Anton Holban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Anton Holban
Anton Holban

Anton Holban (n. 10 februarie 1902, Huşi — d. 15 ianuarie 1937), Bucureşti) a fost un scriitor, romancier şi eseist român.

Cuprins

[modifică] Biografie

Este fiul lui Gheorghe Holban, ofiţer, şi al Antoanetei (născută Lovinescu), precum şi nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu. A debutat la cenaclul acestuia, Sburătorul, unde a citit povestiri şi fragmente din romane. Urmează şcoala primară la Fălticeni. După despărţirea părinţilor, copilul creşte în casa Lovineştilor. Îşi continuă studiile la Fălticeni, Focşani şi Bucureşti, unde îşi dă bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, alegându-şi ca specialitate limba şi literatura franceză. Licenţiat în limba franceză al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, doctorat nefinalizat în Franţa, pe tema dandyismului lui Barbey d’Aurevilly. După participarea la cursurile de vară la Dijon, se reîntoarce în Franţa pentru pregătirea doctoratului, cu opera lui Barbey d’Aurevilly. Revine în ţară peste alţi doi ani, fără a-şi fi luat doctoratul şi e numit profesor la Liceul de Băieţi „V. Alecsandri” din Galaţi. Profesor de limbă franceză la acest liceu din Galaţi( 1928-1932) şi apoi, pînă la moarte, în Bucureşti. Se stinge stupid în 1937, în plină tinereţe şi putere creatoare, din cauza unei operaţii banale de apendicită.

[modifică] Cariera literară

Debut în revistă în „Mişcarea literară” a lui Liviu Rebreanu în 1928. A fost membru în consiliul director al revistei „Sburătorul”, condusă de Eugen Lovinescu,la reapariţia în serie nouă. Încă din această perioadă, Anton Holban e un adept al „citadinizării literaturii”. În 1929 apare la Editura „Ancora” Romanul lui Mirel. Tot acum, e inclusă în repertoriul Teatrului Naţional piesa Oameni feluriţi , scrisă la 19 ani. Doi ani mai târziu, publică romanul O moarte care nu dovedeşte nimic (Ed. Cugetarea). În 1932, apare volumul Parada dascălilor (Ed. Cugetarea). Începe să colaboreze la „România literară” şi la revista „Azi”, condusă de Zaharia Stancu. În „România literară”, publică un studiu intitulat, Viaţa şi moartea în opera D-nei Hortensia Papadat Bengescu. În decembrie 1932, participă la simpozionul organizat de Asociaţia Criterion pentru comemorarea lui Proust. Anton Holban a vorbit mult pe tema „Suferinţelor lui Swann”. În decembrie 1934 îi apare la Brad romanul Ioana. În acelaşi an primeşte menţiune pentru piesa într-un act Rătăciri. A mai scris nuvele, incluse în volumul Halucinaţii. A publicat eseuri, precum: Marcel Proust - câteva puncte de vedere, Contribuţii la specificul românesc, Testament literar, Experienţă şi literatură, Racine-Proust, În marginea lui Huxley. În manuscris a lăsat romanul Jocurile Daniei, publicat postum. I-a fost dedicat un roman, Poveste de iarnă, de Mihai Zamfir. Seria de Opere a fost începută în 1970, la Editura Minerva, de Elena Beram, fiind reluată de aceasta, împreună cu Nicolae Florescu, în 1997.

[modifică] Opera

[modifică] Nuvele

  • Bunica se pregăteşte să moară (o nuvelă în care eroina este chiar bunica sa, mama criticului Eugen Lovinescu), publicată în „Revista Fundaţiilor Regale”, 1934, nr. 11
  • Castele de nisip, în volumul colectiv Nuvele inedite, Editura Adevărul, 1935
  • Halucinaţii , nuvele, cu un portret al autorului, Editura Vremea, 1938 (retipărite de Editura Polirom sub titlul Conversaţii cu o moartă în 2005)

[modifică] Romane

  • Romanul lui Mirel, Editura Ancora, 1929
  • O moarte care nu dovedeşte nimic, Editura Cugetarea, 1931
  • Parada dascălilor, Editura Cugetarea, 1932
  • Ioana, Editura Pantheon, 1934
  • Jocurile Daniei (publicat postum, la Editura Cartea Românească, în îngrijirea lui Nicolae Florescu, în 1971)

[modifică] Memorialistică

  • Pseudojurnal. Corespondenţă, acte, confesiuni, ediţie îngrijită de Ileana Corbea şi Nicolae Florescu, prefaţă şi note de N. Florescu, Editura Minerva, 1978

[modifică] Afilieri

  • Membru activ al Societăţii Scriitorilor Români (din 1935)

[modifică] Referinţe critice

  • Alexandru Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidităţii, 1972
  • Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, II, 1981
  • Mariana Vartic, Anton Holban şi personajul ca actor, 1983
  • Silvia Urdea, Anton Holban sau interogaţia ca destin, 1983
  • Mihai Mangiulea, Introducere în opera lui Anton Holban, 1989
  • Nicolae Florescu, Divagaţiuni cu Anton Holban, 2001
  • Gheorghe Glodeanu, Anton Holban sau „Transcrierea” biografiei în operă, 2005

[modifică] Legături externe

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Anton Holban
Unelte personale
În alte limbi