictor şi academician român, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav, concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor şi priveliştelor, prinse în mediul lor imediat.
  • Hortensia Papadat-Bengescu (1876 – 1955), anii copilăriei pe care i-a petrecut la Tecuci, îi prezintă în lucrarea cu caracter biografic „Arabescul amintirii”.
  • Ştefan Petică (1877 – 1904). Unul din poemele cele mai cunoscute „Tecuciul depărtat I-II” surprinde conturile aproximative şi culorile estompate ale oraşului primei sale iubiri.
  • Ion Petrovici (1882 - 1972), filozof, eseist, memorialist, scriitor, orator şi om politic, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, fost Ministru al Educaţiei Naţionale.
  • Tudor Pamfile (1883 – 1923), a urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum şi studiile gimnaziale. După terminarea Şcolii de Ofiţeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roşiori din Bârlad. Aici a scos revistele „Ion Creangă” şi „Miron Costin”. A sprijinit îndeaproape apariţia revistei „Freamătul”, care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacţia la Bârlad. Numai culegerile şi studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini.
  • Alexandru Lascarov–Moldovanu (1885 – 1971), s-a născut la Tecuci, a învăţat la Şcoala Primară nr.1 de băieţi şi la Gimnaziul Real. După absolvirea liceului din Bârlad, îşi continuă studiile la Iaşi, frecventând Facultatea de Drept. S-a numărat printre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) şi Focşani (1910). Tecuciul, este evocat în volumele: „Drumuri…”, „În grădina lui Naş Muşat”, „Amintiri cu învăţători”, în proza „Amintiri dintr-un oraş moldovenesc” apărută în revista „Convorbiri literare”.
  • Iorgu Iordan (1888 - 1986), lingvist, filolog român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.
  • Mihail Manoilescu (1891 – 1950), publicist, economist, ministru de externe şi politician.
  • Ion Dongorozi (4 ianuarie 1894 - 19 mai 1975). Prestigioasa sa activitate de factură semănătoristă, dar cu vădit caracter satiric sau umoristic, însumează cca. 20 de titluri: „Cum s-a despărţit tanti Veronica” (1922(, „Filimon Hâncu” (1924), „Signor Berthelotty” (1926), „Examen de bacalaureat” (1928), „Monumentul eroilor” (1939), „Escapada” (1936), „Vâltori” (1958) etc
  • Mihai Sergiu Jalbă (n. 28 mai 1953), medic, organizator de sănătate şi cercetător ştiinţific româno-american. Absolvent al Liceului "Spiru Haret" promoţia 1972, s-a născut într-o familie de medici tecuceni aflată astăzi la a patra generaţie. A urmat facultăţile de medicină din Iaşi şi Bucureşti (1974-1980). Doctor în ştiinţe medicale. Stagiu ştiinţific postdoctorat la Universitatea de Medicină şi Stomatologie a statului New Jersey, SUA. Contribuţii în domeniul tuberculozei şi astmului bronşic. Biografiat în "Who's Who in Medicine and HealthCare" 2004, "Who's Who in America" 2005, "Who's Who in the World" 2006 şi "Who's Who in Science and Engineering" 2007.

[modifică] Oameni de onoare ai oraşului

[modifică] Note

  1. ^ Structura etno-demografică a României

2006 cetatean de onoare scriitorul Aurel Bruma

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

v • d • m
Municipii şi oraşe ale judeţului Galaţi
Municipii Galaţi • Tecuci Stema judeţului Galaţi
Oraşe Bereşti • Târgu Bujor
Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Tecuci"
Unelte personale