Esperanto
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| esperanto esperanto |
|
| Creator | L. L. Zamenhof în 1887 |
|---|---|
| Scopul creării | limbă internaţională |
| Număr de vorbitori | 100 000–3 milioane |
| Tipologie lingvistică | SVO |
| Clasificare | |
limbi artificiale
|
|
| Statut oficial şi codificare | |
| Organ de reglamentare | Akademio de Esperanto |
| ISO 639-1 | eo |
| ISO 639-2 | epo |
| SIL | ESP |
| Extras | |
| Ĉiuj homoj estas denaske liberaj kaj egalaj laŭ digno kaj rajtoj. Ili posedas racion kaj konsciencon, kaj devus konduti unu al alia en spirito de frateco. | |
| Vizitaţi Wikipedia în esperanto! | |
| Această pagină poate conţine caractere Unicode. | |
 |
|---|
| Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto |
| Limba |
| Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular |
| Istoria |
| Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declaraţia de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto |
| Cultura şi media |
| Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicaţii | Simboluri | Ziua Zamenhof |
| Organizaţii şi servicii |
| Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK |
| Criticism |
| Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial |
| Related topics |
| Auxiliary language | Constructed language | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism |
| Wikimedia |
| Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj |
Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 - 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internaţională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcţie de sursă, se menţionează între o jumătate de milion şi câteva milioane.
Primul dicţionar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.
Este menţionată în Cartea recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, şi pentru fiecare sunet există o singură literă.
Cuprins |
[modifică] Istorie
- În 1887 apare la Varşovia prima carte despre esperanto, intitulată Международный язык. Предисловіе полный ученикъ. por Rusoj. Варшава. Типо-Литографія Х. Келтера, ул. Новолипъе Nº 11. 1887. Ca autor este indicat Дръ Эсперанто. În acelaşi an au apărut următoarele versiuni ale aceleaşi lucrări, toate semnate de Dr. Esperanto:
- Język międzynarodowy. Przedmova i podręcznik kompletny. por Poloj.
- Langue internationale. Préface et manuel complet. por Francoj.
- Internationale Sprache. Vorrede und vollständiges Lehrbuch. por Germanoj.
- Primul poem scris în esperanto este Mia penso (Gândul meu), de L.L. Zamenhof (1887)
- La 7 august 1887 apare în ziarul polonez Kurjer Codzienny primul articol despre esperanto, sub semnătura lui Wladyslaw Sabowski
- În decembrie 1888 grupul volapükist 'Nürnberger Weltsprache Verein' se transformă în club esperantist
- În octombrie 1889 apare la Nürnberg prima gazetă esperantistă, intitulată La Esperantisto (Esperantistul)
- La 26 octombrie 1889 are loc prima slujbă religioasă în cadrul căreia se foloseşte esperanto, la biserica catolică din Smolensk
- Prima lucrare în proză scrisă în esperanto este Marko Kraljeviĉ (1897). Autor: rusul M. Abesgus
- În 1905 are loc la Boulogne-sur-Mer primul Congres Mondial de Esperanto, cu 688 de participanţi. Ulterior el se va numi Universala Kongreso (UK - Congresul Universal). În acelaşi ani apare prima ediţie a Fundamento de Esperanto (Temelia limbii esperanto). Tot în 1905 francezul Paul Berthelot lansează revista Esperanto, care din 1908 este organul UEA
- În 1907 apare primul roman original în esperanto: Kastelo de Prelongo (Castelul din Prelong). Autor: francezul Henri Vallienne
- În 1908 se fondează Universala Esperanto-Asocio (UEA - Asociaţia Universală de Esperanto)
- În 1910 Congresul Universal de Esperanto are loc în afara Europei: în Washington, D.C. (SUA). Participanţi: 357
- În 1921 se fondează Sennacieca Asocio Tutmonda (SAT - Asociaţia Mondială Non-naţională), organizaţie preponderent muncitorească
- În 1933-1934 apare prima ediţie a Enciklopedio de Esperanto (Enciclopedia esperanto), în două volume. Lucrarea va fi republicată într-un singur volum în 1986
- În 1938 are loc la Groet primul Congres Mondial al Tineretului Esperantist, cu 203 participanţi. Cu acea ocazie se fondează Tutmonda Junular-Organizo (TJO - Organizaţia Mondială a Tineretului), care în 1952 îşi va schimba numele în Tutmonda Esperantista Junulara Organizo (TEJO - Organizaţia Mondială a Tineretului Esperantist). În 1956 TEJO a devenit secţia pentru tineret din cadrul UEA
- În 1956 a avut loc primul Internacia Infana Kongreseto (IIK - Micul Congres Internaţional pentru Copii), care se desfăşoară în paralel şi în aceeaşi ţară cu UK. La primul IIK au participat 35 de copii din 7 ţări
- Congresul Universal de Esperanto s-a desfăşurat pentru prima dată în Asia, în 1965, la Tokyo (Japonia), cu 1710 participanţi
[modifică] Scriere şi pronunţie
Alfabetul este latin, cu câteva caractere speciale: a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z.
Cu excepţia literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română.
c = românescul ţ (caro [ţaro] = ţar)
ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireaşă)
g = românescul g când nu e urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină)
ĝ = românescul g urmat de e sau i (geologio [gheologhio] = geologie)
ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română
i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb)
j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = şi)
ĵ = românescul j (ĵargono [jargono] = jargon)
ŝ = românescul ş (ŝtofo [ştofo] = stofă)
u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare)
ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine)
a, e, i, o, u indică vocale; j şi ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă.
Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică cu pălărie), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ şi ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinaţii de două litere, din care a doua literă este x sau h. De exemplu, ĉ poate fi scris şi cx sau ch, etc. Totuşi, este de preferat să se scrie cu diacritice, atunci când se poate.
[modifică] Gramatică
Cele 16 reguli ale gramaticii limbii Esperanto
1. Nu există articol nehotărât, există un singur articol hotărât, la, care este invariabil.
2. Substantivele se formează adăugând o la rădăcină. Pentru plural, se adaugă j. Există două cazuri: nominativ şi acuzativ. Pentru a forma acuzativul, se adaugă n la forma de nominativ. Celelalte cazuri se exprimă cu ajutorul prepoziţiilor (ex. de mia patro al tatălui meu).
3. Adjectivele se formează adăugând a la rădăcină. Se acordă în caz şi număr cu substantivul pe care îl determină, formând pluralul şi acuzativul în acelaşi fel. Comparativul se formează cu ajutorul cuvântului pli, iar superlativul cu ajutorul cuvântului plej. Cuvântul "decât" se redă ajutorul cuvântului ol.
4. Numeralele cardinale - care sunt invariabile - sunt unu, du, tri, kvar, kvin, ses, sep, ok, naŭ, dek, cent, mil. Zecile şi sutele se formează prin simpla juxtapunere a numeralelor, de ex. 583 = kvincent okdek tri. Numeralele ordinale se formează adăugând a, de ex. al patrulea = kvara. Multiplii (ex. împătrit), fracţiunile (ex. jumătate) şi numeralele colective (ex. triolet) sunt formate prin folosirea sufixelor -obl-, -on-, şi, respectiv, -op-: kvarobla, duono, triopo. Numeralele distributive (ex. câte doi) sunt formate prin folosirea particulei po: po du. Numeralele adverbiale se formează adăugând e, ex. în primul rând, primo = unue.
5. Pronumele personale sunt mi, vi, li, ŝi, ĝi, si, ni, ili, oni (eu, tu/d-ta/d-voastră/voi, el, ea, el/ea, sine, noi, ei/ele, se). Pronumele posesive se formează adăugând a la acestea. Se declină ca şi substantivele.
6. Verbele nu se modifică în funcţie de număr sau persoană.
7. Adverbele derivate se formează adăugând e la rădăcină; gradele de comparaţie ca la adjective.
8. Toate prepoziţiile cer nominativul, cu excepţia cazurilor în care se indică o schimbare de direcţie sau de stare.
9. Cuvintele se citesc cum se scriu.
10. Accentul cade pe penultima silabă.
11. Cuvintele compuse se formează prin simpla juxtapunere a rădăcinilor (cuvântul principal fiind pus ultimul).
12. Nu există negaţii multiple.
13. Pentru indicarea direcţiei, se adaŭgă terminaţia pentru acuzativ.
14. Fiecare prepoziţie are un înţeles bine definit, dar dacă sensul nu arată clar care prepoziţie trebuie folosită, se recurge la prepoziţia je, care nu are înţeles de sine stătător. Alternativ, se poate folosi acuzativul fără prepoziţie.
15. Cuvintele - aşa numite - străine, pe care majoritatea limbilor le-au preluat din aceeaşi sursă, rămân neschimbate, adaptându-se doar ortografic, la nevoie. Derivatele se vor forma de la rădăcină pe baza regulilor gramaticii esperanto.
16. Literele a din articolul hotărât, şi o de la sfârşitul substantivelor în singular nominativ pot fi înlocuite prin apostrof.
[modifică] Derivare
În esperanto, derivarea ocupă un loc foarte important în formarea vocabularului. Limba esperanto este dotată cu mai multe afixe (sufixe şi prefixe), care fac crearea de cuvinte noi foarte uşoară. Multe cuvinte care în majoritatea limbilor sunt nederivate, sunt derivate în esperanto. De exemplu cu ajutorul prefixului mal- se creează antonime (cuvinte cu sens opus): granda mare, malgranda mic,-ă.
[modifică] Imnul esperantiştilor
Imnul esperantiştilor se intitulează La Espero (Speranţa), şi a fost scris de L.L. Zamenhof. Muzica a fost compusă de Félicien Menu de Ménil.
|
La Espero En la mondon venis nova sento, |
Speranţa (traducere liberă) A venit în lume un nou simţământ, |
[modifică] Adrese utile
Asociaţia Universală de Esperanto (Universala Esperanto-Asocio) este cea mai mare asociaţie de esperantofoni din lume, cu membri în circa 120 de ţări. Îşi are sediul central în Olanda: Nieuwe Binnenweg 176, NL-3015 BJ Rotterdam. www.uea.org. Publică revista Esperanto şi alte publicaţii. Secţia pentru tineret, Tutmonda Esperantista Junulara Organizo (Organizaţia Mondială a Tineretului Esperantist) are aceeaşi adresă. Publică buletinul TEJO Tutmonde şi revista Kontakto.
Esperantiştii din România sunt organizaţi în asociaţii şi cluburi locale şi în Asociaţia Română de Esperanto, bd. Vasile Pârvan 4, 300223 Timişoara. Publică neregulat buletinul ES-TO.
[modifică] Legături externe
- eo fr de ar ja en ru it zh Esperantomondo - Esperanto-portalo kaj koresponda servo
- ro eo Esperanto România
