Emanoil Bucuța

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Emanoil Bucuța
Emanoil Bucuta.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bolintin-Deal, Giurgiu, România Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediarist[*]
poet Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române

Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu) (n. , Bolintin-Deal, Giurgiu, România – d. , București, România) a fost un scriitor și bibliograf român, membru corespondent al Academiei Române (1941)[1].

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Ioniță Popescu și al Rebecăi-Elena (Reveica) din satul Dăișoara, judet Brasov. Numele de familie al mamei sale, înainte de căsătorie, Bucuța, a fost adoptat de scriitor ca semnătură literară și, din 1927, ca nume oficial.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat școala primară la București (1894-1898), și liceul Sfântu Sava (1898-1907). Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie (1911) specializarea limba și literatura germană la Universitatea din București. A studiat doar un an la Berlin (1912-1913),[2] unde a lucrat la un doctorat la Universitatea din Berlin, însă a renunțat din cauza lipsei de fonduri.

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost preocupat de cercetări de etnografie și folclor, de istorie literară, și a scris poezie și romane poetice[3]. După întoarcerea de la Berlin, a devenit redactor-șef la „Monitorul Asigurărilor Sociale”, șef de birou la Casa Centrală a Meseriilor, șef de studii și publicații la Casa Centrală a Asigurărilor Muncitorești, redactor al „Arhivei pentru știință și reformă socială” (D. Gusti), în cadrul Institutului Social Român, director în Ministerul Muncii, director al publicațiilor la Fundația Culturală "Principele Carol", director la departamentul Educației Poporului din Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, director la Casa Școalelor, secretar în Ministerul Cultelor și Artelor, profesor la Școala superioară de Asistență Socială și Publicitate, la Universitatea muncitorească etc. Emanoil Bucuța este fondatorul și directorul revistei de epocă Boabe de grâu între anii 1930-1935, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă.[4][5]. Romanul Fuga lui Șefki (1927) este considerat de George Călinescu "cea mai însemnată dintre narațiuni...un tablou încărcat de colori și amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală a țării."[6]

Din anul 1928 a fost membru al Societății Scriitorilor Români. A semnat și Emanoil Popescu, Ion Ordeanu, Ion Ordean, ori cu inițiale.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Florile inimei: miniaturi, oglinzi, cântece de leagăn, Editura "Cartea Românească", 1920 [singura carte de versuri]
  • Românii dintre Vidin și Timoc, Editura "Cartea Românească", 1923
  • Legătura roșie (1925)
  • Fuga lui Șefki, Editura "Cartea Românească", 1927
  • Crescătorul de șoimi (1928)
  • Maica Domnului de la mare (1930)
  • Balcic, Craiova (1931)
  • Biblioteca satului, Fundația culturală regală "Principele Carol ", 1936
  • Capra neagră, "Editura casei școalelor și a culturii poporului", București 1938, reeditare la Editura Dacia, 1977
  • Pietre de vad, 3 volume, "Editura casei școalelor și a culturii poporului", București 1937, 1941, 1943, vol. IV,1944

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului (1926)
  • Goethe, Versuri în românește (1932)
  • Basme rusești [cu desene de Lena Constante], (1946)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent
  2. ^ Emanoil Bucuța, prozator, eseist și poet.Jurnalul de Drajna, 7 0ctombrie 2014[1]
  3. ^ Mic Dicționar Enciclopedic, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1978
  4. ^ Atheneum, 25 august 2007 - Locul Privirii - Însemnări despre fotografia etnologică
  5. ^ Descoperă, 17 iulie 2006 - Muzeul Simu
  6. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu. Editura pentru Literatură, 1968, p. 337

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Emanoil Bucuța