Tecuci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
[[wiki]]
 Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard.
Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iulie 2007
Tecuci
—  Municipiu  —
Stema Tecuci
Stemă
Tecuci (Romania)
Tecuci
Tecuci
Coordonate: 45°50′48″N 27°25′40″E / 45.84667, 27.42778
Ţară Drapelul României România
Judeţ Galaţi
Atestare documentară 20 mai 1134
Guvernare
 - Primar Eduard Finkelstein (PD-L, ales 2008)
Suprafaţă
 - Total 86,76  km²
Altitudine 50 metri n.m.
Populaţie (2002)[1]
 - Total 42.094 locuitori
Site: http://www.primariatecuci.ro/ ()
Poziţia localităţii Tecuci

Tecuci este un municipiu din judeţul Galaţi, România, cu o suprafaţă de 8.676 ha (de la nord la sud 8,9 km, iar de la vest la est 7,1 km) şi o populaţie de 42.094 locuitori conform recensământului din anul 2002.[1]

Cuprins

[modifică] Aşezare geografică

Pe glob, intersecţia paralelei 45°51’06” latitudine nordică cu meridianul 27°25’56” longitudine estică stabileşte poziţia matematică unică a municipiului Tecuci, la Nord de Ecuator şi la Est de primul meridian, in al treilea fus orar. Geografic, municipiul Tecuci se află aşezat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei (14 km), la contactul cu Piemontul Poiana-Nicoresti, ambele subunitaţi ale Podişului Moldovei, la cofluenţa râului Bârlad cu pâraul Tecuci, aproape de valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartâ numele orasului, Câmpia Tecuciului. Tecuci este un municipiu din judeţul Galaţi, România, cu o suprafaţă de 8676 ha (de la N la S 8,9 km, iar de la V la E 7,1 km). Este situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret şi pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraş mijlociu, cu un comerţ în continuă dezvoltare. Aşezată la o răspântie de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei aşezări geto-dacice şi apoi daco-romane. Atestat încă din 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit şi de schimb pentru negustorii din ţările de la nordul şi de la vestul Moldovei, ca şi pentru cei din regiunile limitrofe. Populaţia municipiului este în continuă creştere, cu un spor natural de 4,5%. Actualmente, aceasta depăşeşte 53.000 de locuitori şi se estimează că până în 2010 va ajunge la 60.000 de locuitori.


Localităţi apropiate Draganesti - DN25 - 8.00 km Hanu Conachi - DN25 – 32.00 km

Tişiţa - (Mărăşeşti) – E581 – 20.00 km

Munteni – E581 – 5.00 km

Valea Mărului – DJ242 – 22.00 km

Târgu Bujor – DJ242 – 45.00 km

Buciumeni – DJ252 – 27.00 km


[modifică] Teritoriu

Municipiul Tecuci are o suprafata totala de 8676 ha pe care se afla amplasate 14.500 locuinte din care 507 în proprietate publica si 13.993 locuinte din fonduri private. Suprafata locuibila este de 567.213 mp din care în proprietate publica 14.410 mp si 552.803 mp suprafata locuibila din fonduri private. În ceea ce priveste lungimea strazilor din municipiul Tecuci, aceasta este de 117 km din care 56 km reprezinta strazi orasenesti modernizate. Reteaua de canalizare are o lungime de 72 km, reteaua de distributie a apei potabile este de 81,1 km, iar cea de distributie a gazelor naturale este de 66,7 km.

[modifică] Clima

Temperatura medie anuală este, calculată pe o perioadă de 70 de ani, la Tecuci de 9,8°C. Temperatura medie a verii este de cuprinsă între 21°C la Tecuci si 21,3°C la Galati.


[modifică] Caracteristici pedologice

În conditiile de climă mentionate, pe un strat alcătuit din loess care ocupă cea mai mare suprafată, ca si din nisip pe valea Bârladului, s-a instalat o vegetatie ierboasă tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetatia, reprezintă rezultatul interactiunii ariilor de influentă este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activitătii antropice. În ansamblu, vegetatia de silvostepă se întâlneste în câmpia Tecuciului, iar cea de stepă propriu-zisă în câmpia Covuiluiului.


[modifică] Turism

1.Locale :

• Parcul Central Pazvante

• Rezervaţie Paleontologică Tecuci

• Centru Folcloric Tecuci

• Muzeul Mixt Tecuci – (paleontologie şi arheologie)

2.In apropiere :

• Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărăşeşti – Vrancea

• Tişiţa (Mărăşeşti) - 20.00 km

• Mausoleul Eroilor – Vrancea - Tişiţa Mărăşeşti – 20.00 km

Catedrala din Tecuci


[modifică] Istoric

Este menţionat documentar în anul 1134 ca târg şi punct de vamă, iar la 1 septembrie 1435, printr-o scrisoare care este adresată regelui Poloniei, Vladislav Iagello şi înştiinţa că Iliaş Voievod s-a împăcat cu fratele său Ştefan, cedându-i, printre altele, şi oraşul Tecuci. Tot aici se vorbeşte despre organizarea internă a Moldovei, aici menţionându-se ocoalele cu moşiile oraşelor Chilia, Vaslui, Bârlad şi Tecuci.

Un document, care prezintă aceeaşi importanţă, atât pentru viaţa economică, cât şi pentru atestarea localităţii, este aşezământul comercial din 3 iulie 1460, pe care Ştefan cel Mare îl acordă negustorilor leopolitani din Suceava şi care se păstrează în original în arhiva municipală din Lemberg În timpurile vechi, fiind aproape de hotarul Moldovei spre Valahia, se numea „oraş de margine destul de bun”, explicaţie pe care o dă Joppecourt, ostaş nobil din Lotaringia.

Administraţia târgului Tecuci s-a întemiat în Evul Mediu, ca şi celelalte aşezări urbane, pe două principii: autonomia orăşenească şi reprezentarea puterii centrale. Astfel, convieţuiau o comunitate orăşenească autonomă, care-şi alegea ea însăşi cârmuitorii, cu o administraţie proprie, cu drept de judecată propriu, cu veniturile sale şi reprezentanţii domnului cu atribuţiile lor bine determinate, distincte de cele ale reprezentanţilor comunităţii. Conducerea oraşelor moldoveneşti a avut un dublu caracter: pe de o parte, a fost o conducere autonomă exercitată de şoltuz, ajutat de doisprezece pârgari, iar pe de altă parte a existat un permanent control al domniei reprezentată de orlicul de târg, iar din secolul al XVI – lea de ureadnic.

Stema medievală se prezintă ca un scut despicat, fiind reprezentat în dreapta, pe fond albastru, un turn de veghe, de argint, în vârful unei coline tot de argint, iar în stânga, pe fond roşu, un iepure de aur, ridicat în două labe spre dreapta, având deasupra două stele de aur cu cinci raze. Aceasta este o veche stemă rectificată, la care s-a adăugat movila de la Tecuci, care servea în vremurile cele mai vechi drept loc de veghe. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tecuci.A fost declarat municipiu în anul 1968.

În anul 1920, s-au înfiinţat: Societatea Culturală „Ştefan Corodeanu”, în cadrul Şcolii Normale de Băieţi şi Societatea de Educaţie Naţională de pe lângă Cercul Militar.În acelaşi timp, Teatrul Comunal devine gazda primitoare a nenumărate şezători, conferinţe sau concerte, la realizarea cărora contribuiau nu numai cadrele didactice, corpul clerical ci şi avocaţii, medicii sau ofiţerii aşezării.

Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tabacaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Şcoala Normală din Tecuci. Din iniţiativa sa, pe 25 noiembrie 1923, un grup de intelectuali – între care s-au remarcat: avocaţii Virgil Mironescu, V.G.Beldie şi Traian Corodeanu, profesorii Şt.Corodeanu şi Antoaneta Bogdan, institutorii Gh.Popovici şi Zoe Ţuchel, căpitanul I.Diea şi protopopul N.Conduratu – pune bazele Ateneului Cultural, al cărui principal scop era acela de a contribui la îmbogăţirea „culturii naţionale, sociale, juridice, religioase, morale, cetăţeneşti, artistice şi ştiinţifice a maselor populare” din reşedinţa şi satele judeţului. Pe 20 martie 1938, un grup de „cetăţeni ai oraşului Tecuci”, ce reprezentau „toate categoriile sociale”, s-a reunit, „în urma convocării regionalei Moldova, la sediul Şcoalei Primare Nr.1 de fete pentru a întemeia Căminul Cultural Orăşenesc al Fundaţiei „Principele Carol”. Acest Cămin Orăşenesc va purta numele neuitatului scriitor Calistrat Hogaş.

Ziarul local „Curierul Tecuciului” inaugureaza o pagină dedicată Căminului Cultural, în care erau prezentate principalele sale realizări, regăsindu-se aici diversele şezători literare, expoziţia de pictură a profesorului I.N.Peiu, conferinţele: „Performanţele politicii româneşti”, de Pamfil Şeicaru, fost elev al Gimnaziului „D.A.Sturdza” şi „Pentru ce luptăm dincolo de Nistru?”, susţinută de scriitorul de origine tecuceană Al.Lascarov Moldoveanu.

La 20 mai 1934, Primăria oraşului Tecuci emite decizia de înfiinţare a muzeului şi a bibliotecii, iar la 25 august în acelaşi an, primarul C. Condrache, într-o adresă către Prefectura judeţului Tecuci, menţionează faptul că s-au constituit un muzeu şi o bibliotecă sub egida „Fundaţiei Culturale Teodor şi Maria Cincu”. Dar abia la 1 aprilie 1935, Biblioteca Comunală se instalează, alături de Muzeul de Arheologie şi Ştiinţele Naturii „Mihail Dimitriu”, în palatul donat special pentru acestea de către Teodor Cincu. Biblioteca Comunală va fi deschisă publicului din luna aprilie a anului 1937, având ca bibliotecar pe Mihalache D.Naum, şcolarizat special la Bucureşti. Biblioteca Municipală primeste in 1994 numele poetului „Ştefan Petică”.

Comisia interimară a Primăriei, cu ocazia şedinţei din 13 iunie 1934, decide „înfiinţarea unui muzeu comunal în oraşul Tecuci, muzeu care va purta numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”,inaugurarea oficială a Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” de Arheologie şi Ştiinţe Naturale făcându-se la 21 noiembrie 1935, o dată cu cea a statuii lui Spiru Haret, din faţa Liceului de fete „Elena şi Tache Anastasiu”, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, dr. C.Angelescu, şi a prof.univ. I.Simionescu.

Cenaclul literar „Calistrat Hogaş”, numit în momentul fondării sale (1953)” George Coşbuc", a reuşit să trezească interesul câtorva generaţii de creatori tecuceni ce aveau să se afirme în cadrul întrunirilor sale: Ovid Caledoniu, Emil Băicoianu, Doru Scărlătescu, Ioan Purdelea, Sofia Scorţaru, Aurel Brumă, Ion Panait, Dionisie Duma, Iordan Grecu, Vasile Sevastre – Ghican, Vasile Ghica, Marian Mârza, Dan Vâţă etc..În anul 1969, membrii cenaclului editând şi o antologie intitulată : „La poarta sfertului de veac”.

Catedrala "Sf.Gheorghe", din centrul orasului, este mândria tecucenilor la fel şi parcul în incinta căruia se află amplasată.De asemenea tecucenii se mai mândresc şi cu unităţile de invăţământ gimnazial şi anume: Liceul Teoretic Spiru Haret, Colegiul National Calistrat Hogaş, Colegiul National de Economie Mihail Manoilescu, Colegiul National de Agricultura si Economie, etc.

[modifică] Demografie

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

Evoluţia numerică de-a lungul timpului.


Pentru ca Tecuciul s-a aflat intr-o zonă de câmpie, cu soluri mănoase, pe drumul ce lega Moldova de Ţara Romanească, dar şi in calea năvalitorilor străini, populaţia sa a trebuit să se adapteze tuturor imprejurărilor potrivnice: invazii, războaie, incendieri.Acestor factori perturbatori li s-au adaugat si unele calamităţi: cutremure, inundaţii, precum şi epidemiile de holeră, care au făcut nenumărate victime. Natalitatea Cu toate impedimentele datorate celor doua conflagratii mondiale, natalitatea Tecuciului a crescut.Pana in anul 1966, cresterea acesteia a fost ceva mai lenta.In anul mentionat s-a obtinut o natalitate de 14,5‰, adica s-au nascut 412 copii vii. Mortalitatea Din datele furnizate de Spitalul “Anton Cincu” din Tecuci, se constata ca, in perioada 1945-1968, datorita imbunatatirii asisteneti medicale a populatiei, mortalitatea a scazut de la 32‰la 9,2‰.A urmat o perioada de crestere lenta a mortalitatii pana in anul 1979.Ca urmare a procesului de imbatranire a populatiei, aceasta a ajuns la 10,5‰.

[modifică] Religie

Structura populatiei dupa religie. La recensamantul din 1992, structura populatie dupa relegie se prezinta sub forma:

  • ortodoxa – 46.315
  • romano-catolica – 80
  • greco-catolica – 20
  • reformata – 12
  • evanghelica – 13
  • crestini de rit vechi – 1
  • baptisiti – 1
  • penticostali – 66
  • armeana – 1
  • musulmana – 6
  • mozaica – 29
  • ortodocsi de stil vechi – 42
  • atei – 9
  • adventisti – 186
  • crestini dupa evanghelie – 1
  • alte culte – 5
  • fara religie – 25



[modifică] Industrie

Oraşul este renumit mai ales pentru fabricile sale de conserve: legume, fructe, carne: Atfab, Contec, etc, iar mai nou pentru numeroasele firme producătoare de muştar: Atfab, Rotina etc. Este de asemnea renumit şi pentru I.R.A.(Întreprinderea de Reparaţii Auto), F.A.M.(Fabrica de Ambalaje Metalice) actualmente privatizată numele său fiind AMEP Packaging Tecuci. in ultimul timp municipiul a cunoscut o crestere economica deosebita care se datoreaza in mare parte investitiilor straine directe, atat in domeniul industriei, cat si in servicii. cele mai mari astfel de investitii s-au realizat prin infiintarea catorva fabrici de mare anvergura si a unei uzine de utilaj greu.

[modifică] Cartiere

  • Gheorghe Petrascu (7 Noiembrie)
  • Zona Industriala
  • Nicolae Balcescu
  • Satul Nou
  • Parc CFR
  • Cernicari

[modifică] Media locală

Mass-media locală este reprezentată de o serie de ziare:

  • Ziarul Semnal - Liderul informatiei tecucene ( www.ziarulsemnal.ro )
  • Oferta Tecuceană
  • Ziarul Telegraf Expres
  • Ziarul Observator T
  • Ziarul Imparţial Galaţi (subredacţia Tecuci)
  • Tecucionline.com

[modifică] Personalităţi

  • Costache Conachi (1778 – 1849), ocupă numeroase funcţii oficiale, atât la Tecuci, (ispravnic în 1808, 1813, 1815 – 1816), cât şi la Iaşi (vornic de poliţie între 1816 – 1818), prezident al Departamentului Afacerilor străine între 1823 – 1827, mare logofăt al Dreptăţii între 1813 – 1838). A făcut parte din Comitetul de elaborare al Regulamentului Organic, introducând capitolele ce aveau să pună premisele viitoarei Uniri.
  • General Theodor Şerbănescu (1839-1901) poet pre-eminescian şi traducător, membru corespondent al Academiei Române.
  • Calistrat Hogaş (1847 - 1917), scriitor şi prozator.Debutează cu versuri, recenzii sau conferinţe în revista „Asachi”, apoi în revista ieşeană „Arhiva” şi „Viaţa românească” a lui Garabet Ibrăileanu. Publică „Pe drumuri de munte”, ce include ciclurile „Amintiri dintr-o călătorie” şi „În munţii Neamţului” si povestirile „Cuconu Ioniţă Hrisanti” şi „Amintiri din copilărie”.
  • Nicolae Petraşcu (1859 – 1944), diplomat, publicist, memorialist şi istoric literar, frate cu pictorul Gheorghe Petraşcu, s-a născut la Tecuci, la 5 Decembrie 1859. El a publicat în special lucrări cu caracter monografic dedicate lui Mihai Eminescu (1892), Vasile Alecsandri (1894), Nicolae Grigorescu (1895), Carmen Sylva (1899), Dimirie Ollănescu (1926), etc., personalităţi pe care le-a cunoscut îndeaproape. În cele trei volume de memorialistică intitulate „Icoane de lumină” (1935) evocă, printre altele, şi anii senini ai copilăriei sale petrecută la Tecuci („Bibliografia mea”, „Crăciunul de altădată”, „Mariţa lui Iacomi” – ş.a.).
  • Gheorghe Petraşcu (1872 - 1949), pictor şi academician român, fondator al unui curent artistic, caracterizat printr-un colorit grav, concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor şi priveliştelor, prinse în mediul lor imediat.
  • Hortensia Papadat-Bengescu (1876 – 1955), anii copilăriei pe care i-a petrecut la Tecuci, îi prezintă în lucrarea cu caracter biografic „Arabescul amintirii”.
  • Ştefan Petică (1877 – 1904). Unul din poemele cele mai cunoscute „Tecuciul depărtat I-II” surprinde conturile aproximative şi culorile estompate ale oraşului primei sale iubiri.
  • Ion Petrovici (1882 - 1972), filozof, eseist, memorialist, scriitor, orator şi om politic, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, fost Ministru al Educaţiei Naţionale.
  • Tudor Pamfile (1883 – 1923), a urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum şi studiile gimnaziale. După terminarea Şcolii de Ofiţeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roşiori din Bârlad. Aici a scos revistele „Ion Creangă” şi „Miron Costin”. A sprijinit îndeaproape apariţia revistei „Freamătul”, care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacţia la Bârlad. Numai culegerile şi studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini.
  • Alexandru Lascarov–Moldovanu (1885 – 1971), s-a născut la Tecuci, a învăţat la Şcoala Primară nr.1 de băieţi şi la Gimnaziul Real. După absolvirea liceului din Bârlad, îşi continuă studiile la Iaşi, frecventând Facultatea de Drept. S-a numărat printre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) şi Focşani (1910). Tecuciul, este evocat în volumele: „Drumuri…”, „În grădina lui Naş Muşat”, „Amintiri cu învăţători”, în proza „Amintiri dintr-un oraş moldovenesc” apărută în revista „Convorbiri literare”.
  • Iorgu Iordan (1888 - 1986), lingvist, filolog român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.
  • Mihail Manoilescu (1891 – 1950), publicist, economist, ministru de externe şi politician.
  • Ion Dongorozi (4 ianuarie 1894 - 19 mai 1975). Prestigioasa sa activitate de factură semănătoristă, dar cu vădit caracter satiric sau umoristic, însumează cca. 20 de titluri: „Cum s-a despărţit tanti Veronica” (1922(, „Filimon Hâncu” (1924), „Signor Berthelotty” (1926), „Examen de bacalaureat” (1928), „Monumentul eroilor” (1939), „Escapada” (1936), „Vâltori” (1958) etc

[modifică] Oameni de onoare ai oraşului

[modifică] Note

  1. ^ a b Rezultatele recensământului din 2002 pentru Tecuci, Galaţi.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Bibliografie

  • „Monografia oraşului Tecuci”, Editura pentru literatură şi artă Geneze, Galaţi, 1999 – autori: Şt. Andronache, Gh. Gavrilescu, Laurenţiu Groza, Gina Negruţ, Mircea Nicu, Elena Paraschiv, Stela Ţau, Doina Vlăsceanu

[modifică] Legături externe


v • d • m
Municipii şi oraşe ale judeţului Galaţi
Municipii
Galaţi • Tecuci
 Stema judeţului Galaţi
Oraşe
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Tecuci
Unelte personale