Paul Constantinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Paul Constantinescu
Paul-Constantinescu.jpg
Compozitorul Paul Constantinescu
Date personale
Născut 30 iunie 1909
Ploiești, România
Decedat 20 decembrie 1963, (54 de ani)
București, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație compozitor,violonist,dirijor.
Activitate
Educație Conservatorul din București
Premii Premiul II (1932), Mențiunea a II-a (1934) și Premiul I (1938) de compoziție „George Enescu”. Premiul „Anhauch” (1937), Premiul de Stat, clasa II (1954)
Prezență online

Paul Constantinescu (n. 30 iunie 1909, Ploiești - d. 20 decembrie 1963, București) a fost un compozitor român de origine evreiască [1], membru corespondent (1963) al Academiei Române.Profesor la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" din București.Constantinescu a fost un talent artistic cu certe aptitudini și față de literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie). A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. Contrar generației anterioare ce și-a făcut studiile peste hotare, Constantinescu s-a călit la flacăra unor pedagogi de vocație din țară, reușind să-și apropie sursele de inspirație din solul natal, chiar de la debutul creator.

Studii[modificare | modificare sursă]

Studiile muzicale le-a început la Ploiești în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din București (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală).[necesită citare] Din 1933 și până în 1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx (compoziția).[necesită citare]

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul din București.[necesită citare] Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din București.[necesită citare] A întreprins culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune.[necesită citare] A fost consilier pentru secția de cinematografie în Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiodifuziunea română.[necesită citare]

Caracteristici stilistice[modificare | modificare sursă]

Întreaga sa creație arată orientarea spre valorificarea valențelor folclorului și ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.

Principalele creații[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru liric

  • 1935 – O Noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte;
  • 1938 - Meșterul Manole, operă în 3 acte, pe un libret de Mircea Streinul;
  • 1939 – Nuntă în Carpați, poem coregrafic;
  • 1955 – Pană Lesnea Rusalim, operă.

Muzică simfonică

  • 1930-1936 – Suita românească
  • 1937 – Simfonieta
  • 1944 - Simfonia a I-a
  • 1946 – Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul XIII, pentru violoncel și orchestră
  • 1952 – Concert pentru pian și orchestră
  • 1955 – Concertul pentru orchestră de coarde
  • 1957 – Concert pentru vioară și orchestră
  • 1960 – Concert pentru harpă și orchestră
  • 1963 – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră
  • 1963 - Simfonia ploieșteană

Muzică vocal-simfonică

Muzică de cameră

  • 1929 – Două studii în stil bizantin, pentru vioară, violă și violoncel
  • 1943 – Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo
  • 1947 – Concert pentru cvartet de coarde
  • 1950 – Baladă haiducească pentru violoncel și pian

Muzică pentru pian:

  • 1951 – Trei piese pentru pian
  • 1957 – Toco-Toccatina

Muzică corală:

  • 1952 – Miorița, poem coral

4 madrigale pe versuri de Mihai Eminescu:

  • Freamăt de codru
  • La mijloc de codru des
  • Peste vârfuri
  • Stelele-n cer

Muzică vocală:

  • numeroase lieduri, pe versuri de Eminescu, Coșbuc, Goga, Șt. O. Iosif, Cicerone Theodorescu etc.

Muzică de film:

  • 1952 – O noapte furtunoasă
  • 1953 – O scrisoare pierdută
  • 1956 – Moara cu noroc

Concursul „Paul Constantinescu”[modificare | modificare sursă]

Anual se organizează la Ploiești concursul național de interpretare și creație muzicală „Paul Constantinescu”, pentru elevi, studenți și absolvenți, cu următoarele secții: pian, vioară, canto, compoziție.

Cetățean de onoare[modificare | modificare sursă]

În 28 mai 2009, lui Paul Constantinescu i s-a acordat post-mortem, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Ploiești, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naștere, pentru contribuția deosebită adusă la îmbogățirea zestrei de valori muzicale a municipiului Ploiești, precum și pentru promovarea imaginii orașului, prin creația sa componistică, pe plan național și internațional.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11.
  2. ^ HOTĂRÂREA NR. 170 Privind conferirea, post-mortem, a titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Ploiești profesorului si compozitorului Paul Constantinescu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tomescu, Vasile (1967): Paul Constantinescu. București: Editura muzicală
  • Ionașcu, Stelian: Paul Constantinescu și muzica psaltică românească, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române
  • Hârlav-Maistorovici, Sanda (2004): Paul Constaninescu. Despre poezia muzicii, Ploiești: Editura Premier
  • Hârlav-Maistorovici, Sanda (2015): Creația componistică a lui Paul Constaninescu. Catalog cronologic, București: Editura Muzicală

Legături externe[modificare | modificare sursă]