Radu Lupu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(copertă disc Electrecord)
Radu Lupu (n. 30 noiembrie 1945, Galaţi, România) este un pianist şi compozitor de origine româna.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Se naşte la Galaţi, părinţii săi fiind Meyer Lupu şi Ana Gabor.
[modifică] Studii
La vârsta de 6 ani începe să studieze pianul cu Lia Busuioceanu şi la vârsta de 12 ani debutează cu un program complet de muzică compusă de el însuşi. Urmează liceul la Galaţi. După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Braşov, îşi continuă studiile la Bucureşti, cu Florica Musicescu şi Cella Delavrancea. La şaisprezece ani, în 1961, primeşte o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus şi, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.
[modifică] Cariera artistică
În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova şi Leningrad, şi participă la Concursul de pian "Van Cliburn" de la Fort Worth, Texas, unde câştigă premiul I. Îşi reia studiile la Moscova şi, înainte de finalizarea acestora, va câştiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internaţional „George Enescu”, în 1967, şi la Concursul internaţional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scrie: El a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experienţă de viaţă, cu alternanţele sale de dezolare şi mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire.
Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre şi cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în America cu Orchestra din Cleveland dirijată de Daniel Barenboim, la New York şi cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa, Statele Unite, SUA, Israel şi în China.
[modifică] Premii
- Premiul I la Concursul internaţional de pian Van Cliburn, ediţia 1966
- Premiul I la Festivalul Internaţional „George Enescu”, ediţia 1967 (împreună cu Dan Grigore)
- Premiul I la Concursul Internaţional de pian de la Leeds, ediţia 1969
- Premiul Abbiati, acordat de Asociaţia Criticilor Italieni, în 1989
- Premiul Grammy, ediţia 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu Sonata în Si bemol major şi Sonata în La major de Franz Schubert (la patru mâini, cu Daniel Barenboim)
- Premiul Edison, ediţia 1995, pentru Cea mai bună înregistrare instrumentală a anului, cu sonate de Robert Schumann (Kinderszenen, Kreisleriana şi Humoresque)
- Premiul Arturo Benedetti Michelangeli, ediţia 2006
[modifică] Discografie
[modifică] Bibliografie
- Ion Andreiţă, Scrisori pariziene, Editura Silviu Popescu, Râmnicu Vâlcea, 2000, pag. 273-277
- Claudia Daboveanu: Artiştii noştri la superlativ, Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie din 22 mai 2005
