Zimnicea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau secţiune are multe probleme. Puteţi ajuta la rezolvarea lor sau să le discutaţi pe pagina de discuţie.
|
| Zimnicea | |||
| — Oraş — | |||
|
|||
  Zimnicea
|
|||
| Coordonate: | |||
|---|---|---|---|
| Ţară |  România |
||
| Judeţ | Teleorman | ||
| Atestare documentară | 1385 | ||
| Guvernare | |||
| - Primar | Petre Pârvu (PSD, ales 2004) | ||
| Suprafaţă | |||
| - Total | 131,31 km² | ||
| Altitudine | 48 metri n.m. | ||
| Populaţie (2002)[1] | |||
| - Total | 15.672 locuitori | ||
| - Densitate | 125 loc./km² | ||
| Site: http://www.primariazimnicea.ro/ (ro) | |||
 |
|||
Zimnicea este un oraş din judeţul Teleorman, Muntenia, situat în punctul cel mai sudic al României. Are o populaţie de 15.672 locuitori (2002).[1]
Coordonate geografice: latitudine 43°39′ 12’’ N, longitudine 25°21′ 51’’ E, altitudine 48 m.
Oraşul Zimnicea constituie cea mai sudică aşezare a ţării, fiind port la Dunăre încă din epoca bizantină târzie, menţionat in cronici sub numele de Demnitzikos sau Dezimnikos mai târziu. La vest de aşezarea actuala a fiinţat cea mai veche cetate geto-dacică cunoscută până acum din Muntenia, ale cărei începuturi sunt estimate in secolul IV î.Hr. Se crede de asemenea că este cetatea despre care scria Arrianus că a fost distrusă de Alexandru Macedon în timpul expediţiei sale împotriva tribalilor, în anul 335 î.H. In secolul al XIV-lea, izvoarele istorice atestă că pe locul fostei aşezări geto-dacice fiinţa un sat românesc. Zimnicea a fost amintită documentar pentru prima dată în anul 1385, în jurnalul pelerinilor creştini Peter Sparanou şi Ulrich Tennstadt, ce trecuseră Dunărea pe la Sviştov la Zimnicea la întoarcerea lor de la Ierusalim. In 1457 Vlad Ţepeş ,a luptat cu Imperiul Otoman de-a lungul Dunării ,trecând şi pe la Zimnicea(Dezimnikos) In 1595 Mihai Viteazul a luptat cu Imperiul Otoman pentru a câstiga "independenta"(este impropriu a spune independenta pentra ca temenul de independenta apere dupa revolutia franceza) statului său de-a lungul Dunării şi pe la Zimnicea. In anul 1791 Zimnicea apărea pe hartă cu 116 case. În anul 1835 in Zimnicea erau 531 de gospodării, Zimnicea fiind al doisprezecelea târg ca mărime din Ţara Românească, menţionat şi ca punct vamal şi de schimburi comerciale. În anul 1835 Zimnicea număra 2650 locuitori, iar la finele secolului XIX-lea 4500. La 1 iulie 1834 s-a înfiinţat oraşul Alexandria, iar o parte dintre orăşenii din Zimnicea au plecat în 1834 în oraşul liber, nou înfiinţat, Alexandria.În anul 1930 sunt înregistraţi 10.879 locuitori. In anul 1901 a fost inaugurată gara oraşului.
Oraşul Zimnicea se numără printre localităţile cele mai lovite de seismul de la 4 martie 1977. Circa 80% din case au fost distruse, precum şi unele instituţii sanitare (spitalul şi policlinica) şi de învăţământ. La data de 6 martie 1977 a început epopeea reconstrucţiei oraşului.
Portul Zimnicea
In locul in care se află astăzi portul a fost punct de trecere si totodată de tranzacţii comerciale din vechi timpuri. Cheiul de piatră al portului a fost înălţat si construit după anul 1918. Dupa anul 2000, portul cunoaşte o spectaculoasa renaştere, fiind astăzi dotat cu instalaţii moderne de incarcare-descarcare.
Obiective turistice
- Popasul de la fosta tabără pentru elevi de la Zimnicea situată pe comunicaţia Zimnicea – Zimnicea Port într-un cadru natural deosebit.
- Plaje la malurile fluviului Dunărea, precum şi locuri prielnice pentru practicarea pescuitului sportiv de agrement.
- Parcul orasului
- Doua hoteluri de doua si trei stele isi asteapta oaspetii.
- Monumentului Eroului Necunoscut
Ridicat, în parcul oraşului, din bronz, in anul 1930, pentru cinstirea si in amintirea eroilor din Primul Razboi Mondial si reprezintă un ostaş al armatei române. Pe soclu, in faţă, este montată, din bronz, stema regatului român, iar pe celelalte laturi sunt săpate in marmură numele eroilor din Zimnicea cazuţi pe frontul pentru Independenţă din anii 1877-1878, din războaiele balcanice si din Primul Război Mondial din 1914-1918 pentru reintregirea neamului. 
- Monumentul Reconstrucţiei
A fost ridicat sprea a aduce aminte nu numai de dezastrul din 1977, dar şi de vrednicia celor care nu s-au lasat biruiţi in primul si al doilea razboi mondial.
Flora şi fauna
Flora din zona este caracteristică zonei stepice şi de silvostepă. Pădurile sunt puţine, iar arborii predominanţi sunt cei de esenţă moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, mazărichea, coada şoricelului, museţelul, toporaşii, vioreaua, volbura, urzica, patlagina, etc.. Mai pot fi întâlniti frăsinii, exemplare de stejar, salcâmul, socul, castanii sălbatici, răchita, etc.. Există şi vegetaţie cultivată cum ar fi: plantaţiile de viţă-de-vie şi grădinile de zarzavat. Fauna din aceasta zonă este adaptată condiţiilor de vegetaţie existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtiţa. Mai apar şi alte animale salbatice cum ar fi: porcul mistreţ, vulpea şi în ultimii ani căprioara. Din grupa păsărilor, mentionăm: stăncuţa, cucuveaua, prepeliţa, ciocănitoarea pestriţă, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.. Reptilele sunt reprezentate de: sopârla cenusie, gusterul si şarpele de casă. In apele Dunării, a celorlalte râuri si pâraie traiesc pesti diferiti: crapul, bibanul, stiuca, linul, salaul, somnul, scrumbia, etc.. Fauna este completată de o mare varietate de insecte. Zona de la digul de protecţie la fluviul Dunărea pe o adâncime interioara până la vatra localităţilor este folosit pentru cultivarea de cereale şi pentru grădini de legume si zarzavaturi. Există păduri particulare intercalate între păduri ale statului. Lucrări silvice (tăieri de amenajare, plantări) in ostrovele de pe fluviul Dunărea.
Reteaua de transport
Reteaua de comunicaţii din zona cuprinde:
a) Căile rutiere :
Drumuri naţionale,
1) D.N. 51, Zimnicea – Izvoarele – Alexandria = 40 km. 2) D.N. 51 A, Zimnicea – Suhaia – Turnu Măgurele = 60 km. 3) D.N. 5 C, Zimnicea – Pietroşani – Giurgiu = 60 km.
Drumuri judeţene,
1) D.J. 658 B, Furculeşti – Piatra = 15 km. 2) D.J. 506, Bujoru – Bragadiru – Alexandria = 50 km.
Drumuri comunale,
1) D.C. 9, intersecţia cu D.N. 51 A – Viisoara = 5 km.
Căile rutiere menţionate mai sus sunt asfaltate, au fundatie de piatra şi santuri pe ambele parti.
b) Căile ferate :
1) Zimnicea Port – Zimnicea – Alexandria – Roşiori Nord = 80 km. Calea ferată mentionată mai sus este simplă, cu ecartament normal. Din Statia Rosiori Nord se face legatura cu magistrala feroviara natională nr. 9, Bucuresti Nord - Timisoara. Statia de cale ferată : Zimnicea = 6 linii de garare, Zimnicea Port = 5 linii de garare.
c) Transportul naval : Se face pe fluviul Dunărea prin portul Zimnicea – situat la 2 km de oras.
Cuprins |
[modifică] Geografie
Zimnicea se situează în partea de sud a câmpiei Boian, la 40 km de municipiul Alexandria, la graniţa cu Bulgaria. Dunărea trece la distanţă de 2 km de centrul Zimnicei, pe partea stângă a unui vechi braţ al fluviului. Oraşul este traversat de râul Pasărea.
[modifică] Istorie
Oraş dunărean, Zimnicea este construit lângă mai multe aşezari, fortăreţe şi fortificaţii antice, a căror vârstă se plasează între secolele IV î.Hr şi secolul I. Cele mai vechi dintre ele, sunt considerate de o parte din istorici, ca fiind construite pentru a apăra oraşul de generalul lui Alexandru cel Mare, Lisimachos.In timpul dacilor se numea Zimnidava, devenit in 1385 Dezimnikos.
Numele oraşului este menţionat pentru prima dată în anul 1385, în jurnalele de călătorie ale unor pelegrini creştini în drum spre casă, la întoarcerea dintr-un pelerinaj la Ierusalim. Bizantinii l-au numit Demnitzikos, devenit mai târziu Dzimnikes, Deziminkos. Numele bizantin apare în cronici chiar mai vechi, din secolul XII.[2] Oraşul a înflorit ca oraş-târg aflat de-a lungul rutelor comerciale care legaul Balcanii de Europa Centrală.
In 1457 Vlad Ţepeş ,a luptat cu Imperiul Otoman de-a lungul Dunării ,trecând şi pe la Zimnicea(Dezimnikos)
In 1595 Mihai Viteazul a luptat cu Imperiul Otoman pentru a câstiga independenţa statului său de-a lungul Dunării şi pe la Zimnicea.
In anul 1791 Zimnicea apărea pe hartă cu 116 case.
În 1835 avea 531 de gospodării, fiind al doisprezecelea oraş-târg ca mărime din Valahia. Pentru o scurtă perioadă de timp, între 1837-1838, a fost reşedinţa judeţului Teleorman, însă datorită neînţelegerilor dintre boieri şi negustori, a fost înlocuită cu Alexandria. Din 1860 a devenit punct de vamă.
În timpul războiului de independeţă (1877 - 1878), a fost sediul de campanie al trupelor ruseşti care luptau în Bulgaria împotriva Imperiului Otoman.Şi tot în timpul războiului de independenţă a fost resedinta de judet pe o perioada de 3 luni. În primul război mondial, trupele Imperiului German au trecut Dunărea pe la Zimnicea, efectiv distrugând frontul românesc din Muntenia.
Cutremurul din 1977 a avut efecte devastatoare asupra oraşului. Aproximativ 89% a fost distrus, fiind necesară reconstrucţia sa din temelii. Paradoxal însă, mare parte din distrugeri a avut loc după cutremur, prin demolări, autorităţile comuniste dorind să creeze aici un oraş nou din temelii, după planurile şi stilul urbanistic comunist. O bună parte din banii pentru reconstrucţie au fost donaţi de Germania şi Austria. 10 ani mai târziu, noua infrastructură se deteriorase puternic datorită lucrărilor de slabă calitate. Multe clădiri începute acum 20 de ani, au rămas până în ziua de azi neterminate, astfel că zone întregi din Zimnicea sunt încă nelocuite. Capitalele judeţului Teleorman au fost în timp:
- Ruşii de Vede (sec.XIV –1837)
- Zimnicea (1837-1838;1877-1878)
- Turnu (1838-1877;1878-1948)
- Alexandria (1948 - prezent)
[modifică] Economie
În perioada comunistă Zimnicea a fost puternic industrializată. S-au dezvoltat aici fabrici de ţevi sudate, mobilă, prefabricate de beton, industria textilă şi alimentară, exploatarea de balast, dar şi sere legumicole şi ferme de creştere a bovinelor, ovinelor şi porcinelor. Industria locală a suferit un puternic declin după căderea regimului comunist. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu forţa de muncă. Oraşul beneficiază de scutiri de taxe deoarece se găseşte într-o zonă declarată defavorizată.
[modifică] Populaţia
Evoluţia populaţiei la recensăminte: 
Evoluţia populaţiei pe ani:
La recensământul populaţie din 2002, populaţia Zimnicei era de 15.672 locuitori. Structura etnică era următoarea:
- Români: 15,230 (97.17 %)
- Romi (Ţigani): 431 (2.75 %)
- Alţii: 11 (0,08%)
Din punct de vedere confesional, majoritatea covârşitoare a locuitorilor sunt ortodocşi (15.496 declaraţi sau 98,87%). Alte religii sunt prezente cu procente nesemnificative.
[modifică] Obiective turistice
- Cetatea dacică Zimnidava
- Dunărea
- Parcul Zimnicea şi monumentul eroului necunoscut
[modifică] Educaţie
În Zimnicea exsistă 10 unităţi de învăţămant dintre care o universitate, un liceu, patru scoli si cinci gradiniţe.
[modifică] Oraşe înfrăţite
Svistov, Bulgaria (colaborare, din 2001)- Nikopole, Bulgaria (colaborare, din 2001)
- Belene, Bulgaria (colaborare, din 2001)
Pieve Emanuele, Italia (colaborare, din 2003)
Bouaké, Coasta de Fildeş (din 2004)- Fişier:Flag of Ucraina.svg Nikopol,Ucraina colaborare, din 2004) [3]
[modifică] Note
- ^ a b Rezultatele recensământului din 2002 pentru Zimnicea, Teleorman.
- ^ Ghinea, p.1448
- ^ Lista municipiilor înfrăţite din România
[modifică] Bibliografie
- Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
[modifică] Legături externe
- http://www.primariazimnicea.ro/ Primăria Zimnicea
|
||||||||||
|
||||||||||
