Regatul Prusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul Prusiei
Prusia
Königreich Preußen
Wappen Mark Brandenburg.png  –  Flag of Prussia (1918–1933).svg
Drapel Stemă
Drapel Stemă
Imn național
Preußenlied, Heil dir im Siegerkranz (Ambele oficiale)
Regatul Prusiei la momentul celei mai mari întinderi, la momentul formării Imperiului German, 1871
Regatul Prusiei la momentul celei mai mari întinderi, la momentul formării Imperiului German, 1871
Capitală Berlin
Limbă germană
Religie Catolicism, Luteranism, Calvinism
Guvernare
Formă de guvernare Monarhie
Rege  
 - 1701 — 1713 Frederic I (primul)
 - 1888 — 1918 Wilhelm II (ultimul)
Prim Ministru1  
 - 1848 Adolf Heinrich von Arnim-Boitzenburg (primul)
 - 1918 Maximilian de Baden (ultimul)
Legislativ Landtag
 - Camera superioară Herrenhaus
 - Camera inferioară Abgeordnetenhaus
Istorie
Fondare
Bătălia de la Jena
Restaurația
Monarhia Constituțională
Imperiul German
Abolire
Date statistice
Suprafață  
 - 1910 348.779 km²
Populație  
 - 1816 10.349.031 loc.
 - 1871 24.689.000 loc.
 - 1910 34.472.509 loc.
     Densitate 98,8 loc./km²
Economie
Monedă Reichsthaler (până în 1750)
Thaler prusian (1750-1857)
Vereinsthaler (1857-1871)
Marcă de aur (1871-1914) Papiermark (din 1914)
În prezent parte din
Regatul Prusiei

Regatul Prusiei (germană Königreich Preußen) a fost un regat german ce e existat între 1701 și 1918 și care, din 1871, a fost principalul stat din Imperiul German, ce reprezenta aproximativ două treimi din teritoriul acestuia. Regatul a fost numit după teritoriul Prusia din nord-estul Europei, cu toate că baza puterii se afla în Brandenburg.

Istorie[modificare | modificare sursă]

1701: Formarea Regatului[modificare | modificare sursă]

Frederic I din casa de Hohenzollern, a devenit "Mare Elector" al monarhiei Brandenburg-Prusia în 1688. Cu excepția Ducatului Prusiei, toate teritoriile monarhiei Brandenburg-Prusia făceau parte din Sfântul Imperiu Roman aflat sub controlul casei de Habsburg. Deoarece titlul de rege era rezervat împăratului care era Rege al Germanilor, Frederic a obținut acceptul Împăratului Leopold I de a folosii titlul de "Rege în Prusia", în schimbul sprijinului în cadrul Războiului pentru Succesiunea Spaniei. Acest titlu a fost acceptat în urma Tratatul de la Utrecht în 1713.

1701-1740: Perioada Timpurie[modificare | modificare sursă]

Brandenburg (mov) și Prusia (albastru închis) între 1701-1806

Războiul de treizeci de ani a devastat teritoriul noului regat care era considerat foarte sărac. De asemenea, teritoriul acestuia era întins pe o distanță de 1200 km. În 1708, aproximativ o treime din populație este nimicită de ciuma bubonică. Înfrângerea Suediei în Marele război Nordic dintre 1700 și 1721 a permis Prusiei să recupereze numeroase teritorii din sudul Mării Baltice, cele mai importante fiind orașele Stettin și alte teritorii din Pomerania. Această perioadă a reprezentat momentul de organizare a legendarei Armate prusace.

1740-1760: Frederic cel Mare[modificare | modificare sursă]

Brandenburg Wappen.svg
Prussiaflag small.jpg

Istoria Brandenburgului și a Prusiei
Marca Nordică
înainte de secolul al XII-lea
Vechea Prusie
înainte de secolul al XIII-lea
Margraviatul Brandenburg
11571618 (1806)
Ordenstaat
12241525
Ducatul Prusia
15251618
Prusia Regală - Poloneză
14661772
Brandenburg-Prusia
16181701
Regatul Prusiei
17011772
Regatul Prusiei
17721918
Statul Liber Prusia
19181947
Brandenburg
19471952 / 1990

0 În 1740, Regele Frederic al II-lea (Frederic cel Mare) a acces la tron. Acesta a invadat Silezia,0declanșând Războiul pentru Succesiunea Austriei, în urma căruia Prusia reușește să rețină 0mare parte din teritoriile ocupate în 1742. În 1744 Frederic a invadat Boemia, dar presiunile 0Franței asupra Regatului Unit al Marii Britanii au condus la Tratatul de la Aix-la-Chapelle din 01748, care a consfințit suveranitatea Prusiei asupra unei mari părți din Silezia.

0Austria a reușit să realizeze o alianță cu Franța și Rusia, iar invazia Saxoniei și a Boemiei de0către Prusia, în 1756-1757, a inițiat Războiul de șapte ani. Capacitățile militare ale lui Frederic i-au permis armatei prusiene să reziste, simultan, confruntării cu Austria, Rusia, Franța și Suedia. Frederic a reușit să evite invaziile până în octombrie 1760, când armata rusă a ocupat, pentru o scurtă durată de timp, Berlinul și Königsbergul. Decesul Împărătesei Elizabeta a Rusiei și accesul la tronul rus al lui Petru al III-lea, cunoscut prusofil, a permis Prusiei să iasă dintr-o situație dificilă. Victoria împotriva Austriei a permis Prusiei să forțeze un status quo ante bellum pe continent, ceea ce a confirmat statutul de mare putere al acesteia. În fața înfrângerii evitate la0limită de Prusia, Frederic a devenit un lider mai pacifist pentru restul duratei domniei sale.

01772, 1793, 1795: Partițiile Poloniei[modificare | modificare sursă]

0În secolul al XVIII-lea vecinul de la sud și est, Uniunea statală polono-lituaniană, a fost slăbită 0din ce în ce mai mult. În fața expansiunii influenței Imperiului Rus, Frederic a participat la0Prima Partiție a Poloniei din 1772. Prusia a anexat mare parte din provincia Prusia Regală și Warmia; teritoriul anexat fiind reorganizat sub forma Provinciei Prusiei de Vest.

0După moartea lui Frederic în 1786, nepotul acestuia, Fredrick Wilhelm II, a participat la următoarele partiții, câștigând teritorii importante din vestul Poloniei, în anul 1793. În cea de a treia partiție, în 1795, existența Regatului Poloniei a luat sfârșit iar o mare parte din acesta situată la sudul Prusiei de Est (inclusiv Varșovia) a 0fost recuperată de Prusia. Aceste teritorii au fost organizate sub forma noilor provincii Silezia nouă, Prusia de Sud și Prusia Nouă de Est .

1806-1815: Războaiele napoleoniene[modificare | modificare sursă]

În 1806 Sfântul Imperiu Roman a fost dizolvat în urma victoriilor lui Napoleon Bonaparte în fața Austriei. Din acest moment, suveranul Hohenzollern a renunțat la numeroasele titluri rămase fără semnificație (cum ar fi cel de elector de Brandenburg) și din acest moment a fost cunoscut doar sub titlul de "Rege al Prusiei". În urma înfrângerii Prusiei la Bătălia de la Jena, regele Frederic Wilhelm III s-a retras la Memel, iar după Tratatul de la Tilsit, din 1807, Prusia a pierdut jumătate din teritoriul său. Acesta cuprindea câștigurile din ultimele două partiții ale Poloniei, care au revenit Ducatului Varșoviei, și toate teritoriile de la vest de Râul Elba. Regele a fost obligat să finanțeze trupele franceze de ocupație și să devină aliat al Franței.

După ce trupele lui Napoleon au Invadat Rusia, Prusia a părăsit alianța și a devenit membră a celei de a șasea coaliții, iar războaiele împotriva ocupației franceze sunt cunoscute ca și "Războaiele de Eliberare" (Befreiungskriege). Trupele prusiene, conduse de mareșalul Gebhard Leberecht von Blücher, au contribuit în mod esențial la Bătălia de la Waterloo din 1815, ceea ce a reprezentat victoria finală asupra lui Napoleon.

1815: Prusia după Napoleon[modificare | modificare sursă]

Extinderea Prusiei 1807-1871

În Congresul de la Viena, Prusia a fost răsplătită pentru aportul în victoria împotriva lui Napoleon. Aceasta a recuperat aproape toate teritoriile pierdute și a câștigat numeroase alte teritorii, inclusiv 40% din Regatul Saxoniei și mare parte din Renania. Regatul a fost reorganizat în zece provincii, iar mare parte din regat, cu excepția provinciilor din extrema estică, a intrat în Confederația Germană. În urma Revoluției din 1848 Prusia a anexat și teritoriile principatelor Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen.

1848–1871: Unificarea Germaniei[modificare | modificare sursă]

În urma Congresului de la Viena Confederația Germană a fost frământată de conflictul de idealuri dintre formarea unei națiuni Germane și păstrarea situației cu numeroase state germane. Formarea Uniunii Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludea Imperiul Austriac, a dus la creșterea influenței Prusiei asupra statelor membre.

Urmările Războiului Austro-Prusac (1866)

     Prusia

     Aliații Prusiei: Italia și 14 state germane

     Austro-Ungaria

     Aliații Austriei: 11 State germane

     State Neutre: Liechtenstein, Limburg, Luxemburg, Reuss-Schleiz, Saxonia-Weimar-Eisenach, Schwarzburg-Rudolstadt

     Achizițiile Prusiei: Hanovra, Schleswig-Holstein, Hessa, Hessa-Kassel, Nassau și Frankfurt

Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral, Landtag, ales de plătitorii de taxe și Herrenhaus ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia.

În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie:

1871-1918: Creșterea și decăderea Imperiului[modificare | modificare sursă]

Prusia în Imperiul German 1871–1918

Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din teritoriu și două treimi din populație. Coroana imperială aparținea, în mod ereditar, Casei de Hohenzollern.

Din punct de vedere intern, disparitățile dintre sistemele imperiale și prusac au dus la apariția de tensiuni. În timp ce la nivel imperial sufragiul era universal și egal, la nivelul regatului acesta era restrictiv, bazat pe trei clase de vot. În plus, datorită nemodificării circumscripțiilor pentru reflectarea schimbărilor populației, sistemele suprareprezentau anumite teritorii în fața altora.

Pe plan extern, pentru a contra scepticismul puterilor europene asupra noului stat, Bismark a încercat să ducă o politică pacificatoare, de exemplu prin organizarea Congresului de la Berlin (1878). Căsătoria Kaiserului Frederic III cu prima fiică a reginei Victoria a îmbunătățit relațiile familiei regale cu marile familii regale europene. Toate acestea s-au schimbat odată cu urcarea pe tron al lui Wihelm II, care a deteriorat foarte repede relațiile cu Casa de Windsor și Casa Romanov.

Wihelm II l-a înlăturat pe Bismarck în 1890 și a început o campanie de militarizare și aventurism în politica externă care a condus la izolarea Germaniei. O evaluare eronată a conflictului dintre Austro-Ungaria și Regatul Serbiei a dus la izbucnirea Primului Război Mondial dintre 1914 și 1918. Înfrângerea suferită de Germania și sacrificiile efectuate de populație au dus la Revoluția Germană care a condus la abdicarea Kaiserului și la dizolvarea Imperiului și a regatului Prusiei. Acesta din urmă a fost înlocuit de Statul Liber Prusia.

Subdiviziunile Regatului Prusiei[modificare | modificare sursă]

Cele zece provincii ale Prusiei, după Congresul de la Viena din 1815.

Ca urmare a câștigurilor teritoriale obținute în urma Congresului de la Viena, țara a fost reorganizată în zece provincii, fiecare provincie fiind divizată în regiuni administrative numite Regierungsbezirke. Cele zece provincii erau:

În 1822 Jülich-Cleves-Berg și Rinul Inferior au fost unite și au format Prvincia Rinului. Principatele Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen anexate în 1850 au format Provincia Hohenzollern. Trei noi provincii au fost formate în teritoriile anexate în 1866: Hanovra, Hessa-Nassau și Schleswig-Holstein.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]