Țapu, Sibiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Țapu
—  Sat  —
Țapu
Țapu
Țapu se află în România
Țapu
Țapu
Țapu (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°4′25″N 24°5′35″E / 46.07361°N 24.09306°E / 46.07361; 24.0930646°4′25″N 24°5′35″E / 46.07361°N 24.09306°E / 46.07361; 24.09306

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Sibiu county coat of arms.png Sibiu
Comună Micăsasa

SIRUTA 145024

Populație (2011)
 - Total 650 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 557147

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Țapu (în dialectul săsesc Apestref, Apesterf, în germană Abtsdorf bei Marktschelken, Appesdorf, Apesdorf, în maghiară Csicsóholdvilág) este un sat în comuna Micăsasa din județul Sibiu, Transilvania, România.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ţapu în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1760-1773

În secolul al XIII-lea satul făcea parte din propietățile abației de la Igriș, din care cauză i se spunea Villa Abbatis (Satul Abatelui). Dintr-un document din deceniul al șaptelea al secolului al XV-lea aflăm că acest sat forma, alături de alte trei așezări, o unitate bisericească al cărei decanat era la Cenade.

Așezarea și locuitorii săi au fost supuși unui proces lung de schimbare a unui statut de comună aservită din secolul al XIV-lea, până la cel de comună liberă ca urmare a desfințării iobagiei din secolul al XIX-lea, respectiv anul 1848. Din documentele existente rezultă că localitatea a făcut parte în secolul al XIII-lea din proprietățile abației de Igriș, motiv pentru care i se spunea pe atunci Villa Abbatis sau altfel spus "Satul Abatelui".

În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție regală. Mai târziu, cele patru, au intrat în posesiunea principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, adică la mijlocul secolului al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Maria Terezia le arondează conților Teleki.[1]

Date geologice[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate.

Biserica Evanghelică-Lutherană[modificare | modificare sursă]

Biserica-hală se afla pe dealul care domină comuna și e înconjurată de o incintă ovală. Construită din piatră brută de carieră, biserica datează de la începutul secolului al XV-lea, așa cum reiese din formele stilistice caracteristice goticului târziu. Corul lung și îngust este împărțit de două puternice arce frânte într-un pătrat boltit în cruce și o absidă pentagonală. Grosimea pereților denotă faptul că peste cor s-a intenționat construirea unui turn, asemenea bisericilor apropiate din Axente Sever și Agârbiciu.

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Incinta, construită din piatră de râu și de carieră, înaltă de 6 m, este prevăzută cu două rânduri de metereze. De asemenea se mai pot zări urmele unui drum de strajă în consolă. Turnul este prevăzut cu un drum de strajă construit sub acoperișul în patru ape. Intrarea pietonală era protejată de o hersă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


  1. ^ Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung