Oltenița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oltenița
—  Municipiu  —
Artera pietonală din centrul municipiului Oltenița
Artera pietonală din centrul municipiului Oltenița
Stema Oltenița
Stemă
Oltenița se află în România
{{{alt}}}
Oltenița
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 44°5′12″N 26°38′12″E / 44.08667°N 26.63667°E / 44.08667; 26.6366744°5′12″N 26°38′12″E / 44.08667°N 26.63667°E / 44.08667; 26.63667

Țară  România
Județ Călărași

SIRUTA 100610
Înființare 1853

Guvernare
 - Primar Petre Țone[1] (USL,02012)

Altitudine 5-15 m.d.m.

Populație (2011)[2][3]
 - Total 24.822 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 27.213 locuitori

Site: Primăria Oltenița

Poziția localității Oltenița

Oltenița este un municipiu din județul Călărași, Muntenia, România. Are o populație de 24.822 locuitori (2011).[3] Localitatea reprezintă al doilea centru urban ca mărime și importanță a județului Călărași (după reședința de județ) și este port la Dunăre.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Ovidiu Densusianu etiologic deduce cuvântul Oltenița din bulgărescul ot devlnița - piatră de hotar. Otdevlnita a evoluat lent spre Oltenița, păstrându-se mult timp și această pronunția de Otdevlnita.[necesită citare]

Legendă locală[modificare | modificare sursă]

Tradiția din Oltenița păstrează proveniența numelui de la Oltean Niță (un înstărit hangiu din localitate ) pe fosta stradă Cuza Vodă unde trageau cărătorii maglelor de sare și chirigii de cereale la hanul său cu mâncăruri și vinuri bune. Oltean Niță s-a născut în 1814 și a murit în 1884.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Oltenița se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeș în fluviu și este așezată în Lunca Dunării, în dreptul kilometrului 430, în aval de confluența Dunării cu râul Argeș. Este punctul terminus al șoselei naționale DN4, care o leagă de București. La Oltenița, din acest drum se ramifică șoselele naționale DN31, care duce spre est la Călărași și DN41 care duce spre vest la Giurgiu.[4] De București orașul este legat și prin calea ferată București-Oltenița.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În nordul orașului au fost găsite urme ale culturii Gumelnița. Se presupune că cetatea din timpul romanilor numită Daphne, care în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare a devenit Constantiola sau Constantiana Daphne s-a aflat tot în zona orașului. Așezarea Daphnes e amintită de către Procopius, Daphne însemnând laur (nimfa iubită de Apollon). Ea a mai fost numită „Constantiola” de Grigore Tocilescu și „Constantiniana” de Vasile Pârvan. Toate informațiile vechi așază cetatea Daphnes la confluența Dunării cu râul Argeș.

În timpul împăratul roman Valens 367 d.Hr., care, ca să se războiască cu regele goților Atanaric, a trecut Dunărea pe la cetatea Daphnes (Oltenița), datorită lățimii mici a Dunării (750 m), dar neîntâlnindu-l se întoarce. Atunci a fost consemnat locul, nu denumirea de Oltenița.

Pământurile din zona Olteniței au fost în 1742 proprietatea postelnicului Constantin Alexeanu. După o vânzare succesivă la opt proprietari, în anul 1830 Oltenița devine proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, "Oltenița toată și împrejurimile ei" sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica.[necesită citare] În 1852 o delegație din Ulmeni, Chiselet, Chirnogi, Radovanu și Căscioarele se adresează prințului Alexandru Dimitrie Ghica rugându-l să le aprobe înființarea unui oraș slobod de dări, vânzându-le o parte din moșia sa. Oltenița se înfiintează la 23 aprilie 1853 având 750 locuitori.[necesită citare]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Oltenița avea statut de comună urbană, având 4727 de locuitori ce trăiau în 754 de case. În oraș existau două biserici, două școli primare de băieți având în total 208 elevi, o școală primară de fete, spitalul „Regina Elisabeta” având 18 paturi, o fabrică de apă gazoasă și două hoteluri. Orașul avea statut de reședință a plășii Oltenița din județul Ilfov.[5] La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa în aceeași plasă Oltenița și comuna Oltenița Rurală (Oltenița Veche), comună rurală, aflată la nord de oraș. Comuna era formată numai din satul de reședință, cu o populație totală de 1804 locuitori ce trăiau în 316 case și 8 bordeie. În comuna Oltenița Rurală existau o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”, o școală mixtă cu 27 de elevi și o moară cu aburi.[6]

Anuarul Socec din 1925 consemnează pentru Oltenița același statut de comună urbană reședință a plășii Oltenița, și o populație de 6341 de locuitori.[7] Comuna Oltenița Rurală avea în compunere satele Oltenița Rurală și Atârnați, cu 2600 de locuitori.[8] În 1931, Oltenița Rurală a devenit comună suburbană a comunei urbane Oltenița.[9] După aceea, comuna Oltenița Rurală a fost desființată, satul Oltenița Rurală fiind el însuși comasat cu localitatea urbană Oltenița.

În 1950, Oltenița a căpătat statut de oraș raional și reședință a raionului Oltenița din regiunea București, statut ce s-a păstrat până în 1968, când a redevenit oraș component al județului Ilfov (reînființat).[10][11] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea orașului la județul Călărași.[12] Orașul a primit statutul de municipiu în 1997.[13]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Oltenița

     Români (84.7%)

     Romi (5.63%)

     Necunoscută (9.17%)

     Altă etnie (0.48%)




Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Oltenița

     Ortodocși (89.75%)

     Necunoscută (9.2%)

     Altă religie (1.03%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Oltenița se ridică la 24.822 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 27.213 locuitori.[2] Majoritatea locuitorilor sunt români (84,7%), cu o minoritate de romi (5,63%). Pentru 9,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[3] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,76%). Pentru 9,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[14]

Evoluția populației la recensăminte:


Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

La Oltenița se află situl arheologic de interes național „Gumelnița” aflat la 3 km nord-est de oraș, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Gumelnița.

În rest, alte treisprezece obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt alte situri arheologice — situl de la „Valea Mare” și cel de la „Coada Lupului” (la 3 km de oraș, în stânga căii ferate) conțin urmele a câte o așezare din perioada Latène; iar situl de la „Renie” cuprinde urmele unei alte așezări eneolitice, atribuită culturii Cernavodă I.

Opt monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: turnul de apă (începutul secolului al XX-lea); liceul (1919); policlinica (1926); hotelul Victoria (1900); casa Bărbulescu (începutul secolului al XX-lea); muzeul de arheologie (1925); ansamblul bisericii „Sfântul Nicolae” (1872), format din biserica propriu-zisă datând din 1856 și o cruce de piatră datând din 1872, aflată în curtea bisericii și clasificată ca monument memorial și funerar; și moara Dunărea (1913). Alte două monumente sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare — monumentul eroilor din Primul Război Mondial ridicat în 1930; și monumentul soldaților ruși căzuți în Războiul Crimeei, ridicat în 1853.

Economie[modificare | modificare sursă]

Funcțiunea de bază a localității este cea de port la Dunăre, la care s-a adaugat în timp și cea industrială (construcții și reparații de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, șlepuri ș.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente prefabricate pentru construcții, industrie alimentară și ușoară, etc.), aici funcționând Șantierul Naval Oltenița.

Personalități[modificare | modificare sursă]

De Oltenița se leagă și numele lui Ion Iliescu, politician comunist, fondator si fost presedinte al PSD, primul președinte al României după căderea dictaturii comuniste. El s-a născut în Oltenița, una din străzile din oraș (în apropierea Poștei Centrale) purtând numele tatălui său, Alexandru Iliescu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012”. Biroul Electoral Central. http://www.beclocale2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/REZULTATE%20FINALE/PDF/Primari/P_lista.pdf. Accesat la 26 septembrie 2013. 
  2. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  3. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Oltenița. Cartografiere de Google, Inc. https://maps.google.ro/?ie=UTF8&ll=44.100407,26.651802&spn=0.110823,0.222988&t=h&z=13&vpsrc=6. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Oltenița, com. urb.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 565. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Oltenița-Vechie (Oltenița-Rurală)”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 565–566. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  7. ^ Comuna urbană Oltenița în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la 13 decembrie 2012. https://archive.is/0Izc. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  8. ^ Comuna Armășești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Arhivat din original la 10 iulie 2012. https://archive.is/Y5DV. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  9. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 478. 15 iulie 1931. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  12. ^ Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/decret-nr-15-din-23-ianuarie-1981-privind-unele-masuri-pentru-imbunatatirea-organizarii-administrative-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-consiliul-de-stat-43001.html. Accesat la 19 decembrie 2013. 
  13. ^ „[http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=8950 Legea nr.165 din 22 octombrie 1997 privind declararea orașului Oltenița municipiu]”. Camera Deputaților din România. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=8950. Accesat la 14 ianuarie 2014. 
  14. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Oltenița